3ra-824/17 — contestarea actului administrativ

prima instanță, Judecătoria Ceadîr-Lunga dosarul nr. 3ra-824/2017

judecător: A. Peni

instanța de apel, Curtea de Apel Comrat

judecători: G. Colev, A. Curdov, Șt. Starciuc

Î N C H E I E R E

16 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Iuliana Oprea, Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ceceli Victor,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ceceli Victor

împotriva Judecătorie Comrat cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 02 martie 2017 prin care s-a

respins apelul declarat de Ceceli Victor, fiind menținută hotărârea Judecătoriei

Ceadîr-Lunga din 24 noiembrie 2016,

c o n s t a t ă :

La 05 octombrie 2016 Ceceli Victor s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Judecătorie Comrat solicitând anularea actului administrativ al

Judecătoriei Comrat nr. 7724 din 22 septembrie 2016, obligarea Judecătoriei

Comrat de a-i examina cererea de recuzare înaintată judecătorului Hudoba V.,

eliberarea informației solicitate precum și compensarea prejudiciului moral în sumă

de 50 000 lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 05 octombrie 2016 a

expediat în adresa Judecătoriei Comrat o cerere privind eliberarea informației de

interes public și de el personal.

Indică reclamantul că la 23 august 2016 a expediat în instanța de contencios

administrativ o cerere de chemare în judecată privind abuzul de putere din partea

Procuraturii UTA Găgăuzia la examinarea plângerilor lui din 30 iunie 2016,

anexând actele prevăzute de art. 19, alin. (2) a Legii contenciosului administrativ.

Conform avizului poștal acțiunea a fost recepționată la 25 august 2016.

Iar, la 01 septembrie 2016 a recepționat încheierea Judecătoriei Comrat din

25 august 2016 prin care nu s-a dat curs cererii conform prevederilor art. 171, alin.

(1) Cod de procedură civilă, art. 166, alin. (2) Cod de procedură civilă și art. 167,

alin. (1) Cod de procedură civilă.

Susține că a înaintat cerere de recuzare la 22 septembrie 2016, înaintată

judecătorului Hudoba V. care a fost anexată la materialele cauzei nr. 3-92/2016,

însă nu a fost examinată.

Invocă că, prin neexaminarea cererii de recuzare înaintată judecătorului

Hudoba V., Judecătoria Comrat i-a încălcat dreptul lui la recuzarea judecătoriilor,

care a trezit îndoieli în obiectivitatea și imparțialitatea lor, și prin urmare dreptul la

justiție.

De asemeni nu a primit informație despre suma taxei de stat care urmează

a fi achitată, câți intimați sunt în cauza nr. 3-92/2016 și câte persoane terțe, care

acte lipsesc precum și informația dacă Legea contenciosului administrative a fost

abrogată.

Prin încheierea Curții de Apel Comrat din 26 octombrie 2016 cauza a fost

transmisă spre examinare în Judecătoria Ceadîr-Lunga.

Prin hotărârea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 24 noiembrie 2016 acțiunea a

fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Comrat din 02 martie 2017 s-a respins apelul

declarat de Ceceli Victor, fiind menținută hotărârea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din

24 noiembrie 2016.

La 04 mai 2017 Ceceli Victor a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, atât prima instanță cât și instanța de

apel au aplicat eronat legea, cu încălcarea normelor de drept material.

În conformitate cu art. 439, alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

La 27 iunie 2017 Judecătoria Comrat a depus referință solicitând

respingerea recursului declarat de Ceceli Victor și menținerea deciziei instanței de

apel și a hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 434, alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ceceli Victor, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433, lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ceceli Victor, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432, alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Ceceli Victor.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Ceceli Victor se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Iuliana Oprea

Galina Stratulat