3ra-165/19 — constatarea incalcarii dreptului privind accesul la informatie, obligarea eliberarii informatiei si repararea prejudiciului moral

3ra-165/19 — constatarea incalcarii dreptului privind accesul la informatie, obligarea eliberarii informatiei si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosar nr. 3ra-165/19

prima instanță, Judecătoria Cimișlia, sediul Central (S. Aramă)

instanța de apel, Curtea de Apel Comrat (Șt. Straciuc, A. Curdov, M. Galupa)

D E C I Z I E

13 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Valeriu Doagă

Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

Nina Vascan

examinând recursurile declarate de Vadim Suhov și de reprezentantul acestuia,

avocatul Nicolai Jecov,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vadim Suhov

împotriva Judecătoriei Comrat cu privire la constatarea încălcării dreptului privind

accesul la informație, obligarea eliberării informației și repararea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Comrat prin care

s-a respins apelul declarat de Vadim Suhov și s-a menținut hotărârea din data de

06 martie 2018 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 22 noiembrie 2017, Vadim Suhov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Judecătoriei Comrat cu privire la constatarea încălcării dreptului privind

accesul la informație, obligarea eliberării informației și repararea prejudiciului

moral.

În motivarea acțiunii, reclamantul Vadim Suhov a indicat că la 24 octombrie

2017 s-a adresat către Judecătoria Comrat cu cerere prin care a solicitat informația

cu privire la faptul dacă la 13 iunie 2014 a avut loc ședința de judecată în cauza

penală de învinuire a lui Oleg Terzi, care a fost programată pentru această dată la

ora 15.00, precum și la ce oră s-a finisat această ședință de judecată și dacă la ea a

participat procurorul Patraman Taras.

Reclamantul a menționat că la 31 octombrie 2017 a recepționat răspunsul

Judecătoriei Comrat, prin care i s-a refuzat în accesul la informația solicitată prin

cererea prealabilă din 24 octombrie 2017, din motiv că nu este parte la proces și nu

are acces la cauza penală de învinuire a lui Oleg Terzi.

Reclamantul Vadim Suhov a invocat că nu a solicitat accesul la materialele

cauzei, informație despre probele administrate sau date cu caracter personal, însă

doar informația cu referire la ședința de judecată din 13 iunie 2014.

1

Reclamantul a indicat că art. 10 și 562 al Legii privind organizarea

judecătorească nr. 514-XIII din 06 iulie 1995, ședințele de judecată sînt publice și

orice persoană are dreptul să solicite și să primească informații referitoare la

activitatea instanței judecătorești sau la o anumită cauză.

Reclamantul a invocat că prin încălcarea dreptului privind accesul la informație

i-a fost cauzat un prejudiciu moral, pe care îl evaluează la suma de 2 000 lei.

Prin urmare, reclamantul Vadim Suhov a solicitat constatarea încălcării

dreptului privind accesul la informație, obligarea Judecătoriei Comrat să elibereze

informația solicitată și încasarea din contul Judecătoriei Comrat în beneficiul lui a

sumei de 2 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Prin încheierea din 24 ianuarie 2018 a Curții de Apel Comrat cauza civilă, la

cererea de chemare în judecată depusă de Vadim Suhov împotriva Judecătoriei

Comrat cu privire la constatarea încălcării dreptului privind accesul la informație,

obligarea eliberării informației și repararea prejudiciului moral a fost strămutată

pentru examinare la Judecătoria Cimișlia.

Prin hotărârea din 06 martie 2018 a Judecătoriei Cimișlia s-a respins ca fiind

neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Vadim Suhov împotriva

Judecătoriei Comrat cu privire la încălcarea dreptului la accesul la informației și

încasarea prejudiciului moral.

Prin decizia din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Comrat s-a respins apelul

declarat de Vadim Suhov și s-a menținut hotărârea din 06 martie 2018 a Judecătoriei

Cimișlia.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni, de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs a stabilit că

copia deciziei motivate din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Comrat a fost

expediată participanților la proces, la data de 16 octombrie 2018, conform

informației anexate la materialele cauzei (f.d.116), fiind recepționată la 22 octombrie

2018 de Vadim Suhov, conform trimiterii poștale DS3805083475AS (f.d.117) și de

avocatul Nicolai Jecov conform trimiterii poștale DS3805083474AS (f.d.118).

