3ra-943/17 — recunosterea neeliberarii informatiei solicitate

Dosarul nr. 3ra-943/17

Prima instanță: Judecătoria Ceadîr-Lunga (jud. N. Lazăreva)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. G. Colev, A. Curdov, M. Galupa)

Î N C H E I E R E

20 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Ceceli

Victor,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ceceli Victor

împotriva judecătoriei Vulcănești cu privire la încălcarea dreptului de acces la

informației, cu obligarea eliberării informației solicitate și încasarea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei din 09 martie 2017 a Curții de Apel Comrat,

c o n s t a t ă :

La data de 19 iulie 2016 Ceceli Victor s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva judecătoriei Vulcănești cu privire la încălcarea dreptului de acces

la informația solicitată, anularea actului judecătoriei Vulcănești nr. 01-60/1781 din

16.06.2016 și recuperarea prejudiciului moral în mărime de 50000 lei. (f.d. 1)

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 13.06.2016 a expediat

Președintelui judecătoriei Vulcănești o cerere privind acordarea informației pe cauza

nr. 3-14/16 (52-3-65-21012016) din 05 aprilie 2016. Conform avizului poștal această

cerere a fost recepționată la data de 14.06.2016.

Menționează reclamantul conform actului nr. 01-60/1781 din 16.06.2016, a

judecătoriei Vulcănești, i s-a comunicat că hotărârea pe cauza nr. 3-14/16 (52-3-65-

21012016) a fost emisă la data de 05.04.2016 și că cauza a fost expediată la Curtea

de Apel Comrat.

Consideră reclamantul că Judecătoria Vulcănești nu a dat un răspuns la toate

întrebările acordate.

Prin hotărîrea din 02 decembrie 2016 a judecătoriei Ceadîr-Lunga cererea de

chemare în judecată înaintată de Ceceli Victor, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Instanța de fond a ajuns la concluzia netemeiniciei acțiunii indicând că cererea

prin care Ceceli Victor a solicitat comunicarea informației conține 3 întrebări dintre

care doar la una a fost posibil de a acorda răspuns ceea ce judecătoria Vulcănești a și

făcut și anume informația ce se referă la cauza nr. 3-14/16 și cererea de apel depusă

împotriva hotărîrii judecății adoptate.

Celelalte 2 întrebări, de fapt, nu sunt solicitări de informații, ci reprezintă un

cumul de expresii injurioase la adresa judecătorilor judecătoriei Vulcănești și prin

1

care se cer explicații pe anumite chestiuni de procedură ceea ce nu pot fi catalogate

ca solicitări în baza legii privind accesul la informație.

Prin decizia din 09 martie 2017 a Curții de Apel Comrat, a fost respins apelul

depus de Ceceli Victor și menținută hotărârea din 02 decembrie 2016 a judecătoriei

Ceadîr-Lunga.

La data de 04 mai 2017, Ceceli Victor, a declarat recurs împotriva deciziei din

09 martie 2017 a Curții de Apel Comrat, solicitând casarea deciziei instanței de apel

și a hotărîrii instanței de fond cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că decizia instanței de apel este neîntemeiată

și emisă cu aplicarea eronată a normelor dreptului material și procedural. Consideră

recurentul că instanța de apel nu a aplicat legea care urma să fie aplicată, aplicând o

lege care nu trebuia să fie aplicată și că concluziile instanțelor inferioare mu

corespund cu circumstanțele cauzei.

Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune

în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Comrat a fost pronunțată la 09 martie 2017. Conform

materialelor cauzei decizia instanței de apel a fost expediată participanților la proces

la data de 20 martie 2017 și recepționată de către recurent la data de 23.03.2017.

Recursul declarat la data de 04 mai 2017 se consideră a fi declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ceceli Victor, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ceceli Victor, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

2

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Ceceli Victor, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ceceli Victor, împotriva deciziei

din 09 martie 2017 a Curții de Apel Comrat.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

3