1ra-122/2021 — art. 171 alin. 3 lit. b; 172 alin. 3 lit. a; 164 alin. 2 lit. c; 27, 171 alin. 3 lit. b CP

1ra-122/2021 — art. 171 alin. 3 lit. b; 172 alin. 3 lit. a; 164 alin. 2 lit. c; 27, 171 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-122/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

09 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, avocatul

Vizdoga Ion în numele inculpatului, avocatul Andriuța Violeta în numele părții

vătămate Xxxxx, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 02 iunie 2020 și sentinței Judecătoriei Căușeni, sediul Central

din 17 mai 2019, în cauza penală privindu-l pe

Meșteșug Boris Xxxxx, născut la xxxxx, domiciliat mun.

Xxxxx bd. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

penal intentat în privința lui Meșteșug Boris în baza art. 171 alin. (3) lit. b), art. 172

alin. (3) lit. a), art. 164 alin. (2) lit. c), art. 27, 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, a fost

încetat în temeiul prevederilor art. 275 pct. 8), 9) Cod de procedură penală.

Cererea acuzatorului de stat cu privire la încasarea din contul inculpatului a

sumei de 1988 lei, cu titlul de cheltuieli suportate pentru efectuarea expertizelor, a

fost respinsă.

Meșteșug Boris, a fost învinuit de organul de urmărire penală pentru faptul că,

într-o zi din vara anului 2010, luna, data și ora exactă nu a fost posibil de stabilit în

cadrul urmăririi penale, pe timp de seară, aflându-se în apropierea cimitirului din

s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, amplasat în apropierea casei sale părintești, unde în prezent

locuiește mama sa, Xxxxx, a observat-o pe minora Xxxxx, care împreună cu fratele

său Iosif și sora sa mai mică Xxxxx păștea vaca. Având intenția de a săvârși un

1

raport sexual cu minora Xxxxx, despre care știa cu certitudine că nu a atins vârstă

de 14 ani, a ademenit-o pe respectiva în cimitir, sub pretextul de a-l ajuta să facă

curat la un mormânt, unde profitând de imposibilitatea ultimei de a se apăra și de

a-și exprima voința datorită vârstei fragede, prin constrângere psihică exprimată

prin insistență, a convins-o să se dezbrace și a culcat-o la pământ, comițând un

raport sexual forțat.

Tot el, a fost învinuit și pentru faptul că, continuându-și acțiunile sale

criminale, peste o zi de la cazul menționat, având intenția de a întreține un raport

sexual cu minora Xxxxx, despre care știa cu certitudine că, nu a atins vârsta de 14

ani, în timp ce minora Xxxxx împreună cu fratele său Xxxxx și sora sa Xxxxx păștea

vaca în apropierea cimitirului, sub pretextul ca el să o plimbe cu automobilul, a

urcat-o în automobilul său de model xxxxx, cu n/î XXXXX, după care deplasându-

se cu ea în cimitir, a oprit mijlocul de transport și a trecut pe bancheta din spate,

unde, profitând de imposibilitatea ultimei de a se apăra și de a-și exprima voința

datorită vârstei fragede, prin constrângere fizică, i-a scos lingeria de corp,

întreținând astfel cu ultima un raport sexual forțat.

Astfel, Meșteșug Boris a fost învinuit pentru comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal - violul, adică raportul sexual săvârșit prin

constrângere psihică și fizică, profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra și de a-și

exprima voința în legătură cu vârsta fragedă, cu o persoană minoră în vârstă de până la 14

ani.

În rechizitoriu este indicat că, tot atunci când au fost realizate acțiunile de

viol descrise, Meșteșug Boris și-a satisfăcut pofta sexuală în formă perversă cu

minora Xxxxx, despre care știa cu certitudine că, nu a atins vârsta de 14 ani,

profitând de imposibilitatea ultimei de a se apăra și de a-și exprima voința datorită

vârstei fragede.

Astfel, Meșteșug Boris a fost învinuit pentru comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, conform indicilor calificativi - satisfacerea poftei

sexuale în formă perversă, săvârșită asupra persoanei despre care se știa cu certitudine că

nu a atins vârsta de 14 ani, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a- și

exprima voința.

Tot Meșteșug Boris, a fost învinuit și pentru faptul că, la data de 01.09.2011,

aproximativ la orele 12:00, aflându-se cu automobilul său de model xxxxx, n/î

XXXXX, în centrul satului Xxxxx, raionul Xxxxx, în incinta magazinului 11 „Lidia

Taievorbă”, a observat-o pe minora Xxxxx, locuitoare a s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, care,

ieșind din magazin, s-a pornit spre domiciliu. Având intenția de a o răpi pe Xxxxx,

despre care știa cu certitudine că este minoră, Meșteșug Boris s-a urcat în

automobilul indicat, cu care o urmărea pe minora Xxxxx, deplasându-se din urma

ei cu o viteză minimă. Ulterior, pe una din străzile localității sus indicate a oprit

automobilul în drept cu minora Xxxxx și prin înșelăciune, sub pretextul ca dânsa

să-i arate unde se află clădirea Primăriei localității sus indicate, a îndemnat-o să

urce în transportul său, apoi s-a deplasat cu ea în apropierea unui lan de porumb

amplasat între satele Xxxxx și Xxxxx, r-nul Xxxxx.

2

Astfel, Meștesug Boris a fost învinuit pentru comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 164 alin. (2) lit. c) Cod penal, conform indicilor calificativi: răpirea unei

persoane, săvârșită cu bună știință asupra unui minor.

Tot el, a fost învinuit și pentru faptul că, continuându-și acțiunile sale ilegale,

aflându-se împreună cu minora Xxxxx în automobilul sus indicat, care era parcat

în apropierea unui lan de porumb, situat între satele Xxxxx și Xxxxx, r-1 Xxxxx,

știind cu certitudine că, minora nu are împlinită vârsta de 14 ani, având intenția de

a întreține un raport sexual cu ultima, s-a așezat pe bancheta din spate lângă

minora Xxxxx, blocând ușile automobilului sus indicat și profitând de

imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința în legătură cu vârsta

fragedă, a dezbrăcat-o de pantaloni, însă nu și-a dus intenția până la capăt

independent de voința sa, dat fiind faptul că în acel moment a sunat telefonul lui

mobil, din care motiv Meșteșug Boris a ieșit din automobil, pentru a vorbi la

telefon, timp în care minora Xxxxx a reușit să se îmbrace și deschizând ușa

automobilului, a ieșit pe neobservate din automobil, fugind în direcția satului.

Astfel, Meșteșug Boris a fost învinuit pentru comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 27, 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, conform indicilor calificativi: tentativa la viol

a unei persoane minore în vârstă de până la 14 ani, profitând de imposibilitatea victimei de

a se apăra și de a-și exprima voința în legătură cu vârsta fragedă.

3.1 Procuror, care a solicitat casarea acesteia, inculpatul Meșteșug Boris să fie

recunoscut culpabil în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 171 alin. (3) lit. b)

Cod penal, art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, pe acțiunile întreprinse în privința

părții vătămate minore Xxxxx, și în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 164

alin. (2) lit. c) Cod penal și art. 27 și art. 171 alin.(3) lit. b) Cod penal, pe acțiunile

întreprinse față de partea vătămată minoră Xxxxx. Solicitând ca în baza art. 171

alin. (3) lit. b) Cod penal, să-i fie aplicată inculpatului o pedeapsă de 14 ani

închisoare, în baza art. 172 alin. (3) lit. b) Cod penal, o pedeapsă de 14 ani

închisoare, în temeiul art. 164 alin. (2) lit.c) Cod penal, o pedeapsă cu 8 ani

închisoare, în baza art. 27 și art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, o pedeapsă de 11 ani

închisoare. În temeiul art. 84 alin.(1) Cod penal, să-i fie stabilită lui Meșteșug Boris

o pedeapsă pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor de 25

ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis. Încasarea de la inculpat în

contul statului a cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu efectuarea

expertizelor psihiatrice nr. 646a-2014 din 04.09.2014 în sumă de 994 lei și nr. 645a-

2014 din 04.09.2014 în sumă de 994 lei.

În argumentarea apelului declarat, a invocat următoarele:

- instanța a atestat prezența, în acest caz, a condițiilor art. 275 pct. 8) Cod de

procedură penală;

- analizând alegațiile expuse de instanța de judecată le constată neîntemeiate,

instanța confundând în esență noțiunile de „urmărire penală” și „proces penal”

invocând norme ce nu au nici o atribuție la cazul în speță. Astfel, instanța de

judecată nici nu a apreciat argumentele acuzării expuse în replică la cele invocate

3

de apărare și a preluat în totalitate argumentele apărării;

- prin ordonanța procurorului în Procuratura Ștefan Vodă, Șchiopu Tatiana,

din 28.10.2011, s-a dispus de a nu începere urmărirea penală în baza plângerii cet.

Xxxxx din lipsa elementelor infracțiunii, deci exista de fapt un proces penal și nu o

cauză penală, în acest caz sunt aplicabile prevederile art. 274 alin. (7) Cod de

procedură penală. Procurorul raionului Ștefan Vodă, Tofan Petru, anulând

ordonanța procurorului ierarhic inferior, Șchiopu Tatiana, a utilizat în motivarea

soluției sintagma: „deoarece nu existau circumstanțe pe care se baza această hotărâre”.

Această formulă este în corespundere cu prevederile art. 274 alin.(7) Cod de

procedură penală și anume: „a dispărut circumstanța pe care se baza propunerea de a

refuza începerea urmăririi penale”;

- instanța a preluat și argumentul apărării din care rezultă că, procurorul

ierarhic superior ar fi putut anula ordonanța de neîncepere a urmăririi penale

numai în cazul în care ar fi existat o plângere a unei părți interesate, neputând să o

anuleze din oficiu, invocând în acest sens prevederile art. 2991 și art.2992 Cod de

procedură penală. Aceste norme se referă la plângerile depuse de persoanele

stipulate în art. 298 alin. (1) Cod de procedură penală, la acțiunile, inacțiunile

procurorului și actele dispuse de procuror;

- instanța nu a examinat în nici un mod prevederile art. 531 alin. (2) lit. d)

Cod de procedură penală, normă în vigoare de la 01.08.2016, însă care anterior,

inclusiv și în perioada anului 2013, când a fost anulată ordonanța procurorului

ierarhic inferior pusă în discuție, se regăsea în prevederile art. 52 alin. (2) pct. 2)

din Codul de procedură penală și stipula: „Procurorul ierarhic superior, pe lângă

atribuțiile prevăzute la alin.(1) în cadrul urmăririi penale exercită următoarele atribuții cu

titlu de control ierarhic... anulează total ori parțial, modifică sau completează, în condițiile

prezentului cod, actele procurorilor ierarhic inferiori...”;

- instanța a invocat niște norme ce nu corespund situației de fapt și de drept,

respectiv a ajuns la niște concluzii eronate, inclusiv incorect invocând niște

termeni procedurali în interiorul cărora ar fi fost posibilă reluarea urmăririi

penale, situație inaplicabilă în acest caz, neexistând de fapt o urmărire penală

anterior anulării unei ordonanțe de neîncepere a urmăririi penale;

- procurorul a acționat în limitele legale în acest caz, anulând o ordonanță de

neîncepere a urmăririi penale în interiorul termenului de prescripție de tragere la

răspunderea penală. Instanța de judecată nici nu a încercat să examineze

argumentele acuzării, lăsându-le fără apreciere;

- alegațiile instanței referitoare la faptul că, anume de la 12.04.2013, Meșteșug

Boris a dobândit calitatea procesuală de bănuit, unele incorecte. De fapt, instanța

s-a axat pe faptul că, prin indicarea numelui inculpatului Boris Meșteșug în textul

ordonanțelor prin care a fost pornită urmărirea penală, acestuia i-a fost atribuită

calitatea de bănuit, însă această constatare contravine situației de fapt și de drept

existente. Acuzarea a menționat că, în partea dispozitivă a ordonanțelor, prin care

a fost pornită urmărirea penală, nu este indicat numele lui Meșteșug Boris, ele

fiind pornite „in rem” și nu „in personam”. Simpla utilizare a numelui lui Meșteșug

4

Boris nu prezumă că, în privința acestuia au fost întreprinse acțiuni procesuale ce

ar reprezenta repercusiuni importante pentru el. De fapt, până la atribuirea prin

acte stipulate în art.63 Cod de procedură penală, a calității de bănuit, organul de

urmărire penală nu a întreprins acțiuni procesuale în privința și cu participarea lui