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursurile au fost

declarate de Vadim Suhov la 22 noiembrie 2018 și de Vadim Suhov, reprezentat de

avocatul Nicolai Jecov la 14 decembrie 2018, cu respectarea termenului indicat la

art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă.

Astfel, la data de 22 noiembrie 2018, Vadim Suhov prin intermediul oficiului

poștal a declarat recurs împotriva deciziei din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel

Comrat, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii din 06 martie

2018 a Judecătoriei Cimișlia și a deciziei din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel

Comrat, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie admisă integral cererea de

chemare în judecată depusă de Vadim Suhov împotriva Judecătoriei Comrat cu

privire la constatarea încălcării dreptului privind accesul la informație, obligarea

eliberării informației și repararea prejudiciului moral și încasarea sumei de 3 000 lei,

cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii de recurs, recurentul Vadim Suhov a indicat că informația

solicitată îi este necesară, întrucât Taras Patraman este martorul contravenției pe care

2

ar fi comis-o reclamantul, în timpul când Taras Patraman trebuia să se afle în

Judecătoria Comrat și să participe la ședința de judecată în cauza penală de învinuire

a lui Oleg Terzi.

Recurentul a invocat că instanța care a examinat cauza contravențională

intentată pe numele lui Vadim Suhov, i-a respins demersul cu privire la obținerea

informației solicitate de la Judecătoria Comrat, menționînd că reclamantul poate

obține această informație fără concursul instanței de judecată, deoarece ședințele de

judecată sunt publice.

Recurentul Vadim Suhov a menționat că instanța de apel greșit a interpretat că

informația solicitată face parte din categoria datelor cu caracter personal și nu poate

fi eliberată. Mai mult, instanța de apel nu a dat apreciere la toate argumentele

indicate în cererea de apel depusă de Vadim Suhov.

Recurentul a indicat că la examinarea pretenției privind repararea prejudiciului

moral, instanța urma să rețină că unul din criteriile orientative generale de apreciere

a prejudiciului moral este criteriul echității, iar compensația trebuie să prezinte o

justă și integrală despăgubire.

Astfel, recurentul Vadim Suhov a indicat că prin îngrădirea dreptului accesului

la informație i-a fost cauzat un prejudiciu moral, manifestat prin suferințele continue

din cauza ilegalității comise în privința lui de către angajații Judecătoriei Comrat,

anxietate cauzată de incertitudinea creată, suferințe psihice, stres, afecțiune

sufletească și spirituală.

Prejudiciu moral este în directă legătura cu acțiunea ilegală a angajaților

Judecătoriei Comrat, care au acționat vădit ilegal, ignorând dispozițiile legii pentru

furnizarea informației solicitate, ce era și este necesară pentru a fi prezentată în

judecată în alt dosar cu participarea sa, iar prin refuzul ilegal de a-i prezenta

informația solicitată, pârâta a trecut peste limite legale, cauzând-i daune morale

irecuperabile.

Recurentul Vadim Suhov a invocat că prejudiciul moral cauzat lui îl estimează

la 2 000 de lei, sumă care este mult mai mică decât sumele oferite de CEDO în cauze

similare.

La fel, recurentul a specificat că Legea privind accesul la informație nr. 982 din

11 mai 2000 este o lege specială ce apără dreptul fundamental la informația publică

și personală, drept prevăzut de Constituția Republicii Moldova și CEDO. Mai mult,

prevederile acestei Legi se aplică în mod corespunzător cu Legea nr. 87 din 21 aprilie

2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului

la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărîrii judecătorești și alte legi speciale. Prin urmare, în cazul

constatării încălcării dreptului la informație în mod obligatoriu se repară și

prejudiciul moral cauzat.

Recurentul Vadim Suhov a invocat că în prezentul litigiu a fost reprezentat de

avocatul Nicolai Jecov, fiind nevoit să suporte cheltuieli de asistență juridică în

mărime de 3 000 de lei.

