3ra-1440/17 — constatarea incalcarii dreptului la informatie, obligarea examinarii cererii si prezentarii informatiei, repararea prejudiciului moral

dosarul nr. 3ra-1440/17

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani)

Judecător: N.Pasecinic

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: L.Bulgac, Gr.Dașchevici, D.Manole

Î N C H E I E R E

27 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Procuratura Generală a

Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Străisteanu

Gheorghe împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu privire la

constatarea încălcării dreptului la informație și la examinarea cererii, obligarea

examinării cererii și prezentării informației solicitate, precum și repararea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2017, prin care s-au

respins apelurile declarate de către Străisteanu Gheorghe și Procuratura Generală a

Republicii Moldova și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din

16 februarie 2017,

c o n s t a t ă :

La 27 decembrie 2016, Străisteanu Gheorghe a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu privire la

constatarea încălcării dreptului la informație și la examinarea cererii, obligarea

examinării cererii și prezentării informației solicitate, precum și repararea prejudiciului

moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat că la 16

noiembrie 2016, prin intermediul poștei electronice, s-a adresat Procuraturii Generale

cu cerere prealabilă, prin care a solicitat examinarea plângerii din 07 octombrie 2016

expediată Procuraturii Anticorupție și repararea prejudiciului cauzat.

A menționat Străisteanu Gheorghe că în demersul expediat prin intermediul

poștei electronice, a solicitat confirmarea recepționării, data și numărul de înregistrare

a prezentei cereri, însă recepționarea, data și numărul de înregistrare a cererii din 16

1

noiembrie 2016, nu i-a fost confirmată, iar angajații Procuraturii Generale nu au

reacționat în nici un fel la solicitarea sa.

Indică reclamantul că la 21 noiembrie 2016, la fel a expediat, prin intermediul

poștei electronice, o altă cerere în baza Legii privind accesul la informație, prin care a

solicitat repetat, să fie informat despre data și numărul de înregistrare a cererii din 16

noiembrie 2016, însă cererea a fost lăsată fără răspuns.

Mai menționează Străisteanu Gheorghe că în acest fel, angajații Procuraturii

Generale i-au încălcat dreptul la informație și dreptul la examinarea cererii din 21

noiembrie 2016 în termenul stabilit de lege.

Astfel, reclamantul relatează că cererea din 21 noiembrie 2016 nu a fost

recepționată, înregistrată și examinată conform legislației în vigoare, fapt ce conduce

la ignorarea termenului de 15 zile, o dipoziție imperativă prevăzută expres de Legea

privind accesul la informație, fiindu-i încălcat dreptul la informație, prevăzut de

Constituția Republicii Moldova și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Cu referire la cerința privind repararea prejudiciului moral, reclamantul a

menționat că, prejudiciul cauzat printr-un act administrativ ilegal sau nesoluționarea în

termen legal a unei cereri de către o autoritate publică sau de către o persoană cu

funcție de răspundere din cadrul ei, se repară integral de autoritatea publică, iar

persoana cu funcție de răspundere va răspunde solidar în cazul intenției sau culpei

grave.

Declară reclamantul că prejudiciul moral și material se află în legătură directă cu

acțiunile contrare Legii cu privire la procuratură, fapt ce denotă că angajații

Procuraturii Generale au acționat vădit ilegal, ignorând intenționat termenul prevăzut

de lege pentru soluționarea cerințelor indicate în cererea din 21 noiembrie 2016 și

furnizarea informației solicitate.

Totodată, reclamantul a relatat că informația solicitată a fost și este necesară

pentru a fi prezentată în instanța de judecată, la examinarea unui alt dosar civil.

Estimează mărimea prejudiciului moral la suma de 2 600 lei, susținând că acesta a

fost cauzat prin sentimente de frustrare cauzate de caracterul ilegal al acțiunilor

persoanelor cu funcție de răspundere din cadrul Procuraturii Generale comise vădit

contrar legislației, în suferințe continue din cauza nenumăratelor ilegalități comise în

privința sa de către angajații Procuraturii.