Meșteșug Boris, sau acțiuni procesuale ce într-un mod oarecare ar fi lezat acestuia

dreptul la un proces echitabil;

- instanța a apreciat incorect faptul că, prin indicarea numelui lui Meșteșug

Boris în ordonanța de pornire, au fost repercusiuni importante pentru situația

acestuia, respectiv incorect a apreciat că, în acest caz a fost violat art.6 CEDO și

încălcate prevederile art. 63 Cod de procedură penală. Ca rezultat, greșit a conchis

că, toate actele procesuale întocmite după expirarea unui pretins termen de aflare

în calitatea de bănuit sunt lovite de nulitate, inclusiv și rechizitoriul. Aceste

argumente, la fel, au fost expuse de acuzare în replică la cele invocate de apărare,

însă instanța a neglijat motivația acuzării, aceste aspecte fiind examinate doar de

judecătorul care și-a exprimat opinie separată;

- în cadrul audierii martorului Morari Anatolie, ofițerul de urmărire penală

care nemijlocit a efectuat această acțiune procesuală, prezentarea spre

recunoaștere i-a formulat acestuia întrebarea de ce a făcut această acțiune

procesuală în baza fotografiei. Ultimul a menționat că, partea vătămată minoră era

stresată, avea frică față de abuzator și pentru a nu admite revictimizarea acesteia a

decis să facă prezentarea după fotografie, deși nu a făcut mențiunea respectivă în

procesul verbal al acțiunii procesuale;

- consideră justificată efectuarea acțiunii procesuale de recunoaștere după

fotografie a persoanei și nu este clar de ce instanța nu a apreciat în acest sens

declarațiile ofițerului care a efectuat nemijlocit această acțiune procesuală;

- prezentarea spre recunoaștere a unei persoane, ce ar fi fost un potențial

abuzator al victimei acesteia spre recunoaștere, aflarea victimei minorei în

nemijlocita apropiere față de acesta, avea să aibă un impact negativ asupra

psihicului acesteia și organul de urmărire penală a acționat în interesele

superioare ale copilului în acest caz, pentru a nu admite revictimizarea acesteia.

Instanța, însă, nu a apreciat aceste declarații, constatând că, de fapt, declarațiile

martorului Xxxxx au fost administrate contrar procedurii, ceea ce atrage nulitatea

procesului verbal de audiere a acesteia și pune la dubii declarațiile martorului

făcute în instanța de judecată, de aceea aceste declarații au fost excluse ca fiind

inadmisibile;

- în cadrul întregului proces penal ce a durat o perioadă foarte îndelungată

în instanța de judecată, cât și în cadrul urmăririi penale, după aducerea la

cunoștință a raportului de expertiză în cauză, cât și în momentul prezentării

materialelor urmăririi penale, dacă inculpatul sau apărătorul acestuia ar fi avut

alte întrebări ce ar fi considerat că, au importanță la acest caz, urmau să depună o

cerere și să solicite efectuarea unei expertize suplimentare cu formularea

întrebărilor sale, sau după caz să solicite audierea expertului pentru elucidarea

unor neclarități Apărarea nu a recurs la formularea unor asemenea cereri, deci

5

concluziile experților le erau clare în acest caz și dreptul inculpatului în nici un

mod nu a fost lezat, el în momentul dispunerii expertizei în cauză ne având nici o

calitate procesuală în cadrul urmăririi penale. În acest sens, instanța nici nu a

examinat prevederile art. 142 - 148 din Codul de procedură penală, care permit

părților să solicite efectuarea expertizelor la orice fază a procesului penal. În

circumstanțele expuse, nu este clar cine a împiedicat apărarea să solicite

efectuarea unei expertize suplimentare și să-și formuleze întrebările față de expert

și nu este clar de ce instanța nu a analizat prin prisma acestor norme acțiunile

apărării, invocând doar cele declarate de apărare că a fost lezată în drepturi.

- chiar dacă conform graficelor de efectuarea a serviciilor în Institutul de

Ftiziopneumologie „Chirii Draganiuc” Meșteșug Boris în acea zi se afla la serviciu

acesta nu înseamnă că el efectiv a fost acolo. Deseori sunt situații colegiale când

medicii se schimbă cu serviciile din diverse motive, inclusiv și personale. Deși

oficial Meșteșug Boris ar fi trebuit să fie la serviciu în ziua respectivă, el putea să

se înlocuiască cu unul din colegi. Deci instanța urma să facă o apreciere nu numai

a probei prezentate de apărare ci și probele acuzării, cu atât mai mult că,

certificatul în cauză era semnat de șeful instituției în care nemijlocit activează ca

medic inculpatul și care este colegă cu acesta, care putea la solicitarea acestuia să-i

elibereze un certificat ce i-ar fi creat un alibi;

- instanța, preluând în totalitate argumentele apărării, a mai stabilit că, în

cadrul urmăririi penale, nu a fost efectuată recunoașterea automobilului invocat în

rechizitoriu de model xxxxx, numărul de înmatriculare XXXXX, de către părțile

vătămate și martorii, care declară că, au văzut anume acest mijloc de transport, or,

din declarațiile părților vătămate, martorilor, mijlocul de transport este descris în

mod diferit, și în cazul dat, era necesară efectuarea acțiunii de urmărire penală de

recunoaștere a automobilului, iar neefectuarea ei a fost confirmată de martorul

Morari Anatolie, ofițer de urmărire penală pe cauza data;

- instanța de judecată nu a făcut o apreciere justă a faptului că, Xxxxx a fost

reprezentant și a părții vătămate minore și a martorilor minori. Atât Xxxxx, cât și

Xxxxx și Xxxxx sunt copiii acesteia. S-a stabilit că, tatăl copiilor este decedat,

respectiv el nu putea să participe la audierea copiilor săi. Xxxxx urma să fie

audiată referitor la informațiile ce i le-au comunicat fiecare din copiii săi referitor

la cauza dată. Din declarațiile în calitate de martor a lui Xxxxx și Xxxxx, în condiții

speciale, rezultă că ei nu au făcut declarații similare, nu au fost instruiți pentru

audiere. Afirmațiile instanței că între declarațiile acestora și a părții vătămate sunt

divergențe nu corespund realității, martorii în cauză necunoscând informații ce țin

nemijlocit de abuz au relatat doar informațiile referitor la unele circumstanțe ce au

importanță pentru caz;

- instanța a apreciat incorect circumstanțele de fapt din textul declarațiilor

făcute de Xxxxx în instanța de judecată, reprodus integral de instanță în motivarea

sentinței, nu rezultă că Xxxxx ar fi făcut declarații, că a fost audiată în prezența

Xxxxx și mamei acesteia. Aceste constatări ale instanței sunt bazate pe afirmațiile

apărării, nu pe circumstanțe constatate în realitate. Martorul Xxxxx nu a fost

6

audiată în prezența minorei Xxxxx. S-a stabilit că martorul în cauză, la 29.09.2011,

după evenimentele descrise de ea în declarațiile sale, a chemat poliția, deși în

instanța de judecată ea a menționat că, a apelat la poliție, de fapt Elena Croitoru.

Polițiștii venind în sediul magazinului său, au comunicat cu persoanele ce erau

prezente. Audiată ca martor la faza de urmărire penală, Xxxxx a menționat că,

cunoștea de cazul din 01.09.2011 din declarațiile minorei Xxxxx și a mamei

acesteia cu care a discutat în aceeași zi, iar pe data de 29.09.2011, până la sosirea

poliției ea a telefonat mama minorei care a venit la magazinul său, unde, la fel, au

discutat referitor la cele întâmplate. Informația ce le-a comunicat minora Xxxxx

polițiștilor în momentul depunerii plângerii în magazinul cet. Xxxxx era

cunoscută ultimei, deci nu este clar cum ar fi putut să fie afectată calitatea acesteia

de martor prin faptul că, era prezentă când minora a depus plângerea, dacă de

fapt ea a fost martor ocular a evenimentelor din 29.09.2011 și a fost prezentă la

acestea, cât și martor ocular la o parte din evenimentele relevante la caz din

01.09.2011, restul informației fiindu-i relatată de partea vătămată minoră și mama

acesteia. Audierea în cadrul urmăririi penale a acestui martor s-a făcut cu

respectarea normelor procesuale și rigorilor stipulate în art.105 Cod de procedură

penală, în lipsa părții vătămate și reprezentantului acesteia, sau altor martori ai

infracțiunii. Respectiv instanța nu avea nici un temei legal de aplicare a

prevederilor art.94 Cod de procedură penală referitor la declarațiile acestui

martor;

- audierea în condiții speciale a fost efectuată în condiții absolut legale,

inculpatul Meșteșug Boris, având posibilitate să-și formuleze întrebările sale la

audierea martorilor minori și a părții vătămate minore atât personal, cât și prin

intermediul apărătorului Eni Oleg;

- invocarea de către instanță a pct. 8) și 9) din art.275 din Codul de procedură

penală, a fost făcută incorect, probatoriul nu a fost examinat în volum deplin,

declararea probelor ca inadmisibile, în temeiul art. 94 Cod de procedură penală a

fost făcută neîntemeiat, la fel incorect a fost apreciată situația de fapt și de drept și

atribuită incorect calitatea de bănuit lui Meșteșug Boris prin niște acte procesuale

care de fapt nu i-au adus nici o ingerință în sensul art.6 CEDO și nu pot fi atribuite

la noțiunea de „acuzație în materie penală.” Instanța de judecată nu a ținut cont

de nici unul din argumentele expuse de acuzare și nici nu a încercat să le analizeze

și să motiveze de ce le respinge. Acuzarea în acest sens solicită ca instanța de apel

să analizeze probatoriul prin prisma argumentelor apărării și acuzării în vederea

respectării principiului egalității armelor. Totodată acuzarea consideră că analiza

poziției acuzării a fost făcută de judecătorul ce a exprimat opinie separată în acest

caz, care a ajuns la alte concluzii decât cele ce au stat la baza încetării procesului

penal;

- instanța a respins și solicitările acuzării referitor la încasarea de la inculpatul

Meșteșug Boris a cheltuielilor de judecată în sumă de 1988 lei, suportate în

legătură cu efectuarea expertizelor psihiatrice;

- reieșind și din situația materială a inculpatului și din faptul că, cheltuielile

7

pentru efectuarea expertizelor nu fac excepție de la regula generală, stipulată de

art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală și respectiv instanța urma să încaseze

cheltuielile de judecată de la inculpat.

3.2 Avocatul Vizdoga Ion în numele inculpatului Meșteșug Boris, solicitând

casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, cu dispunerea achitării învinuitului Meșteșug Boris, pe toate

capetele de acuzare, din motivul că, fapta nu a fost comisă de el.

