3ra-905/17 — constatarea incalcarii dreptului de acces la informatie

prima instanță: V. Hudoba dosarul nr. 3ra-905/17

instanța de apel: G. Vavrin, R. Petrov, I. Dănăilă

Î N C H E I E R E

23 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Luiza Gafton, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Victor Ceceli,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Victor Ceceli împotriva

Curții de Apel Comrat cu privire la constatarea încălcării dreptului de acces la

informație, obligarea prezentării informației și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 21 februarie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de către Victor Ceceli și menținută hotărârea Judecătoriei

Comrat din 28 octombrie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 19 aprilie 2016, Victor Ceceli a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Curții de Apel Comrat cu privire la constatarea încălcării dreptului de acces

la informație, obligarea prezentării informației și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 16 martie 2016, a

expediat în adresa Curții de Apel Comrat o cerere, prin care a solicitat prezentarea

informației cu privire la temeiurile în baza cărora cererile sale de chemare în judecată

au fost remise în instanțele de fond, încălcându-i, astfel, drepturile sale.

Menționează că, cererea enunțată a fost recepționată de către pârâtă la data de

18 martie 2016 și informația urma să-i fie prezentată până la data de 07 aprilie 2016,

însă nu a primit în termen nici un răspuns și nici informația solicitată.

Solicită constatarea încălcării dreptului său la informație și obligarea Curții de

Apel Comrat să-i prezinte informația solicitată, precum și repararea prejudiciului

moral în mărime de 50 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 28 octombrie 2016 a fost respinsă

acțiunea ca neîntemeiată.

Prima instanță, respingând acțiunea, și-a argumentat concluzia prin faptul că,

informația solicitată de către Victor Ceceli nu a fost elaborată, selectată, prelucrată,

sistematizată și/sau adoptată de organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziția lor

în condițiile legii de către alți subiecți de drept, astfel, nu poate fi recunoscut faptul

că, reclamantul a solicitat informație oficială, eliberarea căreia este reglementată de

1

Legea privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000 și nici faptul că, prin

neeliberarea informației Curtea de Apel Comrat a încălcat prevederile Legii enunțate.

Totodată, prima instanță a reiterat că, Victor Ceceli, fiind participant la proces

în cauzele enunțate, poate primi de la instanțele de fond pe rolul cărora se află în

examinare, informațiile ce se conțin în ele în conformitate cu legea procesual civilă,

dar nu conform Legii privind accesul la informație.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 21 februarie 2017 a fost respins apelul

declarat de către Victor Ceceli și menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 27 mai 2017, Victor Ceceli a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului și casarea integrală a deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere

a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu hotărârile

judecătorești, deoarece nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea cauzei.

Menționează că, instanța de apel greșit a indicat în decizia sa precum că, la data

de 16 martie 2016, Victor Ceceli a expediat Curții de Apel Comrat o cerere, prin care

a solicitat remiterea cererii de chemare în judecată cu privire la încălcarea drepturilor

sale în altă instanță de judecată. Or, conform cererii de apel, el a indicat că, la data de

16 martie 2016, a expediat în adresa Curții de Apel Comrat o cerere, prin care a

solicitat prezentarea informației cu privire la temeiurile în baza cărora cererile sale de

chemare în judecată au fost remise în instanțele de fond, încălcându-i drepturile.

Invocă că, prima instanță eronat a concluzionat că, informația solicitată de

către el, nu a fost elaborată, selectată, prelucrată, sistematizată și/sau adoptată de

organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziția lor în condițiile legii de către alți

subiecți de drept, deoarece conform prevederilor art. 161 alin. (1) lit. k) ale Legii cu

privire la organizarea judecătorească nr. 514 din 06 iulie 1995, președintele instanței

judecătorești conduce activitatea de generalizare a practicii judiciare și de analiză a

statisticii judiciare și prezintă informații asupra acestor activități Consiliului Superior

al Magistraturii și, respectiv, Departamentului de administrare judecătorească în

partea ce ține de analiza statisticii judiciare.

Relevă că, conform prevederilor art. 1 alin. (2) al Legii contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, orice persoană care se consideră

vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-

un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate

adresa instanței de contencios administrativ competente pentru a obține anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Astfel, consideră că, în situația în care informația solicitată nu era oficială,

Curtea de Apel Comrat era obligată să-l informeze în termen despre acest fapt.

Prin referința depusă la data de 25 iulie 2017 Curtea de Apel Comrat a solicitat

respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

2

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din

materialele cauzei rezultă că, recurentul a recepționat copia deciziei instanței de

apel la data de 10 aprilie 2017 (f. d. 93), iar cererea de recurs a fost depusă de către

aceasta la data de 27 mai 2017 (f. d. 103).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Victor Ceceli nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

3

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către Victor Ceceli asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul lui Victor Ceceli ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Victor Ceceli se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Luiza Gafton

Mariana Pitic

4