La data de 14 decembrie 2018, Vadim Suhov, reprezentat de avocatul Nicolai

Jecov, prin intermediul oficiului poștal a declarat recurs împotriva deciziei din 20

septembrie 2018 a Curții de Apel Comrat, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea hotărârii din 06 martie 2018 a Judecătoriei Cimișlia și a deciziei din 20

3

septembrie 2018 a Curții de Apel Comrat, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care

să fie admisă integral cererea de chemare în judecată depusă de Vadim Suhov

împotriva Judecătoriei Comrat cu privire la constatarea încălcării dreptului privind

accesul la informație, obligarea eliberării informației, încasarea prejudiciului moral

în mărime de 2 000 lei și a sumei de 3 000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii de recurs, recurentul Vadim Suhov, reprezentat de avocatul

Nicolai Jecov a indicat că instanța de apel nu a interpretat corect prevederile Legii

privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000 și a Legii privind protecția

datelor cu caracter personal nr. 133 din 08 iulie 2011, fapt ce a condiționat atribuirea

greșită a informațiilor solicitate de către Vadim Suhov la categoria de informație cu

acces limitat.

Recurentul a menționat că refuzul Judecătoriei Comrat de a furniza informația

solicitată de Vadim Suhov este ilegal. Ori, reclamantul nu a solicitat accesul la date

cu caracter personal al participanților la proces sau informație cu privire la probele

existente în dosar, dar a solicitat să fie informat dacă a avut loc ședința de judecată

stabilită pentru 13 iunie 2014, la ce ora a început și la ce ora a fost finisată, și dacă

la ședință a participat procurorul Taras Patraman.

Recurentul a invocat că informația solicitată este informația publică conform

Legii privind organizarea judecătorească nr. 514 din 06 iulie 1995, care prevede că

ședințele de judecată sunt publice și orice persoană are dreptul să solicite și să

primească informații referitoare la activitatea instanței judecătorești sau la o anumită

cauză.

Recurentul Vadim Suhov, reprezentat de avocatul Nicolai Jecov a indicat că

informațiile solicitate rămân a fi necesare pentru reclamant deoarece urmează să le

prezinte ca probă în instanță, în cadrul altui proces de judecată.

Recurentul a invocat că prin refuzul de a furniza informațiile solicitate

Judecătoria Comrat i-a cauzat un prejudiciu moral lui Vadim Suhov, manifestat prin

suferințe psihice și stres, pe care îl evaluează la suma de 2 000 de lei

La fel, recurentul a menționat că pentru a-și restabili drepturile încălcate în

instanțele de judecată a avut de suportat cheltuieli de asistență juridică în mărime de

3 000 de lei, care urmează a fi încasate de la Judecătoria Comrat.

La data de 21 ianuarie 2019, în adresa intimatei Judecătoria Comrat a fost

expediată copia recursului declarat de către Vadim Suhov (f.d.145), iar la 22 ianuarie

2019 a fost expediată copia recursului declarat de către Vadim Suhov, reprezentat

de avocatul Nicolai Jecov (f.d.163).

La 13 februarie 2019 intimata Judecătoria Comrat a depus referință la cererea

de recurs declarată de Vadim Suhov, prin care a solicitat declararea inadmisibilității

recursului declarat de Vadim Suhov și menținerea deciziei instanței de apel.

Prin încheierea din 27 februarie 2019 a Curții Supreme de Justiție, recursurile

declarate de către Vadim Suhov și de reprezentantul acestuia, avocatul Nicolai Jecov

împotriva deciziei din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Comrat, au fost

considerate admisibile.

Verificând decizia din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Comrat și, după

caz, hotărârea din 06 martie 2018 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, în limitele

controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că se impune

4

admiterea recursului și casarea actelor judecătorești contestate, cu dispunerea

pronunțării unei noi hotărâri de admitere parțială a acțiunii reclamantului Vadim

Suhov, pentru motivele ce succed.

În conformitate art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

Articolul 444 din Codul de procedură civilă consemnează că, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Iar, în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral

sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre.

Colegiul reține că conform art. 10 al Legii privind accesul la informație nr. 982

din 11 mai 2000, persoana are dreptul de a solicita furnizorilor de informații,

personal sau prin reprezentanții săi, orice informații aflate în posesia acestora, cu

excepțiile stabilite de legislație.

Din materialele cauzei, instanța de recurs relevă că la 24 octombrie 2017 Vadim

Suhov s-a adresat către Judecătoria Comrat cu cerere prin care a solicitat informația

cu privire la faptul dacă la 13 iunie 2014 a avut loc ședința de judecată în cauza

penală de învinuire a lui Oleg Terzi, care a fost programată pentru această dată la

ora 15.00, precum și la ce oră s-a finisat această ședință de judecată și dacă la ea a

participat procurorul Patraman Taras (f.d.4).