În argumentarea apelului declarat, avocatul inculpatului a invocat

următoarele:

- din cumulul de probe anexate la materialele dosarului, ce coroborează, s-a

constatat că, inculpatul nu a comis faptele prevăzute în rechizitoriu, aceste fapte

dacă și au fost comise atunci de către o altă persoană sau alte persoana;

- se atestă că acuzarea sub nici o formă nu și-a motivat soluția, poziția

acesteia fiind lipsită de careva argumente ce ar face referire la cauza acuzării

inculpatului. Acuzarea nu a făcut nici o analiză probelor prin prisma episoadelor

la care ele se atribuie, reflectând în poziția sa de acuzare doar probele indicate în

rechizitoriu, fără ca să indice la concret vinovăția cui ele confirmă și la ce faptă se

referă, fapt ce contravine prevederilor art. 296 alin.(2) Cod de procedură penală;

- analizând și apreciind probelele pe I episod, din vara anului 2010, în care se

indică declarațiile părții vătămate minore Xxxxx, care în opinia părții apărării sunt

contradictorii și conțin mai multe divergențe care trezesc mai multe bănuieli

asupra acuzării formulate;

- în calitate de mijloc de probă acuzarea face referință la declarațiile

martorului Xxxxx, fiind de menționat că, aceiași persoană a participat în calitate

de reprezentant al părții vătămate, care are interes în prezenta cauză, iar pe de altă

parte ca reprezentant al martorilor minori, care au statut diferit de cel al părții

vătămate. Totodată, se constată multiple divergențe în declarațiile acesteia depuse

în fața organului de urmărire penală și instanței judiciare;

- în calitate de probă, în confirmarea învinuirii acuzarea a prezentat

declarațiile martorului Crețu Olga, din declarațiile acestui martor se constată doar

niște presupuneri că, ar fi vorba despre Meșteșug Boris, dar de unde a auzit că

anume acesta a comis fapta criminală, nu ține minte, cine a spus anume că Boris

posibil este acea persoană nu poate concretiza în fața instanței judiciare fiind sub

jurământ;

- concluzia că, anume inculpatul a fost acea persoană ce ar fi comis fapta

criminală este doar o presupunere și nicidecum o constatare indubitabilă ce nu ar

trezi careva bănuieli justificate;

- multiple divergențe și neclarități prin declarațiile de la urmărirea penală a

martorului Hîncu Silvia;

- studiind materialele cauzei penale, se constată că, aceasta persoană a

participat în calitate de psiholog asistent la audierea martorilor minori, Xxxxx,

Xxxxx și Xxxxx, la etapa urmăririi penale, conform proceselor verbale de audiere

din 16.04.2013 orele 12:15 - 12:28, 12:35-12:55 și 13:00-13:20, în cadrul acestor

8

audieri i-au fost cunoscute anumite circumstanțe și împrejurări care ulterior le

reda ca fiind cunoscute din spusele părții vătămate. Acestei persoane de fapt i se

acordă dublu statut în această cauză penală, pe de o parte de către ofițerul de

urmărire penală a fost atrasă în calitate de psiholog, care a participat la audierea

martorilor minori;

- prin declarațiile martorului minor Xxxxx, la fel se constată unele divergențe

ale declarațiilor părții vătămate și a martorilor acuzării. Chiar și dacă acest martor

minor a fost audiat în condiții speciale, prevăzute de art.1101 Cod de procedură

penală, inculpatul nu a avut posibilitatea de a participa la audierea acestuia, prin

formularea întrebărilor, drept garantat prin prevederile art.1101 alin.(8) Cod

procedură penală, la audierea martorului minor în fața judecătorului de instrucție,

inculpatul, pe atunci învinuit a fost înlăturat din ședință fără acordarea

posibilității de vizionare a înregistrărilor video și formularea întrebărilor față de

martor;

- în instanța de fond acest martor nu a fost audiat, în așa ordine de idei,

declarațiile acestuia decad din lista de probe, ce ar confirma acuzarea, din

singurul motiv că inculpatul nu a participat la audierea nemijlocită a acestui

martor, nu a avut posibilitate de a formula nemijlocit întrebări față de martor. Mai

mult ca atât, acuzarea nu a prezentat în calitate de mijloace de probe înregistrările

video și audio a declarațiilor acestui martor, fiind doar enumerata în calitate de

probă procesul al sedinței judiciare, fără a-i da citire conținutul acestui proces

verbal;

- declarațiile martorului minor Xxxxx nu corespund declarațiilor părții

vătămate, în ce privește situația din cimitir, adică prima istorie declarată de partea

vătămată. În instanța de fond, acest martor, la fel, nu a fost audiat, înregistrările

video și audio de la audierea în fața judecătorului de instrucție în ordinea

prevăzută de art.1101 Cod de procedură penală, nefiind prezentate în calitate de

mijloc de probe, cu referință doar la procesul verbal de audiere fără a-i da citire

conținutul acestuia în fața instanței judiciare;

- constată circumstanțe contradictorii, reieșind și din declarațiile martorului

minor Xxxxx de la urmărirea penală și în instanța de judecată;

- constată divergențe în probatoriul acuzării reieșind și din procesele verbale

de recunoaștere a persoanei din 21.03.2014, conform cărora Meșteșug Boris a fost

recunoscut de către partea vătămată minoră Xxxxx și martorul minor Xxxxx;

- reieșind din materialele cauzei penale s-a constatat că, fișa personală a

inculpatului Meșteșug Boris a fost extrasă din baza de date centralizată la data de

29.09.2011 și mai apoi la data de 12.04.2013, în această fișă personală fiind și

fotografia inculpatului, iar reieșind din declarațiile inculpatului s-a constatat, că

ofițerul de urmărire penală cu fotografia inculpatului și cu încălcarea procedurii a

mers la școală și a arătat această fotografie mai multor persoane;

- acuzatorul de stat nu și-a expus poziția asupra mai multor probe;

- analizând probatoriul pe episodul din 01.09.2011, partea vătămată Xxxxx

care fiind audiată la urmărirea penală de către OUP, precum și de către

9

judecătorul de instrucție, procurorul prezintă declarațiile ei ca mijloc de probă ce

ar confirma comiterea infracțiunii anume de către inculpat;

- în situația când inculpatul Meșteșug Boris nu a avut posibilitatea

participării la audierea acestei părți vătămate, prin întrebări, declarațiile acesteia

nu pot fi puse la baza unei sentințe. Mai mult ca atât, acuzarea nici nu a prezentat

înregistrările audio- video a audierii acestei părți vătămate în fata judecătorului de

instrucție, inacțiuni ce înlătură caracterul legal al acestei probe;

- declarațiile martorului Xxxxx, care sunt contradictorii și credibilitatea față

de acestea se reduce doar din simplul motiv că, conform explicației lui Xxxxx,

depusă în prezența mamei, la poliție se explica ca a mințit-o pe mama despre

tentativa de viol, ca sa nu fie certata că nu a mers la școala ci s-a plimbat prin sat și

a cumpărat bomboane, despre ce i-a recunoscut ulterior mamei sale. Aceste

explicații fiind anexate la materialele cauzei penale, probe susținute de partea

apărării;

- prin acțiunea procesual-penală, adică prin procesul verbal de prezentare

spre recunoaștere a persoanei după fotografie din 09.10.2013, a fost încălcată

procedura de prezentare spre recunoaștere;

- deși acuzarea nu a făcut referire la raportul de expertiză medico-legală

nr.016/S din 03.10.2011, consideră obligatoriu de a ține cont de acest raport prin

care se constată că, careva leziuni corporale specifice infracțiunilor de viol sau de

caracter sexual la partea vătămata Xxxxx nu au fost constatate, și la momentul

examinării aceasta nu a fost deflorată;

- poziția acuzării a fost pur subiectivă și nu a avut drept scop identificarea

făptuitorului real al celor săvârșite, dar incriminarea acestor infracțiuni anume lui

Meșteșug Boris, or cum s-ar explica neexaminarea intenționată a abilului personal

al inculpatului xxxxx și prezentarea acestui automobil spre recunoaștere părților

vătămate și martorilor care declară că, au văzut anume acest mijloc transport.

Aceasta acțiune de prezentare spre recunoaștere era dictată de faptul că, au văzut

automobilul, dar fiecare din ei îl descriu diferit, după culoare și după construcție,

după roata de rezervă din spate etc. De ce oare organul de urmărire penală face

prezentarea spre recunoaștere a armei de vânătoare, dar a automobilului nu o

face. Este evident că în realitate nimeni nu ar fi putut să identifice la aceasta

acțiune de urmărire penala acest automobil;

- pe tot parcursul procesului penal, apărarea a obiectat la anumite acțiuni

ilegale, pe când acuzarea le-a trecut cu vederea fără a le înlătura în modul

prevăzut de lege sau de a exclude probele dobândite prin mijloace ilegale. Astfel,

încălcările de procedură, ce au generat încălcarea dreptului la apărare, și dreptul

la un proces echitabil invocate de apărare și au servit drept temei de pronunțare

de către instanța de fond a sentinței de încetare a procesului penal, deși apărarea

insistă în continuare la pronunțarea unei decizii de achitare a inculpatului din

motivul necomiterii de către acesta a faptelor imputate;

- după studierea materialelor cauzei penale, la finisarea urmăririi penale,

precum și după cercetarea judecătorească a procesului penale privind învinuirea

10

lui Meșteșug Boris în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 164, 171, 172 Cod

penal, partea apărării a constatat multiple gravi încălcări ale legislației procesual-

penale precum și CEDO admise de organul de urmărire penală, fapt ce generează

recunoașterea nulității unor acțiuni de urmărire penală, excluderea mijloacelor de

probă dobândite prin aceste acțiuni ilegal, cu adoptarea unei decizii finale asupra

cauzei respective de achitare a lui Meșteșug Boris.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, fiind menținută sentința.

obiectiv și minuțios cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor,

care în ansamblu, corect a conchis că, procesul penal intentat în privința lui

Meșteșug Boris în baza art. 171 alin. (3) lit. b), art. 172 alin. (3) lit. a), art. 164 alin.

(2) lit. c), art. 27, 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, a fost încetat în temeiul prevederilor

art. 275 pct. 8), 9) Cod de procedură penală.

În ședința de judecată a instanței de fond s-a constatat că, prin ordonanța

ofițerului superior de urmărire penală a SUP al IP Ștefan Vodă, A. Morari, din

12.04.2013 s-a dispus începerea urmăririi penale conform elementelor

componenței de infracțiune prevăzută de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Prin aceeași ordonanță s-a constatat că, de către cet. Xxxxx a fost depusă o

plângere, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a lui Meșteșug Boris,

care în vaza anului 2010, în apropierea cimitirului din s. Xxxxx, prin constrângere

psihică și-a satisfăcut pofta sexual în forme perverse, oral, cu fiica ei minoră

Xxxxx.

Deși urmărirea penală a fost începută „in rem”, în partea constatatoare a

ordonanței menționate este expres indicat numele presupusului făptuitor -

Meșteșug Boris. Prin ordonanța procurorului în Procuratura Ștefan Vodă, Tatiana

Șchiopu, din 28.10.2011 s-a dispus de a nu începere urmărirea penală în baza

plângerii cet. Xxxxx din lipsa elementelor infracțiunii.

Prin ordonanță s-a constatat că, în acțiunile lui Meșteșug Boris lipsesc

elementele infracțiunii de răpire a persoanei și tentativei de viol a minorei Xxxxx

și anume nu și-a găsit confirmare intenția ultimului de a o răpi și a o viola pe

ultima, aceasta a invocat astfel, fiindu-i frică de mama sa să nu o dojenească că nu

a venit la timp acasă.

La f.d. 86, vol. I, este cererea depusă de reprezentantul legal, Xxxxx, la data

de 29.09.2011, prin care solicită să nu fie precăutat cazul de viol a fiicei sale Xxxxx,

pe motiv că faptul dat nu a avut loc, acest fapt fiind inventat de către fiica sa

pentru a nu fi certată că a lipsit nemotivat de la domiciliu.

Ulterior, la data de 19.04.2013, prin ordonanța procurorului în Procuratura

raionului Xxxxx, Tofan Petru, s-a dispus anularea ordonanței de neîncepere a

urmăririi penale, emise la 28.10.2011, de către procurorul în Procuratura Ștefan

Vodă, Tatiana Șchiopu, începerea urmăririi penale conform indicilor infracțiunii

prevăzute de art. 27, 171 alin. (2) lit. b) și art. 164 alin. (2) lit. c) Cod penal.

11

În ordonanța menționată s-a indicat că, ordonanța de neîncepere a urmăririi

penale din 28.10.2011, urmează a fi anulată, deoarece nu existau circumstanțe pe

care se baza această hotărâre.

La acest capitol, instanța de apel a reținut că, pentru ca organul de urmărire

penală să poată relua urmărirea penală, legiuitorul la alin. (4) al art. 287 Cod de

procedură penală, a stipulat că această acțiune se admite, numai dacă apar fapte

noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadru procedurii

precedente sânt de natură să afecteze hotărârea pronunțată. Adică acestea sânt

unele circumstanțe, în care intervine derogarea de la principiul de a nu fi urmărit,

judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceiași faptă, consacrat în alin. (2) al

art. 22 Cod de procedură penală, care prevede derogările admisibile.

Reieșind din textul ordonanței procurorului în Procuratura raionului Ștefan

Vodă, Tofan Petru din 19.04.2013, de reluare a urmăririi penale în privința lui

Meșteșug Boris, instanța reține că, la caz, nu au fost constatate careva circumstanțe

noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental, care ar fi condiționat reluarea

urmăririi penale în cauza nominalizată.

