3ra-247/19 — constatarea încălcării dreptului de acces la informație și obligarea furnizării informației

Dosarul nr. 3ra-247/19

Prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul Central (jud: I. Chiroșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru)

Î N C H E I E R E

6 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de Gheorghe Străisteanu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe

Străisteanu împotriva Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani cu privire la

constatarea încălcării dreptului de acces la informație, obligarea furnizării

informației și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Gheorghe Străisteanu și a fost menținută hotărârea

din 17 septembrie 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 11 iulie 2018 Gheorghe Străisteanu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani cu privire la constatarea încălcării

dreptului de acces la informație, obligarea furnizării informației și repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 7 iunie 2018, ora 11:47, a

expediat prin poșta electronică în adresa Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani o

cerere semnată electronic, în baza Legii cu privire la accesul la informație, în care a

indicat că are calitatea de victimă în cadrul unui dosar contravențional, iar din acest

motiv a solicitat să fie informat asupra motivului tergiversării examinării cauzei

contravenționale, despre data și ora următoarei ședințe de judecată, iar dacă cauza a

fost examinată în lipsa sa, să-i fi expediată hotărârea adoptată la adresa de e-mail,

precum și să fie informat despre timpul în care să se prezinte pentru a face cunoștință

cu materialele cauzei contravenționale.

A menționat că la cererea din 7 iunie 2018 în termenul de 15 zile prevăzut de

Legea cu privire la accesul la informație, nu a primit răspuns, fapt prin care a

considerat că i-a fost încălcat dreptul de acces la informație.

Reclamantul și-a întemeiat pretențiile pe prevederile art. 21 alin. (1), art. 6, art.

11 alin. (1) lit. l), art. 15 alin. (3), art. 18, art. 19, art. 21 alin. (1), art. 23 alin. (1), art.

24 din Legea privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000, art. 16 alin. (1)

1

din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 și art. 1398,

1404, 1416, 1422 și 1423 Cod civil.

A solicitat constatarea încălcării dreptului de acces la informația solicitată prin

cererea din 7 iunie 2018, obligarea examinării cererii din 7 iunie 2018 în

conformitate cu prevederile legislației în vigoare și furnizarea informației solicitate,

precum și încasarea prejudiciului moral în mărime de 10 250 de lei.

Prin hotărârea din 17 septembrie 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central,

cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 19 septembrie 2018 Gheorghe Străisteanu a declarat apel împotriva hotărârii

din 17 septembrie 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central.

Prin decizia din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Gheorghe Străisteanu și a fost menținută hotărârea din 17

septembrie 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel și-a întemeiat soluția pe prevederile art.

118 alin. (1) Cod de procedură civilă, art. 24 alin. (3) al Legii contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, art. 4 alin. (1) și (2), art. 10, art. 11, art.

16 alin. (1), art. 21 alin. (1) și (3) din Legea privind accesul la informație nr. 982 din

11 mai 2000, precum și art. 4 alin. (1) al Legii cu privire la petiționare nr. 190 din

19 iulie 1994.

În contextul normelor enunțate, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată

concluzia primei instanțe referitoare la respingerea cererii de chemare în judecată,

întrucât apelantul Gheorghe Străisteanu nu a prezentat confirmarea faptului că

cererea ar fi fost recepționată de către Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.

În acest sens, Curtea de Apel Bălți a reținut că legea prevede neîngrădirea

dreptului constituțional al persoanei de acces la informație, însă numai din momentul

recepționării cererii, pe când la caz, nu a fost demonstrat că intimatul ar fi primit o

astfel de cerere.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că prima instanță a dat o apreciere

obiectivă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat normele de drept

material și procedural.

La 3 ianuarie 2019 Gheorghe Străisteanu a declarat recurs împotriva deciziei

din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul că au fost încălcate și aplicate

eronat normele de drept material.

A susținut că intimatul a recepționat cererea din 7 iunie 2018, însă nu a

înregistrat-o și nu a examinat-o în conformitate cu prevederile legale.

A relatat că prin cererea din 7 iunie 2018 a solicitat doar o informație, iar

conținutul cererii nu necesita o studiere și examinare complexă, astfel că informația

solicitată urma să fie furnizată fără întârziere.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată 20 noiembrie 2018.

2

Astfel, recursul declarat la 3 ianuarie 2019, este în termen.

La 1 februarie 2019, în conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură

civilă, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

Intimatul Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, nu și-au valorificat dreptul

procedural și nu a depus referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului declarat de Gheorghe Străisteanu, în raport cu

materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Gheorghe Străisteanu, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de

fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

3

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Gheorghe Străisteanu.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Gheorghe Străisteanu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Tamara Chișca-Doneva

4