3ra-906/17 — contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului moral

dosarul nr. 3ra-906/17

prima instanță: Judecătoria Comrat

Judecător: V. Hudoba

instanța de apel: Curtea de Apel Comrat

Judecători: G. Colev, A. Curdov, Ș. Starciuc

Î N C H E I E R E

20 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Oleg Sternioală

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ceceli Victor,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ceceli Victor

împotriva Judecătoriei Ceadîr-Lunga cu privire la contestarea actului

administrativ și încasarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 19 ianuarie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de Ceceli Victor și menținută hotărârea Judecătoriei

Comrat din 10 octombrie 2016 prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă :

La data de 11 martie 2016 Ceceli Victor a depus o cerere de chemare în

judecată împotriva Judecătoriei Ceadîr-Lunga cu privire la contestarea actului

administrativ și încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 09 februarie 2016 a depus la

Judecătoria Ceadîr-Lunga o cerere cu privire la recunoașterea încălcării dreptului

său de a depune petiții și o plângere cu privire la uzurparea puterii de stat de către

Judecătoria Ceadîr-Lunga pentru a fi transmisă Procuraturii Generale, conform

competenței.

Afirmă că prin actul Judecătoriei Ceadîr-Lunga nr. 01-60/849 din 12

februarie 2016, plângerea sa cu privire la uzurparea puterii de stat de către

Judecătoria Ceadîr-Lunga i-a fost restituită ca fiind depusă greșit în adresa

Judecătoriei.

Invocă prevederile art. 9 alin. (1) a Legii nr. 190 din 19 iulie 1994 cu privire

la petiționare, dacă petiția ține de competența altui organ, originalul petiției se

expediază acestui organ în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării

petiției, fapt despre care este informat petiționarul.

Susține că prin faptul că Judecătoria Ceadîr-Lunga nu a expediat plângerea

sa la Procuratura Generală, i-a fost încălcat dreptul la depunerea petițiilor.

Solicită recunoașterea ilegalității actului Judecătoriei Ceadîr-Lunga nr. 01-

60/849 din 12 februarie 2016, obligarea Judecătoriei Ceadîr-Lunga să transmită

plângerea Procuraturii Generale și să fie încasat prejudiciul moral în mărime de

100 000 lei.

Prin încheierea Curții de Apel Comrat din 29 aprilie 2016 a fost admisă

cererea președintelui interimar al Judecătoriei Ceadîr-Lunga, Peni A., cu privire la

strămutarea cauzei de la Judecătoria Ceadîr-Lunga la o altă instanță de judecată de

același nivel și cauza a fost expediată spre examinare Judecătoriei Comrat.

Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 10 octombrie 2016 acțiunea a fost

respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Comrat din 19 ianuarie 2017 a fost respins apelul

declarat de Ceceli Victor și menținută hotărârea Judecătoriei Comrat din 10

octombrie 2016.

La data de 28 martie 2017 Ceceli Victor a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Comrat din 19 ianuarie 2017, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi decizii de

admitere a acțiuni.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel nu a aplicat art. 9 alin.

(1) a Legii nr. 190 din 19 iulie 1994 cu privire la petiționare, care prevede că

dacă petiția ține de competența altui organ, originalul petiției se expediază acestui

organ în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării petiției, fapt despre care

este informat petiționarul.

Menționează că instanța de apel nu a indicat temeiurile care au stat la baza

concluziei că Ceceli Victor nejustificat a depus la Judecătoria Ceadîr-Lunga

plângerea cu privire la uzurparea puterii de stat de către Judecătoria Ceadîr-Lunga.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen

de decădere și nu poate fi restabilit.

Se denotă că Curtea de Apel Comrat a expediat în adresa recurentului copia

deciziei integrale la data de 25 ianuarie 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de

însoțire nr. 3a-50/2016 (f. d. 140), și a fost recepționată la data de 30 ianuarie

2017, fapt confirmat prin avizul de recepție CN 07 (f.d 142).

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la data de 28 martie 2017, în termen.

La data de 10 iulie 2017, în adresa intimatului Judecătoriei Ceadîr-Lunga a

fost expediată copia recursului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței.

Prin referința depusă la data de 07 august 2017 Judecătoria Comrat a

solicitat respingerea recursului depus și menținerea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Ceceli Victor în raport cu

materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ceceli Victor nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Ceceli Victor.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Ceceli Victor se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Oleg Sternioală

Tamara Chișca-Doneva