În consecință, având în vedere cele expuse și ținând seama de hotărârea

Curții Constituționale cu privire la declararea neconstituționalității prevederilor

din art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală și de cele stipulate în art. 251 Cod de

procedură penală, instanța de apel a reținut că, ordonanța de reluare a urmăriri

penale, în cazul în care anterior a fost încetată urmărirea penală, nu este

întemeiată pe circumstanțele prevăzute în art. 287 alin. (4) Cod de procedură

penală și este lovită de nulitatea absolută și nu produce careva consecințe juridice.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, în lipsa unei plângeri în

ordinea prevăzută de art. 2991 Cod procedură penală, prin ordonanța, fără

respectarea condițiilor prevăzute de legislația procesual-penală, a fost dispus

anularea ordonanței de neîncepere a urmăririi penale din 28.10.2011 din motivul

ilegalității acesteia, deoarece nu existau circumstanțele pe care se baza această

hotărâri, dispunând începerea urmăririi penale conform indicilor infracțiunilor

prevăzute de art. 27, 171 alin. (2) lit. b) și 164 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Prin urmare, ordonanța procurorului în Procuratura raionului Xxxxx, Tofan

Petru din 19.04.2013 de reluare a urmăririi penale în privința lui Meșteșug Boris în

speța dată este contrară prevederilor procesuale penale și lovită de nulitate

absolută.

Per contrario, ordonanța din 28.10.2011, prin care nu a fost începută

urmărirea penală în privința lui Meșteșug Boris, produce efecte juridice și nu

poate fi considerată ca fiind anulată.

Astfel, instanța de apel a stabilit prezența, în acest caz, a condițiilor art. 275

pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit cărora, urmărirea penală nu poate fi

pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazurile în

care în privința unei persoane există o hotărâri neanulată de neîncepere a

urmăririi penale sau de încetare a urmăririi penale pe aceleași acuzații.

De asemenea, s-a stabilit că, conform ordonanței Procurorului raionului

12

Ștefan Vodă, Petru Tofan din 19.04.2013 s-a dispus pornirea în baza unei singure

ordonanțe a urmăririi penale pe două componențe de infracțiuni diferite - art. 27,

171 alin. (2) lit. b) și art. 164 alin. (2) lit. c) Cod penal, prin ce au fost încălcate

prevederile art. 274 Cod de procedură penală.

În cadrul controlului preventiv de examinare a plângerii, dacă a fost

constatată două, patru sau mai multe infracțiuni, în mod inevitabil urma a fi

dispuse începerea urmăririi penale pe fiecare componență de infracțiune separat

în conformitate cu prevederile art.274 Cod de procedură penală, fapt de care

procurorul nu a ținut cont.

Astfel, ordonanța analizată este contrară prevederilor procesuale penale, în

sensul expus supra.

De asemenea, s-a mai constatat că, prin ordonanța procurorului în

Procuratura raionului Ștefan Vodă, Cernomorcenco Diana din 02.09.2013, s-a

dispus conexarea cauzei penale nr. 2013340159 și cauza penală nr. 2013340169,

într-o singură cauză penală, atribuindu-le nr. 2013340159.

Prin ordonanța ofițerului superior a SUP al IP Xxxxx din 11.09.2013,

inculpatul Meșteșug Boris a fost recunoscut în calitate de bănuit.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura raionului Ștefan Vodă,

Cernomorcenco Diana din 03.12.2013, s-a dispus punerea sub învinuire a lui

Meșteșug Boris de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. c), art.

27, 171 alin. (3) lit. b) și art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Ulterior, prin ordonanța procurorului în Procuratura raionului Xxxxx,

Cernomorcenco Diana din 24.09.2014, s-a dispus începerea urmăririi penale în

baza elementelor infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, cu

atribuirea cauzei penale nr. 2014348008.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura raionului Ștefan Vodă,

Cernomorcenco Diana din 25.09.2014, s-a dispus conexarea cauzei penale nr.

2013340159 și cauza penală nr. 2014348008, într-o singură cauză penală,

atribuindu-le nr. 2013340159.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura raionului Ștefan Vodă,

Cernomorcenco Diana din 30.09.2014, s-a dispus punerea sub învinuire a lui

Meșteșug Boris de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. c), art.

27, 171 alin. (3) lit. b) și art. 171 alin. (3) lit. b), art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal.

La caz, instanța de apel a menționat că, după emiterea ordonanței de punere

sub învinuire din 03.12.2013, fără o audiere suplimentară a părții vătămate Xxxxx,

doar la 30.09.2014, Meșteșug Boris a fost pus sub o nouă învinuire, completând-o

cu învinuirea adusă în baza art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Pe episodul cu partea vătămată Xxxxx, pe infracțiunea prevăzută de art. 172

alin. (3) lit. a) Cod penal, Meșteșug Boris a fost recunoscut ca bănuit la 11.09.2013,

și doar peste mai mult de un an de zile acesta se pune sub învinuire, deși art. 63

alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, stabilește un termen de 3 luni de aflare a

persoanei în calitatea de bănuit, și doar cu avizul procurorului general poate fi

prelungit până la 6 luni.

13

În prezenta cauză penală nu este un asemenea aviz de aprobare din parte

procurorului General, dar și termenul legal de trei luni este depășit.

Drept urmare, Meșteșug Boris a fost recunoscut inițial în calitate de bănuit, la

data de 12.04.2013, iar ulterior la 19.04.2013, după completarea învinuirii, când

procurorul în Procuratura raionului Ștefan Vodă a indicat în ordonanța sa de

anulare a ordonanței de neîncepere a urmăririi penale cu dispunerea pornirii

urmăririi penale pe episodul cu partea vătămată Xxxxx, deoarece acesta în mod

oficial indică în partea descriptivă a ordonanței că, Meșteșug Boris se bănuiește în

comiterea ambelor infracțiuni, iar ulterior și prin ordonanțelor de recunoaștere a

reprezentantului legal al părții vătămate și al martorilor î-1 indică pe Meșteșug

Boris ca bănuit, iar prin ordonanța de conexare a cauzelor penale din 02.09.2013

direct se indică că acest este bănuit pe ambele dosare și infracțiuni.

În speța data, actele procesuale, menționate supra, prin care este indicat

direct că Meșteșug Boris se bănuiește în comiterea ambelor infracțiuni, iar ulterior

și prin ordonanțele de recunoaștere a reprezentantului legal al părții vătămate și al

martorilor î1 indică pe Meșteșug Boris ca bănuit, iar prin ordonanța de conexare a

cauzelor penale din 02.09.2013 direct se indică că acest este bănuit pe ambele

dosare și infracțiuni, creează repercusiuni importante asupra situației persoanei.

În consecință, nefiind afectat de vreo măsură cu caracter penal până la acel

moment, reclamantul nu avea calitatea de acuzat în sensul art. 6, pe care a

dobândi-o doar la momentul începerii urmăririi penale împotriva sa.

Din sensul normei citate, instanța de judecată a dedus că, atunci când expiră

termenul de 3 luni, iar cu acordul Procurorului General și al adjuncților săi -

termenul de 6 luni, organul de urmărire penală are obligația pozitivă: 1) de a

scoate persoana sub urmărire sau 2) punerea acestuia sub învinuire. Instanța

remarcă că, în speță, nu există nici un acord al Procurorului General și al

adjuncților săi în vederea prelungirii termenului de menținerea a lui Meșteșug

Boris în calitate de bănuit.

Prin urmare, la momentul expirării a 3 luni de la 12.04.2013 (data obținerii

calității de bănuit), organul de urmărire penală urma să se ghideze de prevederile

art. 63 alin. (3) din Codul de procedură penală (citate supra). În speță, contrar

acestor imperative ale legii, se atestă că la 03.12.2013, Meșteșug Boris a fost pus

sub învinuire prin ordonanța procurorului în Procuratura raionului Xxxxx,

Cernomorcenco Diana conform elementelor infracțiunii prevăzute la art. 164 alin.

(2) lit. c), art. 27, 171 alin. (3) lit. b) și art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal. Adică cu

omiterea termenului de 3 luni pentru înaintarea învinuirii. Eventual, procurorul

urma să înainteze învinuirea cel târziu la 11.07.2013.

Mai mult, toate actele de procedură întocmite după expirarea termenului de

menținere a persoanei în calitate de bănuit, sunt lovite de nulitate absolută.

Această concluzie se răsfrânge și în privința rechizitoriului - ca act final de

susținerea a învinuirii și sesizare a instanței de judecată.

În argumentarea acestei concluzii, instanța de apel a subliniat că, emiterea

cu întârziere a ordonanței de punere sub învinuire a inculpatului prezintă o

14

încălcare esențială a legii procesuale penale, care afectează drepturile și interesele

legitime ale inculpatului, iar în baza art. 94 alin. (1) pct. 8), alin. (2) Cod de

procedură penală este nulă și respectiv, în corespundere cu art.251 Cod de

procedură penală, devin nule și toate celelalte acte procedurale de la urmărirea

penală. Această stare de lucruri, conduce la lipsa probelor admisibile, și în

consecință, conduce la imposibilitatea determinării vinovăției persoanei ca un

element indispensabil al laturii subiective ale infracțiunii.

În viziunea instanței de apel, doar declarațiile părților vătămate

(neconsolidate de alte probe admisibile) nu sunt suficiente pentru a condamna

inculpatul, atâta timp cât planează în privința faptei imputate acestuia o serie de

dubii.

Astfel, instanța de apel a accentuat că existența unor probe dincolo de orice

îndoială rezonabilă reprezintă o componentă esențială a unui proces echitabil și

instituie obligația pentru acuzare de a proba toate elementele de vinovăție într-o

manieră aptă să înlăture dubiul.

În raport cu norma legală sus enunțată, se atestă faptul că, reieșind din

procesul - verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 09.10.2013

inculpatul Meșteșug Boris a fost recunoscut de către partea vătămată Xxxxx în

baza fotografiei.

Astfel, instanța de apel a menționat că, deși la caz nu a existat vreo condiție

ce ar fi împiedicat organul de urmărire penală să prezinte spre recunoaștere

inculpatul în persoană, și anume deces, eschivare de la organul de urmărire

penală sau schimbarea vădită a exteriorului inculpatului, or, astfel de probe la

materialele cauzei lipsesc, acțiunea de urmărire penală în cauză a fost efectuată cu

vădită încălcare a prevederilor legale.

Totodată, instanța de judecată a reiterat că, deși prin ordonanța

procurorului în Procuratura raionului Ștefan Vodă, Cernomorcenco Diana din

11.08.2014 s-a dispus efectuarea expertizei psihologico-psihiatrice, aceasta nu a

fost adusă la cunoștința părților, fapt prin care atât inculpatul, cât și apărătorul

său au fost privați de dreptul de a pune careva întrebări în fața expertului.

De asemenea, potrivit rechizitoriului lui Meșteșug Boris i se impută și

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 164 alin. (2), 27, 171 alin. (3) lit. b) Cod

penal (partea vătămată Xxxxx), fapte ce se presupune a fi comise la data de

01.09.2011.

Contrar circumstanțelor expuse, prin certificatul nr. 01-2/1093 din 22.11.2017,

eliberat de Institutul de Ftiziopneumologie „Chirii Draganiuc” semnat de

directorul Sofia Alexandru, se confirm că Meșteșug Boris, care deține funcția de

medic anesteziolog-reanimatolog în cadrul secției anesteziologie și

reanimatologie, în zilele de 01.09.2011 și 29.09.2011 s-a aflat în serviciul de garda-

24 ore.

Această circumstanță nu a fost combătută de partea acuzării în fața instanței

de fond și de apel, afirmațiile apelantului cu referire la faptul că, medicii se

schimbă în ture sunt declarative, nefiind prezentate probe că, inculpatul Meșteșug

15

Boris la datele menționate a fost înlocuit la serviciu de alt medic, astfel fiind

apreciată corect de instanța de fond ca fiind veridică informația certificatului

menționat, ceea ce generează concluzia imposibilității aflării inculpatului, la acea

data, în locul indicat în rechizitoriu.

În cadrul judecării cauzei, s-a mai stabilit că, în cadrul urmăririi penale, nu a

fost efectuată recunoașterea automobilului invocat în rechizitoriu de model xxxxx

n/î XXXXX, de către părțile vătămate și martorii, care declară că, au văzut anume

acest mijloc de transport, or, din declarațiile părților vătămate, martorilor, mijlocul

de transport este descris în mod diferit, și în cazul dat, era necesară efectuarea

acțiunii de urmărire penală, de recunoaștere a automobilului, iar neefectuarea ei a

fost confirmată de martorul Morari Anatolie, ofițer de urmărire penală pe cauza

data.

Declarațiile martorului Morari Anatolii, care vin în contradicție cu

declarațiile martorului Burdujan Ion, prin care într-un mod, se confirmă careva

relații ostile între primul și Meșteșug Boris.

