3ra-247/19 — constatarea încălcării dreptului de acces la informație și obligarea furnizării informației

Dosarul nr. 3ra-247/19 Prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul Central (jud: I. Chiroșca) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru) Î N C H E I E R E 6 martie 2019 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală judecătorii Victor Burduh Tamara Chișca-Doneva examinând admisibilitatea recursului declarat de Gheorghe Străisteanu, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Străisteanu împotriva Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani cu privire la constatarea încălcării dreptului de acces la informație, obligarea furnizării informației și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins apelul declarat de Gheorghe Străisteanu și a fost menținută hotărârea din 17 septembrie 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, c o n s t a t ă: La 11 iulie 2018 Gheorghe Străisteanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani cu privire la constatarea încălcării dreptului de acces la informație, obligarea furnizării informației și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 7 iunie 2018, ora 11:47, a expediat prin poșta electronică în adresa Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani o cerere semnată electronic, în baza Legii cu privire la accesul la informație, în care a indicat că are calitatea de victimă în cadrul unui dosar contravențional, iar din acest motiv a solicitat să fie informat asupra motivului tergiversării examinării cauzei contravenționale, despre data și ora următoarei ședințe de judecată, iar dacă cauza a fost examinată în lipsa sa, să-i fi expediată hotărârea adoptată la adresa de e-mail, precum și să fie informat despre timpul în care să se prezinte pentru a face cunoștință cu materialele cauzei contravenționale.

A menționat că la cererea din 7 iunie 2018 în termenul de 15 zile prevăzut de Legea cu privire la accesul la informație, nu a primit răspuns, fapt prin care a considerat că i-a fost încălcat dreptul de acces la informație. Reclamantul și-a întemeiat pretențiile pe prevederile art. 21 alin. (1), art. 6, art. 11 alin. (1) lit. l), art. 15 alin. (3), art. 18, art. 19, art. 21 alin. (1), art. 23 alin. (1), art. 24 din Legea privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000, art. 16 alin. (1) 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 și art. 1398, 1404, 1416, 1422 și 1423 Cod civil. A solicitat constatarea încălcării dreptului de acces la informația solicitată prin cererea din 7 iunie 2018, obligarea examinării cererii din 7 iunie 2018 în conformitate cu prevederile legislației în vigoare și furnizarea informației solicitate, precum și încasarea prejudiciului moral în mărime de 10 250 de lei.

Prin hotărârea din 17 septembrie 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată. La 19 septembrie 2018 Gheorghe Străisteanu a declarat apel împotriva hotărârii din 17 septembrie 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central. Prin decizia din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul declarat de Gheorghe Străisteanu și a fost menținută hotărârea din 17 septembrie 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel și-a întemeiat soluția pe prevederile art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, art. 24 alin. (3) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, art. 4 alin. (1) și (2), art. 10, art. 11, art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) și (3) din Legea privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000, precum și art. 4 alin. (1) al Legii cu privire la petiționare nr. 190 din 19 iulie 1994. În contextul normelor enunțate, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată concluzia primei instanțe referitoare la respingerea cererii de chemare în judecată, întrucât apelantul Gheorghe Străisteanu nu a prezentat confirmarea faptului că cererea ar fi fost recepționată de către Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.

În acest sens, Curtea de Apel Bălți a reținut că legea prevede neîngrădirea dreptului constituțional al persoanei de acces la informație, însă numai din momentul recepționării cererii, pe când la caz, nu a fost demonstrat că intimatul ar fi primit o astfel de cerere. Prin urmare, instanța de apel a conchis că prima instanță a dat o apreciere obiectivă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat normele de drept material și procedural. La 3 ianuarie 2019 Gheorghe Străisteanu a declarat recurs împotriva deciziei din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău. În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul că au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material.

A susținut că intimatul a recepționat cererea din 7 iunie 2018, însă nu a înregistrat-o și nu a examinat-o în conformitate cu prevederile legale. A relatat că prin cererea din 7 iunie 2018 a solicitat doar o informație, iar conținutul cererii nu necesita o studiere și examinare complexă, astfel că informația solicitată urma să fie furnizată fără întârziere. Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii. În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată 20 noiembrie 2018. 2 Astfel, recursul declarat la 3 ianuarie 2019, este în termen. La 1 februarie 2019, în conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței. Intimatul Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, nu și-au valorificat dreptul procedural și nu a depus referință în termenul stabilit. Examinând temeiurile recursului declarat de Gheorghe Străisteanu, în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Gheorghe Străisteanu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. 3 Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera inadmisibil recursul declarat de Gheorghe Străisteanu.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție dispune: Recursul declarat de Gheorghe Străisteanu, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală judecătorii Victor Burduh Tamara Chișca-Doneva 4