3ra-291/17 — constatarea încălcării dreptului la acces la informație

Dosarul nr. 3ra-291/17

Instanța de fond: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău – O. Cernei

Instanța de apel: CA Chișinău – M. Guzun, A. Nogai, V. Brașoveanu

Î N C H E I E R E

15 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Svetlana Filincova,

judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas,

soluționând chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de

către Procuratura Generală a Republicii Moldova,

în pricina civilă la acțiunea lui Gheorghe Străisteanu împotriva Procuraturii

Generale a Republicii Moldova privind constatarea încălcării dreptului de acces la

informație, obligarea eliberării informației și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 29 noiembrie 2016,

C O N S T A T Ă:

Gheorghe Străisteanu la data de 24 mai 2016 s-a adresat cu cerere de chemare

în judecată împotriva Procuraturii Generale privind constatarea încălcării dreptului

de acces la informație, obligarea eliberării informației și repararea prejudiciului

moral în mărime de 9 000 lei ( 3-9).

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că la data de 20 aprilie 2016, prin

intermediul poștei electronice, a expediat în adresa Procuraturii Generale cerere,

prin care a solicitat să fie informat despre soarta plângerii din data de 19 martie

2016, care este numărul de înregistrare, cui a fost repartizată pentru examinare, la

ce etapă se află și care a fost motivul neexaminării acesteia în termen de 15 zile.

Astfel, în legătură cu expirarea termenului prevăzut de lege pentru

prezentarea informației, pârâtul i-a încălcat grav dreptul la informație și dreptul la

examinarea cererii în termenul stabilit.

Totodată, prin faptul refuzului de a examina cererea din 20 aprilie 2016 i s-au

provocat daune morale irecuperabile, fiind estimate la suma de 9000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din data de 21 iunie 2016

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată, s-a constatat faptul încălcării de

către Procuratura Generală a dreptului lui Gheorghe Străisteanu de acces la

informație și la soluționarea în termeni legali cererea, în rest pretențile au fost

respinse ( f.d. 52, 64-66).

Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel, atât de către Gheorghe

Străisteanu cât și de Procuratura Generală.

1

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 29 noiembrie 2016 s-au

respins cererile de apel depuse de Gheorghe Străisteanu și Procuratura Generală, s-

a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din data de 21 iunie

2016 ( f.d. 89, 90-95).

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 23 ianuarie 2017

Procuratura Generală a contesta-o cu recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei cu emiterea unei hotărâri noi privind respingerea cererii de chemare în

judecată ( f.d. 98-99). În motivarea recursului recurentul a indicat, că instanțele de

judecată au aplicat eronat normele de drept material.

În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Recursul depus de către Procuratura Generală la data de 23 ianuarie 2017 se

consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Procuratura

Generală este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, Colegiul atestă, că

recurenta indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de

judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu

pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează, că recursul în cauză conține obiecții de fapt și

de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de judecată

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul

în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate. Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procesual, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, Colegiul constată, că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar al. 4 stabilește că săvîrșirea altor încălcări decât cele

indicate la al. 3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

2

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 al. 2, 3 și 4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică

să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în recursul

declarat de către Procuratura Generală asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Procuratura Generală inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, Colegiul Civil,

Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Procuratura Generală a

Republicii Moldova împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie

2016 în pricina civilă la acțiunea lui Gheorghe Străisteanu împotriva Procuraturii

Generale a Republicii Moldova privind constatarea încălcării dreptului de acces la

informație, obligarea eliberării informației și repararea prejudiciului moral.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Svetlana Filincova

judecători Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

3