Prin răspunsul din 31 octombrie 2017 a Judecătoriei Comrat, lui Vadim Suhov

i s-a refuzat în accesul la informația solicitată prin cererea prealabilă din 24

octombrie 2017, din motiv că nu este parte la proces și nu are acces la cauza penală

de învinuire a lui Oleg Terzi (f.d.5).

Conform art. 1 alin. (2) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său,

recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente pentru a obține anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Art. 23 al Legii privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000 prevede

că în cazul în care persoana care consideră că drepturile sau interesele legitime în

ceea ce privește accesul la informație i-au fost lezate, precum și în cazul în care nu

este satisfăcută de soluția dată de către conducerea furnizorului de informații sau de

către organul ierarhic superior al acestuia, ea poate ataca acțiunile sau inacțiunea

furnizorului de informații direct în instanța de contencios administrativ competentă.

Sesizarea instanței de judecată se va efectua în termen de o lună de la data primirii

răspunsului de la furnizorul de informații sau, în caz dacă nu a primit răspuns, de la

data cînd trebuia să-l primească. Dacă solicitantul de informații a atacat anterior

acțiunile furnizorului de informații pe cale extrajudiciară, termenul de o lună curge

de la data comunicării răspunsului conducerii furnizorului de informații și/sau

organului ierarhic superior al acestuia sau, în caz dacă nu a primit răspuns, de la data

cînd trebuia să-l primească.

5

Colegiul menționează că Vadim Suhov cu respectarea termenului de 1 lună,

prevăzut de art. 23 al Legii privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000, la

22 noiembrie 2017, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Judecătoriei

Comrat, prin care a solicitat constatarea încălcării dreptului privind accesul la

informație, obligarea Judecătoriei Comrat să elibereze informația solicitată și

încasarea din contul Judecătoriei Comrat în beneficiul lui Vadim Suhov a sumei de

2 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral (f.d.1-2).

Prin hotărârea din 06 martie 2018 a Judecătoriei Cimișlia s-a respins ca fiind

neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Vadim Suhov împotriva

Judecătoriei Comrat cu privire la încălcarea dreptului la accesul la informației și

încasarea prejudiciului moral (f.d.68-69).

Prin decizia din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Comrat s-a respins apelul

declarat de Vadim Suhov și s-a menținut hotărârea din 06 martie 2018 a Judecătoriei

Cimișlia (f.d.109-115).

În consolidarea soluției, instanțele ierarhic inferioare au indicat că cererile

privind accesul la informațiile referitor la dosarele aflate pe rolul instanțelor

judecătorești nu intră sub incidența Legii privind accesul la informație nr. 982 din

11 mai 2000, aceste informații fiind susceptibile de furnizare în modul stabilit de

legea procesuală care este aplicabilă categoriei respective de cauze, iar informația

solicitată de Vadim Suhov este publică și nu necesită a fi furnizată acestuia.

Colegiul conchide că instanțele ierarhic inferioare eronat au interpretat

prevederile Legii privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000 și greșit au

respins acțiunea înaintată de Vadim Suhov.

Instanța de recurs precizează că dreptul de acces liber la informațiile oficiale

constituie o varietate specifică a dreptului la petiționare, fapt ce rezultă din

dispozițiile art.8 alin.(4) din Legea cu privire la petiționare, care prevede că petițiile

(cererile) prin care se solicită o informație oficială se examinează în termenele

stabilite în legislația privind accesul la informație.

Conform art. 34 alin. (1-2) al Constituției Republicii Moldova, dreptul

persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit.

Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure

informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de

interes personal.

Art. 4 al Legii privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000 prevede

că oricine, în condițiile prezentei legi, are dreptul de a căuta, de a primi și de a face

cunoscute informațiile oficiale.

