3ra-451/19 — cu privire la constatarea incalcarii dreptului de acces liber la informatie, la solutionarea in termen legal a cererii si compensarea prejudiciului moral

3ra-451/19 — cu privire la constatarea incalcarii dreptului de acces liber la informatie, la solutionarea in termen legal a cererii si compensarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-451/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani – O. Cojocaru

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila

DECIZIE

17 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecători Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Maria Ghervas

examinând recursului declarat de către Gheorghe Străisteanu,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Gheorghe Străisteanu împotriva Procuraturii Generale cu privire la

constatarea încălcării dreptului de acces liber la informație, la soluționarea în termen

legal a cererii și compensarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de către Gheorghe Străisteanu și s-a menținut hotărârea

din 03 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

constată :

La 18 iulie 2018 Gheorghe Străisteanu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Procuraturii Generale, prin care a solicitat constatarea încălcării dreptului

de acces la informația solicitată prin cererea din 17 iunie 2018, constatarea încălcării

dreptului la examinarea cererii din 17 iunie 2018 în termenul prevăzut de 15 zile,

obligarea Procuraturii Generale să examineze cererea din 17 iunie 2018 în strictă

conformitate cu prevederile legislației în vigoare, să-i prezinte informația solicitată

și compensarea prejudiciului moral în mărime de 14 250 lei.

În motivarea cererii reclamantul a invocat că la 17 iunie 2018, ora 12:00, prin

poșta electronică, semnată digital, a expediat în adresa Procuraturii Generale o

cerere, în baza Legii privind accesul la informație. Au trecut 32 de zile, însă răspuns

la cererea din 17 iunie 2018 și informația solicitată, nu a primit.

A menționat că prejudiciul este în directă legătură cu acțiunea ilegală a

angajaților Procuraturii Generale, care au ignorat termenul prevăzut de lege pentru

soluționarea cerințelor indicate în cererea din 17 iunie 2018 și furnizarea informației

1

solicitate. Informația era și este necesară pentru a fi prezentată în instanța de

judecată, judecătorului de instrucție. Prin refuzurile nemotivate de a examina, în

termen legal, cererea depusă și furnizarea informației solicitate, angajații

Procuraturii Generale au trecut peste toate limitele legale, iar circumstanțele în care

conducerea refuză să acționeze, a provocat daune morale și materiale irecuperabile.

Prin hotărârea din 03 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de către Gheorghe Străisteanu.

S-a constatat încălcarea dreptului lui Gheorghe Străisteanu la informație și la

examinarea în termenul stabilit de lege a cererii din 17 iunie 2018. S-a obligat

Procuratura Generală de a elibera răspuns lui Gheorghe Străisteanu la cererea din

17 iunie 2018. În rest pretențiile lui Gheorghe Străisteanu s-au respins. (f.d. 28, 43-

46)

La 06 august 2018 Gheorghe Străisteanu a declarat apel, prin care a solicitat

casarea parțială a hotărârii din 03 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, cu emiterea unei noi hotărâri în această parte, prin care a admite integral

cerințele indicate în acțiune, în partea încasării prejudiciului moral cauzat. (f.d. 31-

41)

Prin decizia din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de către Gheorghe Străisteanu și s-a menținut hotărârea din 03 august 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani. (f.d. 59, 60-67)

La 30 octombrie 2018 Gheorghe Străisteanu a declarat recurs, prin care a

solicitat casarea deciziei din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a

hotărârii din 03 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în partea ce

ține de repararea prejudiciului moral, cu rejudecarea cauzei și admiterea cerinței de

încasare a sumei de 14250 lei cu titlu de prejudiciu moral. (f.d. 119-128)

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că hotărârile instanțelor

inferioare sunt ilegale în partea respingerii pretenției de încasare a prejudiciului

moral, deoarece au fost emise contrar tuturor prevederilor legislației naționale și

celei internaționale.

A menționat că instanțele la adoptarea hotărârilor au aplicat eronat normele de

drept material și procedural, au ignorat intenționat Recomandările CEDO și Plenului

Curții Supreme de Justiție.

După cum rezultă din speță litigiul a fost soluționat în baza Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000.

Prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ

al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) al Codului administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data

de 10 februarie 2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) al Codului administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

2

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție va judeca recursul în conformitate cu prevederile art. 258

alin. (3) Cod administrativ, adică conform reglementărilor anterioare intrării în

vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 26 septembrie

2018, a publicat-o pe pagina web a instanței la 15 octombrie 2018.

Prin scrisoarea de însoțire nr. 9409 din 26 septembrie 2018 instanța de apel a

expediat recurentului copia deciziei.

Recursul, depus la data de 30 octombrie 2018, se consideră în termen

Articolul 194 alin. (2) Cod administrativ în procedura de examinare a cererilor

de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în privința

existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. b) Cod administrativ examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție casează parțial decizia instanței de apel și emite

o altă decizie în partea casată.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând recursul declarat de către Gheorghe Străisteanu a

considerat că este admisibil.

Verificând cele invocate în recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează să fie admis, cu casarea parțială a deciziei instanței de apel și a hotărârii

instanței de fond și a emite o altă decizie în partea casată.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de

instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin. (1-3) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu

au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea,

veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și

suficiența pentru soluționarea cauzei.

În speță, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție reține că la data de 17 iunie 2018 Gheorghe Străisteanu a

expediat la adresa electronică proc-gen@procuratura.md cerere în baza Legii privind

accesul la informație nr. 982 din 11.05.2000, semnată digital, prin care a solicitat

eliberarea informației cu privire la data emiterii ordonanței privind anunțarea sa în

3

căutare, care a fost necesitatea anunțării sale în căutare și eliberarea ordonanței emisă

de către procurorul Procuraturii mun. Chișinău, oficiul Rîșcani, Vsevolod Ivanov.

Totodată, a solicitat confirmarea recepționării cererii.

Procuratura Generală nu s-a conformat prevederilor legale și nu a remis

informația solicitată prin cererea din data de 17 iunie 2018, iar Gheorghe Străisteanu

a depus în instanță de contencios administrativ acțiune privind constatarea faptului

încălcării dreptului de acces la informație, obligarea de a elibera informația solicitată

și repararea prejudiciului moral cauzat.

Colegiul lărgit conchide ca fiind neîntemeiat argumentul Procurarurii Generale

precum că cerințele expuse de către Gheorghe Străisteanu în cererea din 17 iunie

2018, nu pot fi încadrate în prevederile Legii privind accesul la informație nr. 982-

XIV din data de 11 mai 2000, ori potrivit art. 6 alin. (1) al Legii sus-menționate

informații oficiale sunt considerate toate informațiile aflate în posesia și la dispoziția

furnizorilor de informații, care au fost elaborate, selectate, prelucrate, sistematizate

și/sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziția lor în condițiile

legii de către alți subiecți de drept.

Prin urmare, obiectul prezentului litigiu, constatarea încălcării dreptului lui

Gheorghe Străisteanu de acces la informație, este reglementat prin Legea privind

accesul la informație nr. 982-XIV din data de 11 mai 2000, or informația solicitată,

prin prisma art. 6 alin. ( 1) este informație oficială, deținută de furnizorul de

informații.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare, fiind învestite cu judecarea cauzei, au

admis parțial pretențiile lui Gheorghe Străisteanu.

Pentru a decide astfel, instanțele de judecată au reținut că cererea lui Gheorghe

Străisteanu din data de 17 iunie 2018 nu a fost examinată și soluționată de către

Procuratura Generală, în conformitate cu dispozițiile Legii privind accesul la

informație. Astfel, s-a constatat îngrădirea dreptului lui Gheorghe Străisteanu la

accesul la informație, cu obligarea Procuraturii Generale să examineze cererea lui

Gheorghe Străisteanu, în rest pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral a

fost respinsă. (f.d. 28,59).

Fiindcă soluțiile instanțelor de judecată au fost contestate de către solicitantul

informației în partea respingerii pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral,

instanța de recurs va verifica temeinicia pretenției care a fost respinsă cu privire la

repararea prejudiciului moral.

