3ra-989/17 — constatarea incalcarii dreptului la informatie si la examinarea in termen rezonabil a cererii

prima instanță: V. Muntean dosarul nr. 3ra-989/17

instanța de apel: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

Î N C H E I E R E

04 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Luiza Gafton, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Procuratura Generală a Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Străisteanu

împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării drepturilor la informație și a dreptului la examinare în termen rezonabil a

cererii, obligarea examinării cererii și recuperarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017, prin care au fost

respinse apelurile declarate de către Gheorghe Străisteanu și Procuratura Generală a

Republicii Moldova și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din

01 martie 2017,

c o n s t a t ă:

La data de 19 decembrie 2016, Gheorghe Străisteanu a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu privire la

constatarea încălcării drepturilor la informație și a dreptului la examinare în termen

rezonabil a cererii, obligarea examinării cererii și recuperarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 05 noiembrie 2016, a

expediat prin poșta electronică Procuraturii Generale o plângere prin care a solicitat

obligarea procurorului Procuraturii Centru, mun. Chișinău să examineze plângerea din

28 septembrie 2016 în strică conformitate cu legislația în vigoare.

Menționează că, până la data depunerii prezentei cereri de chemare în judecată,

recepționarea, data și numărul de înregistrare a cererii din 05 noiembrie 2016, nu i-a

fost confirmată, iar angajații Procuraturii Generale nu au reacționat în nici un fel la

solicitarea sa.

Susține că, la data de 16 noiembrie 2016, a expediat la fel prin poșta electronică,

o altă cerere prin care a solicitat repetat, să fie informat despre data și numărul de

înregistrare a cererii din 05 noiembrie 2016.

Declară că, nu a primit răspuns și informația solicitată în termenul prevăzut de

Legea privind accesul la informație, fiindu-i încălcat grav dreptul la informație și

dreptul la examinarea cererii în termenul stabilit de lege.

Afirmă că, prin cererea din 16 noiembrie 2016, a solicitat doar o informație și o

confirmare, iar cererea nu necesită o studiere și o examinare complexă, astfel că cererea

1

sa urma a fi examinată cu furnizarea informației solicitate fără întârziere sau în termen

de cel mult 15 zile de la data înregistrării.

Invocă că, prin acțiunile ilegale ale angajaților Procuraturii Generale i-a fost

cauzat prejudiciu moral, manifestat prin sentimente de frustrare, suferințe.

Solicită constatarea încălcării dreptului său la informație și dreptul la examinarea

cererii din 16 noiembrie 2016 în termenul stabilit de lege, obligarea Procuraturii

Generale să examineze cererea din 16 noiembrie 2016, în strictă conformitate cu

prevederile legale cu prezentarea informației solicitate și încasarea de la pârât a sumei

de 1800 lei, cu titlu de prejudiciul moral, cauzat prin încălcarea drepturilor sale.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 01 martie 2017

acțiunea a fost admisă parțial. A fost constatată încălcarea dreptului lui Gheorghe

Străisteanu cu privire la accesul la informație manifestat prin neexaminarea cererii din

16 noiembrie 2016 și obligată Procuratura Generală în termen de 10 zile de la data

rămânerii definitive a hotărârii să comunice reclamantului Gheorghe Străisteanu

informația solicitată prin cererea din 16 noiembrie 2016, și anume, care este numărul

și data înregistrării plângerii din 05 noiembrie 2016. În rest, pretențiile cu privire la

încasarea prejudiciului moral a fost respinsă ca neântemeiate.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, potrivit extrasului din

poșta electronică straisteanugheorghe@gmail.com, se atestă expedierea în adresa

electronică a Procuraturii Generale proc-gen@procuratura.md la data de 16 noiembrie

2016, ora 15:33 a cererii privind accesul la informație, iar pârâtul a omis să soluționeze

cererea reclamantului, mai mult ca atât nici nu a probat faptul nerecepționării cererii

acestuia, fiind astfel lezat dreptul petiționarului de a face cunoștință cu informația

solicitată, și anume, la ce dată și sub care număr a fost înregistrată plângerea din 05

noiembrie 2016.

Prima instanță, respingând capătul de cerere cu privire la recuperarea prejudiciului

moral în sumă de 1800 lei, a constatat că, reclamantul nu a dovedit prin probe

admisibile faptul vătămării drepturilor personale nepatrimoniale privind integritatea

morală.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017 au fost respinse apelurile

declarate de către Gheorghe Străisteanu și Procuratura Generală și menținută hotărârea

primei instanțe.

La data de 27 iulie 2017, în termenul prevăzut de lege, Procuratura Generală a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi

hotărâri cu privire la respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de apel,

deoarece au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material.

Menționează că, instanța de fond și instanța de apel nu au luat în considerație

probele prezentate de către Procuratura Generală, și anume, extrasul din Registrul

electronic a documentelor Procuraturii Generale pentru perioada 01 noiembrie 2016 -

30 noiembrie 2016, care confirmă că în adresa pârâtului asemenea cerere nu a parvenit,

nu a cunoscut de o asemenea petiție, iar circumstanțele invocate de către reclamant au

un caracter formal și declarativ, nefiind susținut de careva probe.

Afirmă că, instanțele ierarhic inferioare nu puteau obliga pârâtul să examineze

cererea din 16 noiembrie 2016, care în realitate nu se regăsește în rubrica „intrare a

scrisorilor” din poșta electronică a destinatarului.

2

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Procuratura Generală nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

3

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,

la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Asito versus Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer versus Germania, 22

martie 2016), pe când în recursul declarat de către Procuratura Generală asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Procuratura Generală ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Procuratura Generală a Republicii Moldova se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Luiza Gafton

Mariana Pitic

4