Conform art. 5 al Legii menționate supra, subiecți ai prezentei legi sînt

furnizorul de informații și solicitantul informației. Furnizori de informații, adică

posesori ai informațiilor oficiale, obligați să le furnizeze solicitanților în condițiile

prezentei legi, sînt: a) autoritățile publice centrale și locale - autoritățile

administrației de stat, prevăzute în Constituția Republicii Moldova și anume:

Parlamentul, Președintele Republicii Moldova, Guvernul, administrația publică,

autoritatea judecătorească; instituțiile publice centrale și locale - organizațiile

fondate de către stat în persoana autorităților publice și finanțate de la bugetul de

stat, care au ca scop efectuarea atribuțiilor de administrare, social-culturale și altor

atribuții cu caracter necomercial; persoanele fizice și juridice care, în baza legii sau

6

a contractului cu autoritatea publică ori instituția publică, sînt abilitate cu gestionarea

unor servicii publice și culeg, selectează, posedă, păstrează, dispun de informații

oficiale. Pot solicita informații oficiale, în condițiile prezentei legi: a) orice cetățean

al Republicii Moldova; b) cetățenii altor state, care au domiciliul sau reședința pe

teritoriul Republicii Moldova; c) apatrizii stabiliți cu domiciliul sau cu reședința pe

teritoriul Republicii Moldova.

Instanța de recurs precizează că pentru a dispune de legitimare procesuală

activă sau pasivă, potențialii solicitanți și furnizori de informații trebuie să se

regăsească într-una din categoriile de subiecte ale legii, prevăzute de art.5 din

Legea privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000.

Astfel, în litigiul dedus judecății reclamantul Vadim Suhov are calitatea de

solicitant de informații, iar pîrîta Judecătoria Comrat, face parte din autoritatea

judecătorească și respectiv are calitatea de furnizor de informație, din categoria

furnizorilor de informații oficiale indicați la art. 5 alin. (3) lit. a) al Legii menționate

supra.

Ori, conform art. 115 alin. (1) al Constituției Republicii Moldova, justiția se

înfăptuiește prin Curtea Supremă de Justiție, prin curțile de apel și prin judecătorii.

Colegiul apreciază ca neîntemeiate concluziile instanțelor ierarhic inferioare

precum că cererile privind accesul la informațiile referitor la dosarele aflate pe rolul

instanțelor judecătorești nu intră sub incidența Legii privind accesul la informație nr.

982 din 11 mai 2000.

Astfel, conform art. 6 alin. (1) al Legii privind accesul la informație nr. 982 din

11 mai 2000, în sensul prezentei legi, informații oficiale sînt considerate toate

informațiile aflate în posesia și la dispoziția furnizorilor de informații, care au fost

elaborate, selectate, prelucrate, sistematizate și/sau adoptate de organe ori persoane

oficiale sau puse la dispoziția lor în condițiile legii de către alți subiecți de drept.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs indică că este susceptibilă de a fi

furnizată orice informație oficială aflată în posesia și la dispoziția furnizorului

de informații, indiferent de proveniența informației și forma în care se păstrează

aceasta.

În litigiul dedus judecății, Colegiul reiterează că Vadim Suhov prin cererea din

24 octombrie 2017 a solicitat Judecătoriei Comrat eliberarea informației cu privire

la ședința de judecată în cauza penală de învinuire a lui Oleg Terzi din 13 iunie 2014,

informație care se află în posesia Judecătoriei Comrat.

Respectiv, Colegiul relevă că informația solicitată de Vadim Suhov se afla în

posesia și la dispoziția furnizorului de informații, Judecătoria Comrat care era

obligată să furnizeze informația solicitată.

Or, conform art. 11 alin. (1) al Legii privind accesul la informație nr. 982 din

11 mai 2000, furnizorul de informații, în conformitate cu competențele care îi revin,

este obligat să asigure informarea activă, corectă și la timp a cetățenilor asupra

chestiunilor de interes public și asupra problemelor de interes personal și să

garanteze liberul acces la informație.

Colegiul precizează că instanțele ierarhic inferioare eronat au interpretat că

informația solicitată de Vadim Suhov reprezintă informație cu accesibilitate limitată,

deoarece este o informație cu caracter personal.

7

Conform art. 7 alin. (1) al Legii privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai

2000, exercitarea dreptului de acces la informație poate fi supusă doar restricțiilor

reglementate prin lege organică și care corespund necesităților: respectării

drepturilor și reputației altei persoane și protecției securității naționale, ordinii

publice, ocrotirii sănătății sau protecției moralei societății.