De asemenea, martorul Morari Anatolii, s-a aflat în dificultate de a explica de

ce acțiunile de urmărire penală s-au efectuat în alt mod decât procedura prevăzută

de Codul de procedură penală și de ce unele acțiuni de urmărire penale necesare,

nu au fost efectuate.

În cadrul judecării cauzei, a mai fost constatat și faptul că, Xxxxx, în cadrul

urmăririi penale a fost recunoscută în calitate de reprezentant legal pentru fiica sa,

parte vătămată - Xxxxx, prin ordonanța din 12.04.2013 (f.d.7, vol. I), în baza art. 77,

78 Cod de procedură penală, și tot ea, în temeiul prevederilor art. 91 Cod de

procedură penală, a fost recunoscută în calitate de reprezentant legal pentru

feciorul ei minor, martorul-Xxxxx, prin ordonanța din 16.04.2013 (f.d.17, vol. I).

În asemenea circumstanțe, corect au fost puse la îndoială veridicitatea

declarațiilor reprezentantului legal Xxxxx, deoarece, aceeași persoană, a fost

neprezentul legal a doi minori, care au statut diferit în procesul penal, cu poziții

contradictorii, iar în consecință, în conformitate cu prevederile art. 94 Cod de

procedură penală, această probă urmează a fi exclusă din probatoriul cauzei

penale.

De asemenea, din declarațiile martorului Xxxxx, instanța de apel a constatat

că, aceasta a fost audiată inițial la urmărirea penală în prezența lui Xxxxx și mama

acesteia cât și în prezența altor persoane, ceea ce este inadmisibil.

Prin urmare, veridicitatea declarațiilor martorului corect au fost apreciate

critic, și în conformitate cu prevederile art. 94 Cod de procedură penală, această

probă urmează a fi exclusă din probatoriul cauzei penale.

De asemenea în cadrul judecării cauzei, s-a constatat că Meșteșug Boris nu a

participat la audierea în condiții speciale a martorilor minori Xxxxx și Xxxxx, fapt

confirmat prin procesele verbale din 17.02.2014 (f.d.171, 181 vol. I), ceea ce a

generat încălcarea gravă a drepturilor procesuale a inculpatului la un proces

echitabil și în apărarea drepturilor sale, stipulate la art. 64 Cod de procedură

penală, și în conformitate cu prevederile art. 94 Cod de procedură penală, această

16

probă urmează a fi exclusă din probatoriul cauzei penale.

La capitolul de analiză expus, instanța constată prezența temeiului stipulat la

art. 275 pct. 9) Cod de procedură penală, există alte circumstanțe prevăzute de

lege care condiționează excluderea sau, după caz, exclud urmărirea penală.

Întru susținerea soluției expuse în prezenta sentință, instanța de judecată s-a

condus de precedentul judiciar al Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție

prin deciziile sale 1ra-799/2015; 1ra-735/17; 1ra-611/16; 1ra-27/2018.

Instanța de apel a respins argumentele părții acuzării expuse în apelul

declarat privind temeinicia condamnării inculpatului Meșteșug Boris, de

asemenea solicitarea părții apărării privind achitarea inculpatului, or, sintetizând

cele menționate mai sus în coroborare cu textele de lege enunțate, instanța de fond

corect a ajuns la concluzia că procesul penal în privința lui Meșteșug Boris intentat

în baza art. 164 alin. (2) lit. c), art. 27, 171 alin. (3) lit. b) și art. 171 alin.(3) lit. b), art.

172 alin. (3) lit. a) Cod penal, urmează a fi încetat, din motivele expuse supra.

Luând în considerație faptul că, în urma examinării cauzei instanța de fond a

ajuns la concluzia de a înceta procesul penal, cât și raportând prevederile legale

indicate la circumstanțele cauzei, instanța corect a ajuns la concluzia că cerința de

încasare a cheltuielilor judiciare este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, ca fiind

neîntemeiată.

ordinare de către:

6.1 Procuror, care solicită casarea deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei

de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului indică aceleași motive pe care le-a indicat în apel,

suplimentar menționând că:

- instanțele de judecată au statuat poziția în baza declarațiilor inculpatului,

declarații ce nu au fost apreciate la justa valoare;

- instanțele de judecată sub presiunea cumulului de probe administrat, probe

ce dovedesc cu certitudine vinovăția lui Meșteșug Boris Xxxxx, au găsit de

„cuviință” să meargă pe o altă cale de a invoca acele erori procesuale combătute,

or în caz contrar instanțele nu ar fi putut respinge și motiva această respingere a

acestor probe cercetate;

- vinovăția inculpatului Meșteșug B. este dovedită prin declarațiile

victimelor Xxxxx, cât și Xxxxx, care au descris practic aceeași metodă și

circumstanțe ale faptelor comise de către inculpat în timp și în loc diferit;

- analizînd însăși circumstanțele descrise de către ambele părți vătămate, cu

privire la acțiunile agresorului, acuzarea atestă că prin acestea se dovedește

aceeași metodă folosită de inculpat, care urmărea același scop, la analiză cărora

apare logica întrebare cum puteau două persoane diferite să relateze circumstanțe

identice și să facă descrieri asemănătoare, decît în situația în care nu ar fi fost

nemijlocit antrenate în aceste acțiuni;

- acuzarea nu atestă careva circumstanțe ce ar impune respingerea sau

aprecierea critică a declarațiilor victimelor Xxxxx cît și Xxxxx;

17

- pe caz, s-a constatat că victimele, la acel moment minore, nici nu se

cunoșteau cu inculpatul Meșteșug Boris Xxxxx și deci nu erau în careva relații ce

ar motiva denunțarea calomnioasă a inculpatului;

- analizând modul în care victimele minore au descris evenimentele

infracționale, cuvintele și noțiunile folosite în această descriere constată că acestea

corespund vârstei lor și deci prin aceasta se exclude că, le-au preluat din alte surse

sau că au fost influențate în descrierea faptelor;

- prin rapoartele de expertiză psihiatrică - legală s-a constatat că, ambele

minore nu suferă de careva tulburări psihice și deci pot reda acțiunile săvîrșite

asupra lor, precum și pot depune mărturii;

- veridicitatea și corectitudinea declarațiilor victimelor Xxxxx, cât și Xxxxx

este dedusă și din analiza celorlalte probe administrate pe caz, probe ce vin să

confirme inclusiv și vinovăția lui Meșteșug Boris Xxxxx;

- instanța a expus că prin acel „certificat nr. 01-2/1093 din 22.11.2017” eliberat

de Institutul de Ftiziopneumlogice „Chirii Draganiuc”, semnat de directorul Sofia

Alexandru se confirmă că, Meșteșug Boris, care deține funcția de medic

anesteziolog- reanimatolog în cadrul secției anesteziologie și reanimatologie, în

zilele de 01.09.2011 și 29.09.2011 s-a aflat în serviciul de gardă 24 ore și prin

urmare, inculpatul fizic nu se putea afla în raionul Xxxxx la data de 01.09.2011,

inclusiv cînd a fost comisă fapta în orivința minorei Xxxxx și 29.01.2011 cînd el a

fost identificat;

- referitor la acest argument adus de către instanța de fond, acuzarea în

instanța de apel a invocat mai multe circumstanțe ce vin să combată versiune

adoptată de inculpatul Meșteșug Boris și preluată de către instanțele de judecată,

or însăși probele și înscrisurile anexate la dosar vin să dovedească contrariul;

- din cauza timpului îndelungat scurs este imposibil a fi verificat acest înscris,

or în mod teoretic Meșteșug Boris Xxxxx urma să se afle la locul de muncă, însă nu

este exclus faptul că dînsul s-a înlocuit cu un alt coleg al său, practică des întîlnită;

- în contrariu, este inexplicabil faptul că, la data de 29.09.2011, doi martori au

văzut automobilul lui Meșteșug Boris Xxxxx - Croitor Elena și Lidia Taievorbă, în

sat. Xxxxx, care au notat numărul de înmatriculare și informație care s-a dovedit a

fi veridică;

- apreciind obiectiv și la justa valoare cumulul de probe, în conformitate cu

prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, conchide că sunt

suficiente probe directe, utile și veridice, ce în ansamblu coroborează între ele și

confirmă pe deplin vinovăția inculpatului Meșteșug Boris de săvîrșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 171 alin. (3) lit. b), art. 172 alin. (3) lit. a), art. 164

alin. (2) lit. c), art. 27, art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal.

În drept, recursul declarat este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală.

18

6.2 Avocatul Vizdoga I. în numele inculpatului, care solicită casarea acestora,

cu dispunerea achitării inculpatului, pe motiv că faptele incriminate nu au fost

comise de acesta.

În motivarea recursului indică aceleași motive, pe care le-a indicat în apel,

suplimentar menționând că:

- la examinarea cauzei penale în instanța de fond, partea apărării a insistat în

audierea nemijlocită a părților vătămate și a martorilor, care la data examinării

cauzei penale deja aveau majoratul, însă acuzarea a refuzat prezentarea acestora

în instanța judiciară, motivînd ca aceștia au fost audiați deja la urmărirea penală,

considerând că, declarațiile acestora depuse în condițiile speciale la acea etapă

cînd erau minori sunt îndeajuns pentru ca instanțe judiciară să le poată utiliza la

baza unei sentințe de condamnare;

- la examinarea cauzei deja în instanța de apel, partea acuzării a fost categoric

împotrivă de a prezenta careva martori și părțile vătămate în instanța pentru

audiere, iar instanța de apel nu este în drept de a ușura sarcina acuzării de a aduce

careva probe în confirmarea învinuirii, fapt ce urmează de a fi calificat ca

neprezentarea probelor de către acuzare în confirmarea poziției sale;

- neprezentarea în instanța de fond și mai ales în instanța de apel de către

acuzare a probelor în confirmarea poziției sale de învinuire, generează

recunoașterea lipsei unui probatoriu legal administrat în susținerea acuzării, iar în

consecință juridică generează în pronunțarea unei decizii de către instanța de

recurs, de achitare a inculpatului, din motivul necomiterii de către el a

infracțiunilor imputate.

În drept, recursul declarat este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală.

6.3 Avocatul Andriuța Violeta în numele părții vătămate Xxxxx, care solicită

casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâri de condamnare a lui Meșteșug B.

În motivarea recursului invocă:

- decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția. Instanța de apel nu și-a dezvăluit concluzia de menținere a sentinței

primei instanțe, deoarece nu și-a expus punctul de vedere asupra fiecărei probe;

- instanța de fond, cât și instanța de apel nu a luat în considerare motivele

invocate de către partea vătămată, precum și probele anexate la dosarul penal, mai

mult ca atît apreciîndu-le critic, o parte din din aceste probe;

- vinovăția inculpatului este confirmată prin probe pertinente, concludente,

utile și veridice, ce coroborează între ele, s-a limitat, contrar prevederilor art. 101

alin. (1) Cod de procedură penală, la enumerarea acestora și la o concluzie

generală privind valoarea și forța lor, adică fără a aprecia fiecare probă în parte,

inclusiv sub aspectul admisibilității materialului probator;

- motivarea soluției instanței de apel contravine dispozitivul deciziei atacate

și situației de fapt, fiind astfel confuză, repetitivă și abstractă. Astfel, Curtea de

Apel și-a neglijat obligația de motivare a deciziei;

- instanțele de fond, nu au dat o apreciere declarațiilor părțiilor vătămate și

19

martorilor audiați în ședință;

- în cazul în care părțile invocă încălcarea Convenției Europene a Drepturilor

Omului, instanțele au obligația de a se pronunța motivat în hotărârile emise dacă

a avut loc sau nu încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului

prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului;

- cauza penală a fost judecată în apel fără participarea părții vătămate Xxxxx.

Aceasta a aflat despre proces de la Curtea de Apel, abia după ce a fost pronunțată

decizia și nu a cunoscut despre faptul că, trebuie să anunțe instanța despre faptul

că, s-a stabilit cu traiul în altă țară, astfel fiind privată de a înainta acțiune civilă;

- contrar Convenței Consiliului Europei pentru protecția copiilor împotriva

exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale din 25 octombrie 2007, instanța de apel

a motivat faptul că, nu poate pune la baza sentinței de condamnare declarațiile

părții vătămate minore, deoarece inculpatul nu a avut posibilitatea de a participa

la audierea părții vătămate minore, chiar dacă a fost reprezentat de către avocatul

său în cadrul acțiunii procesuale, în cadrul dosarului penal, instanța de apel a dat

prioritate declarațiilor învinuitului, în detrimental declarațiilor părții vătămate.