Analizând probele din dosar cu raportarea lor la prevederile legii, Colegiul

consideră necesar a casa parțial decizia instanței de apel și hotărârea instanței de

fond, cu adoptarea unei decizii în partea casată.

În argumentarea opiniei formate instanța de recurs reține următoarele.

Conform art. 10 al Legii privind accesul la informație nr. 982-XIV din data de

11 mai 2000 persoana are dreptul de a solicita furnizorilor de informații, personal

sau prin reprezentanții săi, orice informații aflate în posesia acestora, cu excepțiile

stabilite de legislație. Dreptul persoanei de a avea acces la informații, inclusiv la

informațiile cu caracter personal, nu poate fi îngrădit decât în condițiile legii. Orice

persoană care solicită acces la informații în conformitate cu prezenta lege este

absolvită de obligația de a-și justifica interesul pentru informațiile solicitate.

4

Prin prisma de drept sus- citată rezultă că Gheorghe Străisteanu este în drept să

solicite informația cu privire la data emiterii ordonanței privind anunțarea sa în

căutare, care a fost necesitatea anunțării sale în căutare și eliberarea ordonanței emisă

de către procurorul Procuraturii mun. Chișinău, oficiul Rîșcani, Vsevolod Ivanov,

ori această informație se află în posesia furnizorului de informații, iar argumentul

Procuraturii Generale precum că cererea din 17 iunie 2018 nu se încadrează în

prevederile Legii privind accesul la informație nr. 982-XIV din data de 11 mai 2000

este neîntemeiat și lipsit de suport juridic.

Conform prevederilor art. 11 pct. (1), (2), (4) al Legii privind accesul la

informație furnizorul de informații este obligat: să asigure informarea activă, corectă

și la timp a cetățenilor asupra chestiunilor de interes public și asupra problemelor de

interes personal; să garanteze liberul acces la informație; să respecte termenele de

furnizare a informației, prevăzute de lege.

Potrivit probelor prezentate la materialele dosarului rezultă că Gheorghe

Străisteanu la data de 17 iunie 2018 a solicitat de la Procuratura Generală informații

oficiale, pe care acesta le posedă, iar contrar obligațiilor stabilite furnizorul de

informații nu a examinat cererea și nu a acordat informația solicitată, ori nu a

prezentat probe admisibile și pertinente ce ar confirma examinarea cererii și

remiterea răspunsului în adresa solicitantului, în termenul stabilit de lege.

Totodată, instanța de recurs constată că deși la soluționarea cauzei au fost

stabilite pe deplin circumstanțele care au importanță pentru judecarea cauzei în fond,

concluziile instanței de apel și ale instanței de fond în partea respingerii pretenției

cu privire la repararea prejudiciului moral, sunt nefondate, fapt ce rezultă din

interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează raportul juridic litigios în

coroborare cu materialul probator prezentat de părți.

Potrivit art. 24 al Legii cu privire la accesul la informație nr. 982-XIV din 11

mai 2000, în funcție de gravitatea efectelor pe care le-a avut refuzul nelegitim al

funcționarului public, responsabil pentru furnizarea informațiilor oficiale, de a

asigura accesul la informația solicitată, instanța de judecată decide aplicarea unor

sancțiuni în conformitate cu legislația, repararea prejudiciului cauzat prin refuzul

nelegitim de a furniza informații sau prin alte acțiuni ce prejudiciază dreptul de acces

la informații, precum și satisfacerea neîntârziată a cererii solicitantului.

Totodată, prin prisma art. 1422, alin. (l) și (2) în colaborare cu art. 1423 Cod

Civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice

sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, instanța

de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin

echivalent bănesc. Mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de

către instanța de judecată in funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice

sau fizice cauzate persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice

sau fizice le apreciază instanța de judecată.

Astfel, la examinarea cerinței privind compensarea prejudiciului moral,

instanța reține că unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului

moral este criteriul echității, iar compensația trebuie să prezinte o justă și integrală

despăgubire. În temeiul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea

vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

5

Respectiv, fiecare persoană care pretinde că a suferit, este în drept să-și

estimeze prejudiciul adus, dar numai instanța de judecată este împuternicită de lege

să aprecieze cuantumul prejudiciului moral, conducându-se de noțiunea reparării

rezonabile, de circumstanțele cazului concret, de personalitatea părților.