Art. 7 alin. (2) lit. c) al Legii precitate prevede că în conformitate cu alineatul

(1) al prezentului articol, accesul la informațiile oficiale nu poate fi îngrădit, cu

excepția informațiilor cu caracter personal, a căror divulgare este considerată drept

o imixtiune în viața privată a persoanei, protejată de legislația privind protecția

datelor cu caracter personal.

Instanța de recurs menționează că limitarea accesului la informațiile oficiale

constituie o derogare cu totul excepțională de la principiul liberului acces la

categoria respectivă de informații.

Reieșind din prevederile art.7 al Legii privind accesul la informație nr. 982 din

11 mai 2000, coraborate cu prevederile art.54 din Constituția R. Moldova și art.10

paragraful 2 din Convenție, restrîngerea dreptului de acces liber la informațiile

oficiale poate avea loc doar dacă sînt întrunite următoarele exigențe în privința

acestei restrîngeri, exigențe care s-au cristalizat și constituit într-o constantă cu

reflectare juridică internă și internațională, denumită regula „triplului test”: limitarea

este prevăzută de lege, protejează un interes legitim și este necesară într-o

societate democratică.

În prezenta cauză civilă, instanța de recurs reține că informația solicitată de

Vadim Suhov, și anume informația cu privire la faptul dacă la 13 iunie 2014 a avut

loc ședința de judecată în cauza penală de învinuire a lui Oleg Terzi, care a fost

programată pentru această dată la ora 15.00, precum și la ce oră s-a finisat această

ședință de judecată și dacă la ea a participat procurorul Patraman Taras nu este

limitată printr-o lege, nu protejează un interes legitim și nu este necesară într-o

societate democratică.

Mai mult, conform art. 562 alin. (2) al Legii privind organizarea judecătorească

nr. 514 din 06 iulie 1995, orice persoană are dreptul să solicite și să primească

informații referitoare la activitatea instanței judecătorești sau la o anumită cauză.

Informația se acordă în forma solicitată: telefon, fax, poștă, poștă electronică,

precum și în alte forme de furnizare a informației, cu respectarea normelor privind

protecția datelor cu caracter personal și privind confidențialitatea procesului.

Astfel, contrar celor reținute de instanțele ierarhic inferioare, Judecătoria

Comrat era obligată să-i furnizeze lui Vadim Suhov informația solicitată nu doar în

baza Legii privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000, dar și în temeiul

principiului transparenței activității instanței judecătorești, reglementat de art. 562 al

Legii privind organizarea judecătorească nr. 514 din 06 iulie 1995.

Totodată, Colegiul indică că instanțele ierarhic inferioare eronat au interpretat

că Vadim Suhov prin cererea din 24 octombrie 2017 a solicitat accesul la dosarul

penal de învinuire a lui Oleg Terzi, ori acesta a solicitat doar date despre desfășurarea

ședinței de judecată din cadrul acestei cauze penale și participarea la examinarea

acesteia a procurorului Patarman Taras.

Respectiv, instanțele ierarhic inferioare la soluționarea litigiului nu urmau a

aplica punctul 220 al Instrucțiunii referitor la activitatea de evidență și documentare

8

procesuală în judecătorii și curțile de apel, aprobată prin Hotărârea Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 142/4 din 04 februarie 2014, care reglementează accesul

la dosarele primite de către instanța de judecată.

Instanța de recurs relevă că reieșind din prevederile art.7 alin.(4) al Legii

privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000, furnizorul de informații

trebuie să probeze în instanța de judecată întrunirea elementelor enunțate în privința

restricției aplicate. Dacă furnizorul nu justifică toate elementele sau instanța de

judecată consideră că argumentele invocate sunt neconvingătoare ori impertinente,

furnizorul va fi obligat de a elibera informația.

În litigiul dedus judecății, Judecătoria Comrat nu a probat întrunirea exigențelor

în privința restrîngeri dreptului la informație a lui Vadim Suhov, respectiv urmează

să elibereze informația solicitată de reclamant prin cererea din 24 octombrie 2017.

De asemenea, conform art. 8 alin. (1) al Legii privind accesul la informație nr.

982 din 11 mai 2000, informația cu caracter personal face parte din categoria

informației oficiale cu accesibilitate limitată și constă din date referitoare la o

persoană fizică identificată sau identificabilă, a căror dezvăluire ar constitui o violare

a vieții private, intime și familiale.