Totodată, părții vătămate nu i-au fost asigurate garanțiile procesuale pentru copii

minori, victime ale abuzului, iar dosarul penal nu a fost examinat în regim de

celeritate;

- părții vătămate i-a fost încălcat art. 3 din Convenție, întru-cât ancheta cu

privire la acuzațiile de abuz a durat prea mult și a fost marcată de alte deficiențe

grave în care declarațiile părții vătămate nu au fost luate în considerare;

- instanțele de fond, au invocat niște norme de drept ce nu corespun situației

de fapt și de drept și respectiv a ajuns la niște concluzii eronate, inclusiv incorect

invocând niște termeni procedurali în interiorul căreia ar fi fost posibilă reluarea

urmăririi penale, situație inaceptabilă în acest caz, deoarece nu exista de fapt o

urmărire penală anterior anulării unei ordonanțe de neîncepere a urmăririi penale;

- instanța de apel nici nu a încercat să între în esența probelor din dosar sau a

argumentelor procurorului, preluând poziția avocatului inculpatului și fără a

motiva de ce respinge probele care stau la baza învinuirii lui Meșteșug Boris.

penală, avocatul Andriuța Violeta în numele părții vătămate Xxxxx, a depus

referință privind opinia asupra recursurilor declarate, indicând că susține recursul

declarat de acuzatorul de stat, la fel consideră neîntemeiat recursul avocatului

Vîzdoagă I., considerând că sentința are o motivare formală lipsită de temeiuri

juridice, iar instanța de apel nici nu a încercat să intre în esența problemelor din

dosar, preluând poziția avocatului inculpatului, fără a motiva de ce respinge

probele ce stau la baza învinuirii.

concluzionează că, recursul ordinar declarat de avocatul Andriuța Violeta în

numele părții vătămate Xxxxx, urmează a fi respins ca inadmisibil, iar recursurile

ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

20

Scutelnic Cătălin și de către avocatul Vizdoga Ion în numele inculpatului,

urmează a fi admise, din următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept, comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest

articol.

Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul Andriuța Violeta în

numele părții vătămate Xxxxx.

Din sumarul recursului declarat, se atestă că avocatul Andriuța Violeta în

numele părții vătămate Xxxxx, invocă faptul că, decizia instanței de apel nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța de apel nu a dezvăluit

concluzia de menținere a sentinței, semnalând ca temei de casare prevederile pct.

6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. 401 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, poate

declara apel orice persoană ale cărei interese legitime au fost prejudiciate printr-o

măsură sau printr-un act al instanței.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (2) din același cod, temeiurile pentru recurs

pot fi invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut

loc în instanța de apel.

Revenind la cauza penală, ce face obiectul recursului, Colegiul constată, că

sentința Judecătoriei Căușeni, sediul Central din 17 mai 2019, nu a fost contestată

cu apel de către partea vătămată Xxxxx sau avocatul acesteia, fiind atacată cu

apeluri doar de către procuror și avocatul Vizdoga Ion în numele inculpatului

Meșteșug Boris, iar prin decizia din 02 iunie 2020, a fost menținută sentința.

Prin urmare, instanța de recurs menționează, că în conformitate cu art. 420

alin. (4) Cod de procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința

cărora persoanele indicate în art. 401 nu au folosit calea apelului ori au retras

apelul, dacă legea prevede această cale de atac.

În asemenea condiții, Colegiul penal conchide, că avocatul Andriuța Violeta

în numele părții vătămate Xxxxx, nu a utilizat calea ordinară de atac – apelul.

Ce ține de faptul că, cauza a fost judecată în apel fără participarea părții

vătămate, Colegiul penal reține că, partea vătămată a fost citată de nenumărate ori

în instanța de apel prin aviz de recepție, însă ultima nu s-a prezentat, astfel

instanța de apel, a considerat posibilă examinarea cauzei în lipsa acesteia.

Generalizând asupra celor expuse, Colegiul penal lărgit conchide de a

respinge recursul ordinar declarat de către avocatul Andriuța Violeta în numele

părții vătămate Xxxxx, ca inadmisibil.

Referitor la recursurile declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin și de către avocatul Vizdoga Ion în

numele inculpatului.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept de a-l admite, cu casarea parțială

21

sau totală a hotărârilor atacate, să rejudece cauza și să pronunțe o nouă hotărâre,

dacă nu se agravează situația condamnatului.

Din norma menționată rezultă că, instanța de recurs poate să intervină în

soluțiilor instanțelor de fond, inclusiv și să le caseze parțial, în cazul constatării

comiterii erorilor de drept, care au dus la adoptarea unei hotărâri neîntemeiate.

Reieșind din dispoziția alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427, fiind

în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

În recursurile declarate, procurorul și avocatul Vizdoga Ion în numele

inculpatului, invocă de drept temeiurile de casare stipulate la pct. 6) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, care prevede că, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Din conținutul recursurilor declarate, rezultă că autorii acestora își exprimă

dezacordul cu soluția instanței de apel de menținere a sentinței, prin care a fost

încetat procesul penal în privința lui Meșteșug B. învinuit în baza art. 171 alin. (3)

lit. b), art. 172 alin. (3) lit. a), art. 164 alin. (2) lit. c), art. 27, 171 alin. (3) lit. b) Cod

penal, procurorul solicitând dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, iar

avocatul Vizdoga Ion în numele inculpatului, solicitând achitarea inculpatului, din

motiv că faptele incriminate nu au fost comise de către acesta.

Analizând hotărârile judecătorești atacate sub aspectul menționat, în raport cu

circumstanțele cauzei, în prezenta speță, Colegiul penal lărgit consideră că,

soluțiile instanțelor de fond în partea încetării procesului penal, în privința lui

Meșteșug B. în temeiul prevăzut de art. 275 pct. 8) Cod de procedură penală, sunt

neîntemeiate.

Astfel, la caz se atestă, că prin ordonanța ofițerului superior de urmărire

penală al SUP al IP Xxxxx, Morari A., din 12.04.2013, s-a dispus începerea urmăririi

penale conform elementelor componenței de infracțiune prevăzută de art. 172 alin.

(3) lit. a) Cod penal. Prin aceeași ordonanță s-a constatat că, de către Xxxxxa fost

depusă o plângere, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a lui

Meșteșug Boris, care în vara anului 2010, în apropierea cimitirului din sat. Xxxxx,

prin contrângere psihică, și-a satisfăcut pofta sexuală în forme perverse, oral, cu

fiica ei minoră Xxxxx. Deși, urmărirea penală a fost începută in rem, în partea

constatatoare a ordonanței menționate este expres indicat numele presupusului

făptuitor - Meșteșug Boris.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura Xxxxx, Șchiopu T., din

28.10.2011, s-a dispus de a nu începe urmărirea penală în baza plângerii cet. Xxxxx,

din lipsa elementelor infracțiunii. Prin ordonanță s-a constatat că, în acțiunile lui

Meșteșug Boris lipsesc elementele infracțiunii de răpire a persoanei și tentativei de

22

viol a minorei Xxxxx și anume nu și-a găsit confirmare intenția ultimului de a o

răpi și a o viola pe minoră, aceasta a invocat astfel, fiindu-i frică de mama sa, să nu

o dojenească pentru faptul că, nu a venit la timp acasă.

La f.d. 86 vol. I, este cererea depusă de reprezentantul legal, Xxxxx, la data

de 29.09.2011, prin care solicită să nu fie precăutat cazul de viol a fiicei sale Xxxxx,

pe motiv că, faptul dat nu a avut loc, acest fapt fiind inventat de către fiica sa,

pentru a nu fi certată că, a lipsit nemotivat de la domiciliu.

Ulterior, la data de 19.04.2013 prin ordonanța procurorului raionului Xxxxx,

Tofan Petru s-a dispus anularea ordonanței de neîncepere a urmăririi penale emise

la 28.10.2011, de către procurorul în Procuratura Ștefan Vodă, Șchiopu T.,

începerea urmăririi penale conform indicilor infracțiunilor prevăzute de art. 27, art.

171 alin. (2) lit. b) și art. 164 alin. (2) lit. c) Cod penal. În ordonanța menționată, s-a

indicat că, ordonanța de neîncepere a urmăririi penale din 28.10.2011, urmează a fi

anulată, deoarece nu existau circumstanțele pe care se baza această hotărâre.

Din conținutul părții descriptive a hotărârilor adoptate, la capitolul încetării

procesului penal, în privința lui Meșteșug B. în temeiul prevăzut de art. 275 pct. 8)

Cod de procedură penală, instanțele de fond au menționat că, reieșind din textul

ordonanței procurorului raionului Ștefan Vodă, Petru Tofan, din 19.04.2013, de

reluare a urmăririi penale în privința lui Boris Meșteșug, la caz, nu au fost

constatate careva circumstanțe noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental,

care ar fi condiționat reluarea urmăririi penale în cauza nominalizată. În

consecință, având în vedere cele expuse și ținând seama de hotărîrea Curții

Constituționale cu privire la declararea neconstituționalității prevederilor din art.

287 alin. (1) Cod de procedură penală și de cele stipulate în art. 251 Cod de

procedură penală, au stabilit, că ordonanța de reluare a urmăriri penale, în cazul în

care anterior a fost încetată urmărirea penală, nu este întemeiată pe circumstanțele

prevăzute în art. 287 alin. (4) din Codul de procedură penală și este lovită de

nulitatea absolută și nu produce careva consecințe juridice.

La fel, instanțele de fond făcând referire la prevederile art. 287 alin. (4) Cod

de procedură penală, au concluzionat că, la caz, reluarea cercetării de către

organele procuraturii pe aceeași faptă în privința aceleiași persoane după o

perioadă ce depășește un an de zile, a avut loc în detrimentul prevederilor

procesual penale, fiind totodată încălcată ordinea de reexaminare a materialelor de

refuz, or nu a fost depusă nici o plângere de către reprezentanul părții vătămate,

conform prevederilor art. 299, 2991, 2992 Cod de procedură penală.

În aceiași ordine de idei, instanțele au atestat prezența, în acest caz, a

condițiilor art. 275 pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit cărora, urmărirea

penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi

încetată în cazurile în care în privința unei persoane există o hotărîre neanulată de

neîncepere a urmăririi penale sau de încetare a urmăririi penale pe aceleași

acuzații.

Studiind minuțios lucrările dosarului, în raport cu concluziile instanțelor de

fond, Colegiul penal lărgit consideră, că instanțele ierarhic inferioare, la adoptarea

23

soluțiilor în partea încetării procesului penal, în privința lui Meșteșug B. în temeiul

prevăzut de art. 275 pct. 8) Cod de procedură penală, nu au ținut cont de faptul că:

prin ordonanța procurorului raionului Ștefan Vodă, Tofan Petru, din 19.04.2013, s-

a dispus anularea ordonanței de neîncepere a urmăririi penale emise la

28.10.2011, de către procurorul în Procuratura Ștefan Vodă, Șchiopu T., începerea

urmăririi penale, conform indicilor infracțiunilor prevăzute de art. 27, art. 171 alin.

(2) lit. b) și art. 164 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Astfel, Colegiul penal reține că, la caz a fost anulată o ordonanță de

neîncepere a urmăririi penale, dar nu de încetare a urmăririi penale, după

scoaterea persoanei de sub urmărire și/sau după clasarea cauzei.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit consideră că, instanțele de fond,

neîntemeiat au făcut referire la prevederile art. 287 alin. (4) Cod de procedură

penală (reluarea urmăririi penale), deoarece, în speță, nu a fost reluată urmărirea

penală după încetarea urmăririi penale, după scoaterea persoanei de sub urmărire

și/sau după clasarea cauzei, dar a fost anulată ordonanța de neîncepere a urmăririi

penale emise la 28.10.2011 și începută urmărirea penală, la caz fiind aplicabile

prevederile art. 274 alin. (7) Cod de procedură penală care stipulează: „Dacă

ulterior se constată că nu a existat sau că a dispărut circumstanța pe care se baza

propunerea de a refuza începerea urmăririi penale, procurorul anulează ordonanța pe care a

emis-o și dispune începerea urmăririi penale”.

La acest capitol, Colegiul penal lărgit reține că, din materialele cauzei se atestă

că, procurorul raionului Ștefan Vodă, Petru Tofan, anulând ordonanța

procurorului ierarhic inferior, Tatiana Șhiopu, conform ordonanței din 19.04.2013,

a utilizat în motivarea soluției sintagma: „deoarece nu existau circumstanțe pe care se

baza această hotărâre”, formulă ce este în corespundere cu prevederile art. 274 alin.

