3ra-66/17 — constatarea încălcării dreptului de acces la informație, obligarea examinării cererii, eliberării informației și încasarea despăgubirilor de ordin moral cauzat
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea încălcării dreptului de acces la informaţie, obligarea examinării cererii, eliberării informaţiei şi încasarea despăgubirilor de ordin moral cauzat
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-66/17 — constatarea încălcării dreptului de acces la informație, obligarea examinării cererii, eliberării informației și încasarea despăgubirilor de ordin moral cauzat (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău Dosarul nr. 3ra-66/17
Judecător: O. Cernei
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău
Judecători: V. Pruteanu, A. Gavrilița, L. Popova
Î N C H E I E R E
25 ianuarie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecători Iuliana Oprea, Ion Druță
examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către
Străisteanu Gheorghe,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Străisteanu
Gheorghe împotriva Ministerului Afacerilor Interne privind constatarea încălcării
dreptului de acces la informație, obligarea examinării cererii, eliberării informației și
încasarea despăgubirilor de ordin moral cauzat,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2016, prin care a
fost respins apelul declarat de Străisteanu Gheorghe și a fost menținută hotărîrea
Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 08 august 2016,
c o n s t a t ă
La 14 iunie 2016, Străisteanu Gheorghe s-a adresat cu cerere de chemare în
judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne privind constatarea încălcării
dreptului de acces la informație.
A menționat reclamantul că, prezenta cerere de chemare in judecată a fost
depusă la data de 04 mai 2016, însă printr-o incheiere judecătorească, acțiunea a fost
restituită cu dreptul de a o depune repetat. Astfel, menționează reclamantul că
depune cererea de chemare in judecată din 04 mai 2016, repetat.
In motivarea acțiunii depuse reclamantul a indicat că, la 29 martie 2016, a
expediat prin poșta electronică la secretariat@mail.gov.md și mail@mai.gov.md o
cerere, semnată digital conform legislației în vigoare, în baza Legii privind accesul la
informație, în care a indicat: „La data de 16 decembrie 2015, judecătorul Curții de
Apel Chișinău Dina Rotarciuc, a pronunțat dispozitivul sentinței de condamnare în
privința cet. Bejenaru Rădic Vasile prin care a fost condamnat la 8 (opt) ani de
închisoare cu executare și reținere imediată. La 01 februarie 2016, decizia motivată,
integrală a Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2015 a fost făcută public. La
08 februarie 2016 Judecătoria sect. Buiucani mun. Chișinău a expediat la adresa
Inspectoratului de Poliție Rîșcani mun. Chișinău dispoziția de executare și sentința
emisă în privința lui Bejenaru Rădic Vasile în scopul reținerii și escortării lui în
penitenciar pentru a executa pedeapsa aplicată. Au trecut 52 de zile, de la data
expedierii sentinței spre executare, însă nu am fost informat în nici un fel despre
măsurile întreprinse de către angajații Inspectoratului de Poliție Rîșcani pentru a
stabili locul aflării lui Bejenaru Rădic și reținerea pentru a fi escortat în penitenciar.
Solicit, în termenul stabilit de lege, să mă informați dacă a fost intentat dosar de
căutare, numărul dosarului și ce măsuri se întreprind pentru a fi reținut
condamnatul Bejenaru Rădic Vasile și escortat în penitenciar pentru a executa
pedeapsa.”
Indică reclamantul că pînă la data depunerii prezentei cereri de chemare în
judecată au trecut 35 de zile, însă nu a primit nici un răspuns, nici o informație
solicitată prin cererea din 29 martie 2016. Astfel, pîrîtul MAI i-a încălcat grav
dreptul la informație și dreptul la examinarea cererii în termenul stabilit de lege.
Menționează reclamantul că, prejudiciul material și moral este în directă
legătură cu acțiunea ilegală a angajaților Ministerului Afacerilor Interne, or
informația solicitată era și este necesară pentru a fi prezentată în instanța de judecată
în alt dosar civil.
Solicită reclamantul, constatarea încălcării dreptului la informație și dreptul la
examinarea cererii din 29 martie 2016 în termenul stabilit de lege, obligarea
Ministerului Afacerilor Interne de a examina cererea din 29 martie 2016 în strictă
conformitate cu prevederile legislației în vigoare, cu eliberarea informației solicitate,
încasarea din contul MAI în beneficiul reclamantului a sumei de 11 300 lei cu titlu
de prejudiciu moral cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea în termenul
prevăzut de lege a cererii din 29 martie 2016 și prin refuzul de a furniza informația
solicitată.
Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 08 august 2016, a fost
respinsă ca fiind tardivă cererea de chemare în judecată depusă de Străisteanu
Gheorghe împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la constatarea
încălcării dreptului de acces la informație, obligarea examinării cererii și eliberării
informației și repararea prejudiciului moral.
La 09 august 2016, Străisteanu Gheorghe a declarat apel, solicitînd casarea
hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea de
chemare în judecată să fie admisă.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2016, a fost respins
apelul declarat de Străisteanu Gheorghe și a fost menținută hotărârea Judecătoriei
Buiucani mun. Chișinău din 08 august 2016.
Nefiind de acord cu decizia menționată, la 30 noiembrie 2016, în termenul
prevăzut de lege, Străisteanu Gheorghe a declarat recurs, solicitînd admiterea
recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2016 și a
hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 08 august 2016, cu emiterea unei
noi hotărîri de admitere a acțiunii înaintate.
În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe
parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că hotărîrea și
decizia contestate sunt emise intenționat vădit ilegal, contrar tuturor prevederilor
legislației naționale și celei internaționale. A mai indicat recurentul că, instanțele nu
au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au interpretat în mod eronat legea.
Menționează recurentul că, nu-i poate fi imputat reclamantului încălcarea
termenului de prescripție în cazul în care instanțele de judecată emit încheieri,
hotărîri ilegale și reclamantul își exercită dreptul la un recurs efectiv prin contestarea
ilegalităților comise de judecători. Or, în perioada emiterii diferitor încheieri, hotărîri
judecătorești și perioada de contestare, termenul de prescripție se suspendă.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul
este inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la
proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială
sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural.
Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care
se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar
alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie
temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau
ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs
consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau
în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Străisteanu Gheorghe nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul
nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătorești
contestate.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de
către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de casare a
actelor judecătorești recurate.
Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a
probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau
alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma
probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432
alin.(4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub
aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod
arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor
stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind
încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul
trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în
cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de
lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate
în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate
corespunzător.
În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera
recursul declarat de Străisteanu Gheorghe ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e
Recursul declarat de Străisteanu Gheorghe se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului,
judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Iuliana Oprea
Ion Druță