Instanța de recurs invocă că pentru ca informația să fie considerată cu caracter

personal, este necesar ca informația să se refere la o persoană privată. Astfel, este

exclusă din acest criteriu informația despre activitatea publică a persoanelor fizice

și activitate care nu se încadrează în noțiunea de „viață privată”. Totodată, reieșind

din raționamentul CEDO, persoanele „publice” trebuie să accepte ingerințe în viața

lor privată în mai mare măsură decît persoanele obișnuite.

Astfel, informațiile cu caracter personal ale unui funcționar public, altele decît

cele ce se referă la datele de identificare, pot deveni informații de interes public în

măsura în care afectează capacitatea de exercitare a funcției publice de către

funcționarul respectiv.

Colegiul reiterează că Vadim Suhov a solicitat informația cu privire la

participarea lui Taras Patarman, în calitate de procuror, la ședința de judecată în

cauza penală de învinuire a lui Oleg Terzi din 13 iunie 2014.

Iar, conform art. 2 al Legii cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016,

procurorul este persoana cu funcție de demnitate publică care exercită atribuțiile

Procuraturii, prevăzute de Constituție, de prezenta lege, de alte acte legislative și de

tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte, și este numit în această

funcție în modul prevăzut de prezenta lege.

Reieșind din raționamentele expuse supra, Colegiul conchide că instanțele

ierarhic inferioare eronat au indicat că participarea lui Taras Patarman, în calitate

de procuror în cadrul unei ședințe de judecată, constituie informație cu caracter

personal.

La fel, Colegiul menționează că instanțele ierarhic inferioare greșit au indicat

că informația solicitată de Vadim Suhov este publică și nu necesită a fi furnizată

acestuia.

Ori, se consideră ilegal refuzul de a furniza informația pe motiv că aceasta

este disponibilă în mod public, adică informația a fost deja publicată.

9

Din aceste considerente urmează a fi admisă cererea de chemare în judecată

depusă de Vadim Suhov împotriva Judecătoriei Comrat cu privire la constatarea

încălcării dreptului privind accesul la informație și obligarea eliberării informației.

Cu referire la pretenția înaintată de Vadim Suhov privitor la repararea

prejudiciului moral, instanța de recurs reține următoarele.

Conform art. 24 al Legii privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000,

în funcție de gravitatea efectelor pe care le-a avut refuzul nelegitim al funcționarului

public, responsabil pentru furnizarea informațiilor oficiale, de a asigura accesul la

informația solicitată, instanța de judecată decide aplicarea unor sancțiuni în

conformitate cu legislația, repararea prejudiciului cauzat prin refuzul nelegitim de a

furniza informații sau prin alte acțiuni ce prejudiciază dreptul de acces la informații,

precum și satisfacerea neîntîrziată a cererii solicitantului.

Art. 1422 alin. (1-2) Cod civil, în vigoare la data adresării în instanța de

judecată a lui Vadim Suhov, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu

moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale

nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de judecată

are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent

bănesc. Prejudiciul moral se repară indiferent de existența și întinderea prejudiciului

patrimonial.

Conform art. 1423 Cod civil, în vigoare la data adresării în instanța de judecată

a lui Vadim Suhov, mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de

către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice

sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului

prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care

această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luînd în

considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social

al persoanei vătămate.

Astfel, instanța de recurs conchide că constatarea încălcării de către Judecătoria

Comrat a dreptului a lui Vadim Suhov privind accesul la informație prin nefurnizarea

informației solicitate de Vadim Suhov prin cererea din 24 octombrie 2017 și

obligarea Judecătoriei Comrat să elibereze lui Vadim Suhov informația solicitată

prin cererea din 24 octombrie 2017, reprezintă deja în sine o satisfacție echitabilă

pentru reclamant.

La acest capitol, se va reține faptul că prin jurisprudența CtEDO s-a stabilit că

există situații cînd Curtea acordă părții lezate o satisfacție echitabilă în sensul art. 41

din Convenție, exprimată prin însăși constatarea pe care ea o face referitor la

încălcarea unui asemenea drept, într-o astfel de ipoteză repararea este pur morală,

fără a mai dispune plata vreunei despăgubiri bănești. În susținerea opiniei enunțate,

Colegiul civil și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

invocă și hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 20 aprilie 2004 în

cauza Amihalachioaie împotriva Republicii Moldova.