(7) Cod de procedură penală.

La fel, instanțele de fond, indicând faptul că „reluarea cercetării de către organele

procuraturii pe aceeași faptă în privința aceleiași persoane după o perioadă ce depășește un

an de zile, a avut loc în detrimentul prevederilor procesual penale, fiind totodată încălcată

ordinea de reexaminare a materialelor de refuz, or nu a fost depusă nici o plângere de către

reprezentanul părții vătămate, conform prevederilor art. 299, 2991, 2992 Cod de procedură

penală.”, nu au ținut cont și de prevederile Hotărârii Curții Constituționale, nr. 12

din 14 mai 2015, în care Curtea a subliniat că, în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a reținut că principiul non bis în idem își găsește aplicabilitatea doar în

cazul unei acuzații în materie penală (a se vedea, spre exemplu, cauza Maaouia vs.

Franța, 5 octombrie 2000) și, evident, în dosarele penale în care figurează persoane

acuzate. Așadar, în procedura penală națională principiul va fi aplicat dacă

anterior persoana a avut calitatea de bănuit, învinuit, inculpat sau condamnat

pentru o faptă care ulterior a devenit obiectul unei urmăriri penale sau examinări

judiciare repetate.

De asemenea, în Hotărârea nr. 12 din 14 mai 2015, Curtea a statuat că

reluarea urmăririi penale poate avea loc doar în cazul în care apar fapte noi sau

recent descoperite ori un viciu fundamental în cadrul urmăririi precedente a

24

afectat hotărârea, situații transpuse în art. 287 alin. (4) din CPP. De asemenea,

potrivit Convenției Europene două situații pot determina redeschiderea unei cauze

penale, și anume: 1) există fapte noi sau recent descoperite; 2) există un viciu

fundamental.

În același timp, în cauza CEDO, Wassdahl v. Suedia, în care reclamantul a fost

obligat prin hotărâre judecătorească la plata unor taxe suplimentare, deși

investigațiile preliminare în privința sa au fost încetate de către procuror pe motiv

că nu a putut fi demonstrată săvârșirea infracțiunii de către acesta, Curtea

Europeană, a statuat că nu se poate afirma că reclamantul a fost achitat definitiv,

întrucât nici o instanță judecătorească nu s-a pronunțat asupra acestui aspect și

investigația, teoretic, ar putea fi redeschisă, constatând in fine neîncălcarea

principiului non bis in idem (a se vedea, cauza Wassdahl v. Suedia, cererea nr. 36619/03,

decizia din 29 noiembrie 2005).

În ceea ce privește termenul în cadrul căruia procurorul poate dispune

începerea urmăririi penale ca urmare a adoptării ordonanței de refuz în începerea

urmăririi penale, se rețin dispozițiile art. 53 din Codul penal, care prevăd că o

persoană care a săvârșit o faptă ce conține semnele componenței de infracțiune

poate fi liberată de răspundere penală, inclusiv în cazul prescripției de tragere la

răspundere penală. Totodată, prin dispozițiile art. 60 din Codul penal, legiuitorul a

stabilit, în mod expres, atât durata termenelor de prescripție, cât și momentul la

care acestea încep să curgă. Astfel, procurorul poate dispune începerea urmăririi

penale până la expirarea termenului legal de prescripție de tragere la răspundere

penală pentru infracțiunile pentru care a fost refuzată începerea urmăririi

penale.

Astfel, instanța de recurs, în speța dată, găsește întemeiate argumentele

recursurilor și constată că, concluzia instanțelor de fond, precum că, în acest caz

sunt prezente condițiile art. 275 pct. 8) Cod de procedură penală, ca fiind eronată și

neîntemeiată, și din aceste considerente, va exclude încetarea procesului penal, în

temeiul art. 275 pct. 8) Cod de procedură penală.

În altă ordine de idei, Colegiul penal lărgit consideră nefondate cerințele

privind casarea deciziei și în partea încetării procesului penal în temeiul prevăzut

de art. 275 pct. 9) Cod de procedură penală.

În acest sens, procurorul a invocat că, instanțele de judecată au apreciat

incorect faptul că, prin indicarea numelui lui Meșteșug B., în ordonanța de pornire,

au fost repercusiuni importante pentru situația acestuia, respectiv incorect a

apreciat că, în acest caz a fost violat art. 6 CEDO și încălcate prevederile art. 63 Cod

de procedură penală.

La alegațiile date, instanța de recurs menționează, că analizând textul deciziei

instanței de apel, în raport cu argumentele invocate, în viziunea Colegiului lărgit,

acestea au constituit obiect de discuție în cadrul instanțelor de fond, asupra cărora

instanțele de judecată s-au expus suficient și argumentat, în sensul oferirii

răspunsurilor referitor la expirarea termenului de menținerea a lui Meșteșug B. în

calitate de bănuit.

25

Astfel, instanțele de fond au constatat că, conform ordonanței Procurorului

raionului Ștefan Vodă, Petru Tofan din 19.04.2013, s-a dispus anularea ordonanței

de neîncepere a urmăririi penale emise la 28.10.2011, emise de către procurorul în

procuratura r-nului Ștefan Vodă, Tatiana Șchiopu și începerea urmăririi penale,

conform indicilor infracțiunii prevăzute de art. 27, 171 alin. (2) lit. b), 164 alin. (2)

lit. c) Cod penal.

Prin ordonanța ofițerului superior a SUP al IP Ștefan Vodă din 11.09.2013,

inculpatul Meșteșug Boris a fost recunoscut în calitate de bănuit.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura raionului Ștefan Vodă,

Cernomorcenco Diana din 03.12.2013, s-a dispus punerea sub învinuire a lui

Meșteșug Boris de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. c), art.

27, 171 alin. (3) lit. b) și art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Ulterior, prin ordonanța procurorului în Procuratura raionului Ștefan Vodă,

Cernomorcenco Diana din 24.09.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale în baza

elementelor infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, cu

atribuirea cauzei penale nr. 2014348008.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura raionului Ștefan Vodă,

Cernomorcenco Diana din 25.09.2014 s-a dispus conexarea cauzei penale nr.

2013340159 și cauza penală nr. 2014348008, într-o singură cauză penală,

atribuindu- le nr. 2013340159.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura raionului Ștefan Vodă,

Cernomorcenco Diana din 30.09.2014, s-a dispus punerea sub învinuire a lui

Meșteșug Boris de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. c), art.

27, 171 alin. (3) lit. b) și art. 171 alin. (3) lit. b), art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Pe episodul cu partea vătămată Xxxxx, pe infracțiunea prevăzută de art. 172

alin. (3) lit. a) Cod penal, Meșteșug Boris a fost recunoscut ca bănuit la 11.09.2013

(v. I f.d.36), și doar peste mai mult de un an de zile acesta se pune sub învinuire, la

data de 30.09.2014 (f.d.7 v. II), deși art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală,

stabilește un termen de 3 luni de aflare a persoanei în calitatea de bănuit, și doar cu

avizul procurorului general poate fi prelungit până la 6 luni.

Mai mult ca atât, reieșind din lucrările dosarului, Colegiul penal reține că,

instanțele de fond întemeiat au considerat că, Meșteșug Boris a fost recunoscut în

calitate de bănuit, încă de la data de 19.04.2013 (f.d.64 v. I), când a fost emisă

ordonanța procurorului raionului Ștefan Vodă, Tofan Petru, privind anularea

ordonanței de neîncepere a urmăririi penale emise la 28.10.2011, de către

procurorul în procuratura r-nului Ștefan Vodă, Tatiana Șchiopu și începerea

urmăririi penale, conform indicilor infracțiunilor prevăzute de art. 27, 171 alin. (2)

lit. b), 164 alin. (2) lit. c) Cod penal, în care a indicat în mod oficial în partea

descriptivă a ordonanței că, Meșteșug Boris se bănuiește în comiterea ambelor

infracțiuni: „Mai mult ca atât, recent, pe data de 12.04.2013 de către organul de urmărire

penală al IP Ștefan Vodă, a fost pornită cauza penală cu nr. 2013340159, în baza art. 172

alin. (3) lit. a) CP,.... infracțiunea de săvârșirea căreia fiind bănuit, la fel cet. Meșteșug

Boris. ... Astfel, în contextul celor expuse mai sus, consider că rezultă o bănuială

26

rezonabilă privind comiterea de către cet. Meșteșug Boris a infracțiunilor prevăzute de art.

27,171 alin. (2) lit. b) și 164 alin. (2) lit. c) Cod penal”, iar prin ordonanța de conexare a

cauzelor penale din 02.09.2013 (f.d.62 v. I), direct se indică că, acesta este bănuit pe

ambele dosare și infracțiuni: „Astfel, în contextul celor menționate, luând în

considerație că de comiterea acestor infracțiuni, bănuit în ambele cauze este una și

aceeași persoană, cet. Meșteșug Boris Xxxxx,...”.

Analizând decizia atacată, în raport cu circumstanțele cauzei constatate în

prezenta speță, Colegiul penal consideră, că la adoptarea soluțiilor în cauză s-a

ținut cont în deplină măsură de decizia Plenului Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție din 22 februarie 2019, prin care s-a examinat recursul în

interesul legii nr. 4-1ril-2/2019, din care rezultă, că legea procesual-penală determină

strict, că termenul de menținere a calității de bănuit se calculează începând cu data emiterii

actelor procedurale, prevăzute în art. 63 alin. (1) pct. 1)-3) Cod de procedură penală, iar în

cazul constatării faptului că față de o persoană există anumite bănuieli rezonabile, cu

privire la săvârșirea unei infracțiuni și în raport cu aceasta, sunt efectuate anumite acțiuni

procedurale, care creează repercusiuni importante asupra situației persoanei, potrivit alin.

(11) art. 63 Cod procedură penală, organele de urmărire penală au obligația să

recunoască această persoană în calitate de bănuit și să aducă la cunoștință

informația despre drepturile prevăzute la art. 64 Cod de procedură penală.

Astfel, recunoașterea calității de bănuit se aplică în interesul persoanei,

pentru apărarea sa, persoana dobândind astfel drepturi suplimentare,

reglementate de art. 64 Cod de procedură penală (să știe de ce este bănuit, să fie

audiat în prezența apărătorului, să ceară recuzarea persoanei care efectuează

urmărirea penală ș.a.) (a se vedea Hotărârea Curții Constituționale nr.26 din 23

noiembrie 2010 asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor alin.(6) art.63 Cod

de procedură penală). Prin urmare, la momentul expirării a 3 luni de la 19.04.2013

(data obținerii calității de bănuit), organul de urmărire penală urma să se ghideze

de prevederile art. 63 alin. (3) din Codul de procedură penală. În speță, contrar

acestor imperative ale legii, se atestă că la 03.12.2013, Meșteșug Boris a fost pus sub

învinuire prin ordonanța procurorului în Procuratura raionului Ștefan Vodă,

Cernomorcenco Diana, conform elementelor infracțiunii prevăzute la art. 164 alin.

(2) lit. c), art. 27, 171 alin. (3) lit. b) și art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal. Adică, cu

omiterea termenului de 3 luni pentru înaintarea învinuirii.

Mai mult ca atât, Colegiul penal lărgit reține că prin ordonanța procurorului

în Procuratura raionului Ștefan Vodă, Cernomorcenco Diana din 03.12.2013

(f.d.159 v. I), s-a dispus punerea sub învinuire a lui Meșteșug Boris de comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. c), art. 27, 171 alin. (3) lit. b) (partea

vătămată Xxxxx) și art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal (partea vătămată Xxxxx).

Ulterior, cu toate că, pe caz a fost emisă ordonanța menționată pe episodul cu

partea vătămată Xxxxx, prin ordonanța procurorului în Procuratura raionului

Ștefan Vodă, Cernomorcenco Diana din 24.09.2014 (f.d.2 v. II), s-a dispus începerea

urmăririi penale în baza elementelor aceleiași infracțiuni prevăzute de art. 171 alin.

27

(3) lit. b) Cod penal, în baza căreia, pe acest episod cu partea vătămată Xxxxx,

Meșteșug B. deja fusese pus sub învinuire.

În urma celor expuse, Colegiul penal lărgit constată că, instanțele de fond

întemeiat au reținut că toate actele de procedură întocmite după expirarea

termenului de menținere a persoanei în calitate de bănuit, sunt lovite de nulitate

absolută.