La caz, luând în considerare că s-a constatat violarea dreptului lui Gheorghe

Străisteanu de a primi răspuns la cererea din 17 iunie 2018, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră

întemeiată pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin

nefurnizarea informației solicitate.

Prin urmare, instanța de recurs ținând cont de circumstanțele cauzei, pretențiile

invocate, complexitatea cauzei, comportamentul părților, conduita furnizorului de

informație și de importanța procesului pentru reclamant, consideră că suma de

200,00 lei cu titlu de prejudiciu moral este echitabilă suferințelor psihice suportate

de către Gheorghe Străisteanu, nefiind excesivă pentru intimat, dar care concomitent

nu poate constitui un venit nejustificat.

Colegiul reține că suma solicitată de reclamant cu titlu de prejudiciu moral în

mărime de 14 250 lei este una exagerată și nejustificată, ori la stabilirea cuantumului

despăgubirilor se impune prin necesitatea ca partea vătămată să primească o

satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, să aibă efect compensatoriu și

nu trebuie să constituie venituri nejustificative.

Astfel, concluzia instanțelor inferioare, privind recunoașterea încălcării

dreptului de acces la informare, constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă,

este eronată, or, această constatare nu este de natură să restabilească echitatea socială

și suferințele cauzate prin nefurnizarea în termenul prevăzut de lege a informației

solicitate, însă suma de 200,00 lei ar putea acoperi suferințele suportate de

reclamant.

Dreptul de acces la informație constituie un drept fundamental al persoanei,

garantat atât de legislația națională, cât și de cea internațională, iar instanțele au

stabilit deja comiterea de către Procuratura Generală a faptei ilicite sus-indicate, iar

încălcările corespunzătoare au cauzat lui Gheorghe Străisteanu sentimente de

anxietate, neliniște, perturbare a vieții, disconfort și retrăire, incapacitate de a se

bucura în modul cuvenit de garanțiile prescrise de lege, etc., atribuite și de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului la categoria componentelor prejudiciului moral,

respectiv, a suferințelor psihice (cauzele Sommerfeld vs. Germania, McFarlane vs.

Irlanda).

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că mărimea prejudiciului moral stabilit în mărime de 200,00 lei

este o sumă echitabilă în raport cu suferințele morale și psihice suportate de

reclamant.

În concluzie, Colegiul lărgit constată că recursul declarat de către Gheorghe

Străisteanu urmează a fi admis, casată decizia instanței de apel și hotărârea instanței

de fond, în parte și adoptarea unei noi decizii în această parte, prin care se admite

parțial acțiunea lui Gheorghe Străisteanu în partea reparării prejudiciului moral.

Concomitent, Colegiul lărgit relevă, că în cadrul judecării cauzei, instanța de

apel a creat participanților la proces condiții obiective și echitabile, pentru

6

exercitarea drepturilor și obligațiilor procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea

dreptului la un proces echitabil.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că instanța de apel a

stabilit circumstanțele cauzei și nu este necesară verificarea suplimentară și

administrarea de noi dovezi, însă a apreciat arbitrar probele administrate și a aplicat

eronat normele de drept material, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat de către Gheorghe Străisteanu, de a casa parțial decizia din 26

septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 03 august 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și de a emite în această parte o altă decizie.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. b) Cod administrativ, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se casează parțial decizia din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 03 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani în cauza de

contencios administrativ la acțiunea lui Gheorghe Străisteanu împotriva Procuraturii

Generale cu privire la constatarea încălcării dreptului de acces liber la informație, la

soluționarea în termen legal a cererii și compensarea prejudiciului moral, în partea

respingerii pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral și în această parte se

emite o altă decizie.

Se admite parțial acțiunea cu privire la repararea prejudiciului moral și se

încasează de la Procuratura Generală în beneficiul lui Gheorghe Străisteanu suma de

200 (două sute) lei 00 bani.

În rest, decizia din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 03 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

judecători Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Maria Ghervas

7