Solicită Gheorghe Străisteanu, constatarea încălcării dreptului său la informație și

dreptul la examinarea cererii din 21 noiembrie 2016 în termenul stabilit de lege;

obligarea Procuraturii Generale să examineze cererea din 21 noiembrie 2016 în strictă

conformitate cu prevederile legislației în vigoare și să-i prezinte informația solicitată;

încasarea de la Procuratura Generală a sumei de 2 600 lei cu titlu de prejudiciu moral

cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea în termenul prevăzut de lege a cererii

din 21 noiembrie 2016 și prin refuzul de a furniza informația solicitată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 16 februarie 2017, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Străisteanu Gheorghe. S-a

constatat încălcarea dreptului la informație și la examinarea în termenul stabilit de lege

a cererii lui Gheorghe Străisteanu din 21 noiembrie 2016 de către Procuratura Generală

și s-a obligat Procuratura Generală să examineze cererea lui Gheorghe Străisteanu din

21 noiembrie 2016 și să emită răspuns. În rest, cererea de chemare în judecată a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată.

2

La 20 februarie 2017, Străisteanu Gheorghe, a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 16 februarie 2017, solicitând casarea

hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie

admisă integral.

Totodată, la 06 martie 2017, Procuratura Generală a declarat apel împotriva

hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 16 februarie 2017, solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii lui Străisteanu Gheorghe.

În susținerea concluziei care a format convingerea admiterii în parte a acțiunii,

instanțele judecătorești au reținut prevederile art. art. 4 alin. (1), 6 alin. (1), (3), 10 alin.

(2) și (3), 11 alin. (1) lit. l), 15 alin. (1) și (3), 16 alin. (1), 21 alin. (1) și 23 alin. (1) al

Legii privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000 în coroborare cu art. art. 7,

8, 9 ale Legii nr. 190 din 19 iulie 1994, art. 1422 Cod civil, care reglementează aspecte

ce țin de principiile, condițiile, căile și modul de realizare a accesului la informațiile

oficiale, aflate în posesia furnizorilor de informații.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele cauzei, instanțele au

subliniat că, Procuratura Generală nu a respectat termenul stabilit de lege pentru

examinarea cererii de acces la informație depusă de Străsiteanu Gheorghe, or, la caz s-

a stabilit că, cererile de acces la informație au fost depuse la 16 noiembrie 2016, și

respectiv, 21 noiembrie 2016.

Prin urmare, au fost apreciate critic alegațiile invocate de Procuratura Generală

precum că la adresa electronică a Procuraturii Generale nu au parvenit cererile depuse

de Străisteanu Gheorghe, deoarece prin extrasul din poșta electronică a ultimului

rezultă cert că cererile respective au fost depuse, iar Procuratura Generală le-a

recepționat.

Concomitent instanțele de judecată, în partea respingerii cererii de chemare în

judecată, au remarcat că Străisteanu Gheorghe nu a prezentat probe plauzibile care ar

demonstra suportarea de către acesta a prejudiciilor fizice și psihice determinate de

omisiunea adusă de pârât, precum și nu a indicat care drepturi personale

nepatrimoniale în sensul art. 1422 Cod civil, i-au fost lezate prin inacțiunile pârâtului.

La 30 octombrie 2017, Procuratura Generală a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În susținerea recursului, Procuratura Generală a invocat ilegalitatea și

netemeinicia hotărârilor instanțelor de judecată ierarhic inferioare.

De asemenea a indicat că, instanțele ierarhice inferioare nu au luat în considerație

ca probă extrasul din registrul electronic de intrare a documentelor Procuraturii

Generale pentru perioada 15 noiembrie 2016 – 25 noiembrie 2016.

Recurentul și-a întemeiat prezenta cerere de recurs în baza art. 10 alin. (1) al

Legii cu privire la petiționare, și anume, că petițiile ce nu întrunesc condițiile

prevăzute la alin. (1) se consideră anonime și nu se examinează.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum rezultă din actele cauzei copia decizie instanței de apel din 29 iunie

2017 a fost expediată pentru cunoștință în adresa părților, inclusiv și în adresa

recurentului, Procuraturii Generale la 09 octombrie 2017, fapt ce se confirmă prin

3

copia scrisorii de însoțire (f.d. 95), însă dovezi privind recepționarea acesteia, lipsesc

la materialele cauzei.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 30 octombrie 2017, în termen.

La 28 noiembrie 2017, în adresa intimatului Străisteanu Gheorghe a fost

expediată copia recursului declarat de Procuratura Generală cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

La rândul său, Străisteanu Gheorghe nu și-a valorificat dreptul procedural

respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului declarat de Procuratura Generală în raport cu

materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Procuratura Generală nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel.

4

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în

detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță

inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței,

Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Procuratura Generală.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Procuratura Generală a Republicii Moldova, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

5