Cu referire la cerința privind încasarea sumei de 3 000 lei, cu titlu de cheltuieli

de asistență juridică, instanța de recurs reține următoarele.

În conformitate cu art. 96 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut

10

cîștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost

reale, necesare și rezonabile.

Instanța de recurs indică că prin recursul declarat de Vadim Suhov la data de

22 noiembrie 2018 și la data de 14 decembrie 2018, de către Vadim Suhov,

reprezentat de avocatul Nicolai Jecov, recurentul a solicitat încasarea sumei de 3 000

lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (f.d.135-142, 159-161).

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecînd recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Instanța de recurs precizează că Vadim Suhov nici în cererea de chemare în

judecată (f.d.1-2), nici în cererea de apel (f.d.66) nu a înaintat cerință privind

încasarea cheltuielilor de asistență juridică, înaintînd această cerință doar în instanța

de recurs.

Colegiul relevă că din cerința înaintată de Vadim Suhov, nu poate stabili cu

certitudine dacă cheltuielile de judecată solicitate sunt doar pentru reprezentarea de

către avocatul Nicolae Jecov în instanța de recurs sau și în instanța de apel.

Astfel, fiind o cerință nouă, înaintată doar în instanța de recurs, Colegiul invocă

că în temeiul limitelor judecării recursului, cerința lui Vadim Suhov privind

încasarea nu poate constituie obiectul prezentului recurs.

Totodată, acest fapt nu-l privează pe Vadim Suhov de dreptul a se adresa cu o

acțiune separată de încasare a cheltuielilor de judecată suportate în prezentul litigiu,

în procedura contencioasă generală, cu respectarea prevederilor art.166-167 Cod de

procedură civilă.

Conform justificărilor expuse supra, instanța de recurs învederează

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care statuează că, întinderea

motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în

instanță, precum și de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale și de

practicile diferite privind prezentarea și redactarea sentințelor și hotărârilor în

diferite state (Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29;

Van den Hurk împotriva Olandei din 19 aprilie 1994, paragraful 61), iar pentru a

răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că

judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate

(Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva

Finlandei din data de 19 februarie 1997, paragraful 60).

La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, jurisprudența CtEDO

în repetate rânduri a statuat necesitatea motivării hotărârilor instanței, unde funcția

unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a

fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de

asemenea o obligație corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa,

motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse. CtEDO

a menționat că, este motivată în mod corespunzător o decizie care permite părților

să facă uz efectiv de dreptul lor de a face apel (Hirvisaari împotriva Finlandei).

Ca urmare a celor reținute supra, în sensul art. 6 alin. (1) al CEDO, instanța de

recurs ține să menționeze că, instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă

claritate motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

11

determinant al concluziilor sale, să prezinte noțiunile, ce implică o apreciere a

faptelor supuse aprecierii. De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca

instanța de judecată să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze

efectiv problemele esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu să se rezume doar

la probarea concluziilor unei părți.

Având în vedere problemele de drept ridicate în speță, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

de a admite recursurile declarate de Vadim Suhov și de reprezentantul acestuia,

avocatul Nicolai Jecov și de a casa decizia din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel

Comrat și hotărârea din 06 martie 2018 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, cu

pronunțarea unei hotărâri noi de admitere parțială a acțiunii.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (2)-(3) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admit recursurile declarate de Vadim Suhov și de reprezentantul acestuia,

avocatul Nicolai Jecov.

Se casează integral decizia din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Comrat și

hotărârea din 06 martie 2018 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central și se pronunță o

hotărâre nouă, după cum urmează:

Se admite parțial cererea de chemare în judecată depusă de Vadim Suhov

împotriva Judecătoriei Comrat cu privire la constatarea încălcării dreptului privind

accesul la informație, obligarea eliberării informației și repararea prejudiciului

moral.

Se constată încălcarea de către Judecătoria Comrat a dreptului a lui Vadim

Suhov privind accesul la informație prin nefurnizarea informației solicitate de

Vadim Suhov prin cererea din 24 octombrie 2017.

Se obligă Judecătoria Comrat să elibereze lui Vadim Suhov informația

solicitată prin cererea din 24 octombrie 2017.

În rest, se respinge cererea de chemare în judecată depusă de Vadim Suhov

împotriva Judecătoriei Comrat cu privire la repararea prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Valeriu Doagă

Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

Nina Vascan

12