În argumentarea acestei concluzii, instanța de apel a subliniat și faptul că

emiterea cu întârziere a ordonanței de punere sub învinuire a inculpatului prezintă

o încălcare esențială a legii procesuale penale, care afectează drepturile și interesele

legitime ale inculpatului, iar în baza art. 94 alin. (1) pct. 8), alin. (2) Cod de

procedură penală, este nulă și respectiv, în corespundere cu art. 251 Cod de

procedură penală, devin nule și toate celelalte acte procedurale de la urmărirea

penală. Această stare de lucruri, conduce la nulitatea învinuirii prin rechizitoriu, și

în consecință, conduce la imposibilitatea derulării procesului penal.

În urma celor expuse, sunt apreciate ca fiind corecte concluziile instanțelor de

fond, referitoare la încetarea procesului penal în privința lui Meșteșug B., învinuit

în baza art. 171 alin. (3) lit. b), art. 172 alin. (3) lit. a), art. 164 alin. (2) lit. c), art. 27,

171 alin. (3) lit. b) Cod penal, în temeiul prevăzut de art. 275 pct. 9) Cod de

procedură penală, există alte circumstanțe prevăzute de lege care condiționează

excluderea sau, după caz, exclud urmărirea penală și art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, există alte circumstanțe care exclud tragerea la răspundere

penală, din care considerente Colegiul penal lărgit stabilește, că instanțele de fond,

întemeiat nu și-au exprimat opinia asupra vinovăției sau nevinovăției lui

Meșteșug B., astfel Colegiul lărgit nu se va expune asupra argumentelor aduse de

recurenți în acest sens.

În temeiul celor expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, recursurile

ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

Scutelnic Cătălin și de către avocatul Vizdoga Ion în numele inculpatului,

urmează a fi admise în partea excluderii încetării procesului penal, în temeiul art.

275 pct. 8) Cod de procedură penală, cu casarea parțială a hotărârilor primei

instanțe și celei de apel, în această parte.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Andriuța

Violeta în numele părții vătămate Xxxxx.

Se admit recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin și de către avocatul Vizdoga Ion în

numele inculpatului, se casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 02 iunie 2020 și sentința Judecătoriei Căușeni, sediul Central din 17

mai 2019, în cauza penală privindu-l pe Meșteșug Boris Xxxxx, în partea încetării

28

procesului penal, în temeiul prevăzut de art. 275 pct. 8) Cod de procedură penală,

rejudecă cauza în această parte și pronunță o nouă hotărâre, după cum urmează:

Procesul penal în privința lui Meșteșug Boris Xxxxx, învinuit în baza art. 171

alin. (3) lit. b), art. 172 alin. (3) lit. a), art. 164 alin. (2) lit. c), art. 27, 171 alin. (3) lit.

b) Cod penal, se consideră încetat în temeiul prevăzut de art. 275 pct. 9) Cod de

procedură penală, cu excluderea încetării procesului penal, în temeiul art. 275 pct.

8) Cod de procedură penală.

În rest, decizia se menține.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 25 martie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Boico Victor

29

09 februarie 2021 Dosarul nr. 1ra-122/2021

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorului Cobzac Elena

Conform art. 339 alin. (7), 340 alin. (3) Cod de procedură penală, în cauza penală

privindu-l pe Meșteșug Boris Xxxxx

a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Andriuța Violeta în

numele părții vătămate Xxxxx. Admise recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin și de către

avocatul Vizdoga Ion în numele inculpatului, fiind casată parțial decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2020 și sentința Judecătoriei Căușeni,

sediul Central din 17 mai 2019, în cauza penală privindu-l pe Meșteșug Boris Xxxxx, în

partea încetării procesului penal, în temeiul prevăzut de art. 275 pct. 8) Cod de

procedură penală, rejudecată cauza în această parte și pronunțată o nouă hotărâre,

după cum urmează: Procesul penal în privința lui Meșteșug Boris Xxxxx, învinuit în

baza art. 171 alin. (3) lit. b), art. 172 alin. (3) lit. a), art. 164 alin. (2) lit. c), art. 27, 171

alin. (3) lit. b) Cod penal, se consideră încetat în temeiul prevăzut de art. 275 pct. 9)

Cod de procedură penală, cu excluderea încetării procesului penal, în temeiul art. 275

pct. 8) Cod de procedură penală. În rest, decizia a fost menținută.

dezacordul cu majoritatea completului de judecată, deoarece consider că recursurile

ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

Scutelnic Cătălin și de către avocatul Vizdoga Ion în numele inculpatului, urmau a fi

admise, cu casarea deciziei și remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

penal intentat în privința lui Meșteșug Boris în baza art. 171 alin. (3) lit. b), art. 172 alin.

(3) lit. a), art. 164 alin. (2) lit. c), art. 27, 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, a fost încetat în

temeiul prevederilor art. 275 pct. 8), 9) Cod de procedură penală. Cererea acuzatorului

de stat cu privire la încasarea din contul inculpatului a sumei de 1988 lei, cu titlul de

cheltuieli suportate pentru efectuarea expertizelor, a fost respinsă.

apelurile declarate, fiind menținută sentința.

privința lui Meșteșug B., învinuit în baza art. 171 alin. (3) lit. b), art. 172 alin. (3) lit. a),

art. 164 alin. (2) lit. c), art. 27, 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, în temeiul prevăzut de art.

275 pct. 9) Cod de procedură penal, în coraport cu motivele invocate în recursuri,

constat că decizia instanței de apel în cauza dată, la acest aspect, este afectată de

insuficiență și contradicții în partea motivării soluției adoptate, ceea ce este incident

30

cazului de casare invocat în speță și prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și anume, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

La acest capitol, atest faptul că, instanța de apel a constatat că „Drept urmare,

Meșteșug Boris a fost recunoscut inițial în calitate de bănuit, la data de 12.04.2013, iar ulterior

la 19.04.2013, după completarea învinuirii, când procurorul în Procuratura raionului Ștefan

Vodă a indicat în ordonanța sa de anulare a ordonanței de neîncepere a urmăririi penale cu

dispunerea pornirii urmăririi penale pe episodul cu partea vătămată Xxxxx, deoarece acesta în

mod oficial indică în partea descriptivă a ordonanței că, Meșteșug Boris se bănuiește în

comiterea ambelor infracțiuni, iar ulterior și prin ordonanțelor de recunoaștere a

reprezentantului legal al părții vătămate și al martorilor îl indică pe Meșteșug Boris ca bănuit,

iar prin ordonanța de conexare a cauzelor penale din 02.09.2013 direct se indică că acest este

bănuit pe ambele dosare și infracțiuni.”, fără a se expune asupra argumentelor

procurorului, că:

- în partea dispozitivă a ordonanțelor de începere a urmăririi penale nu este

indicat numele lui, Meșteșug Boris, ele fiind pornite in rem și nu in personam, iar simpla

utilizare a numelui Meșteșug B., nu prezumă că în privința acestuia au fost întreprinse

acțiuni procesuale ce ar reprezenta repercusiuni importante pentru el;

-până la atribuirea prin acte stipulate în art. 63 Cod de procedură penală, a

calității de bănuit, organul de urmărire penală nu a întreprins acțiuni procesuale în

privința și cu participarea lui Meșteșug B., sau acțiuni procesuale ce într-un mod

oarecare i-ar fi lezat acestuia dreptul la un proces echitabil.

La fel, instanțele de fond în hotărârile adoptate, au făcut referire și la faptul că

„Întru susținerea soluției expuse în prezenta sentință, instanța de judecată s-a condus de

precedentul judiciar al Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție prin deciziile sale 1ra-

799/2015; 1ra-735/17; 1ra-611/16; 1ra-27/2018.”, fără a lua în considerație că deciziile

menționate au fost emise până la adoptarea deciziei Curții Constituționale nr. 25 din 29

martie 2018 de inadmisibilitate a sesizării nr. 20g/2018 privind excepția de

neconstituționalitate a articolului 63 alin. (1) punctele 1)-3) și alin. (2) pct. 3) din Codul

de procedură penală (recunoașterea calității de bănuit a persoanei), care stipulează că:

„Astfel, Curtea observă că soluția legislativă prevăzută de alin. (11) din articolul 63 din cod

reprezintă o excepție de la alin. (1) din același articol și corespunde celui de-a doilea element al

noțiunii de „acuzație în materie penală” în sensul Convenției, care se manifestă prin existența

unor „repercusiuni importante asupra situației (persoanei)”. Excepția menționată constă în

faptul că, în cazul în care față de o persoană există anumite bănuieli rezonabile cu privire la

săvârșirea unei infracțiuni și în raport cu aceasta sunt efectuate anumite acțiuni

procedurale, care creează repercusiuni importante asupra situației persoanei, organele

de urmărire penală au obligația de a recunoaște această persoană în calitate de bănuit în decurs

de 5 zile din momentul de începere a primei acțiuni procedurale.

Sub acest aspect, Curtea reține că jurisprudența Curții Europene este constantă în

privința faptului că percheziția poate constitui o „acuzație în materie penală” în sensul

articolului 6 § 1 din Convenție, în cazul în care percheziția a produs „repercusiuni importante

asupra situației (persoanei)” (Ommer v. Germania (nr. 2), hotărârea din 13 noiembrie 2008, §

31

69; Coeme și alții v. Belgia, hotărârea din 22 iunie 2000, § 133; Barry v. Irlanda, hotărârea din

15 decembrie 2005, § 35; Barry v. Irlanda, hotărârea din 15 decembrie 2005, § 35; Novikas

v.Lituania, hotărârea din 20 aprilie 2010, § 23; Strategies și Communications și Dumoulin v.

Belgia, hotărârea din 15 iulie 2002, § 42; Lindkvist v. Danemarca, decizia din 9 septembrie

1998, § 2).

Astfel, în cauza Novikas v. Lituania, Curtea Europeană a menționat că percheziția în

sine afectează în mod substanțial situația persoanei chiar dacă ca urmare a acesteia autoritățile

nu identifică nimic relevant pentru investigarea cauzei (hotărârea din 20 aprilie 2010, § 23).

Însă, Curtea menționează că situația este distinctă când percheziția are loc în legătură

cu investigarea unei infracțiuni unde este vizată o altă persoană și care are ca scop ridicarea de

obiecte și documente relevante cauzei. În acest caz, persoanei nu-i va fi recunoscută calitatea de

bănuit, pentru că acțiunea procedurală nu se efectuează în raport cu aceasta (a se vedea,

Lehtinen v. Finlanda (nr. 2), 8 iunie 2006, § 30; Havas v. Ungaria, hotărârea din 13 noiembrie

2014, § 21).

De asemenea, în cauza Zosymov v. Ucraina (hotărârea din 7 iulie 2016, § 84), Curtea

Europeană a constatat că, deși reclamantul era menționat în mandatul de efectuare a

percheziției ca „suspect”, având în vedere că acestuia nu i-au fost înaintate acuzații formale în

timpul anchetei, autoritățile au refuzat să îi atribuie calitatea de „suspect” pentru că nu existau

suficiente probe pentru a-l bănui de săvârșirea unei infracțiuni și că nu au fost întreprinse alte

acțiuni de urmărire penală în privința acestuia, percheziția efectuată la apartamentul

reclamantului nu a afectat situația personală a acestuia de o manieră comparabilă cu cea a unui

suspect din cadrul unei proceduri penale.

Din cele menționate, Curtea relevă că aprecierea existenței sau a absenței unor

„repercusiuni importante pentru situația (persoanei)” reprezintă factorul determinant în

procesul de calificare a percheziției atât sub aspectul unei „acuzații în materie penală”, în sensul

articolului 6 § 1 din Convenție, cât și sub aspectul dispozițiilor articolului 63 alin. (11 ) din

Codul de procedură penală.

În acest sens, legislatorul le-a acordat organelor de urmărire penală și instanțelor de

judecată competența de a aprecia, în fiecare caz concret, dacă acțiunile procedurale efectuate

în cadrul urmăririi penale au produs sau nu repercusiuni importante pentru situația

persoanei și dacă, în consecință, persoanei trebuie să-i fie recunoscută calitatea de bănuit în

sensul alin. (11 ) al articolului 63 din Cod, având în vedere particularitățile fiecărui caz concret.

Prin urmare, Curtea reține că articolul 63 alin. (1) din Codul de procedură penală

prevede o listă exhaustivă de acte procedurale prin care persoanei îi poate fi recunoscută

calitatea de bănuit, însă, prin excepția instituită de alin. (11) din același articol, legislatorul

stabilește anumite garanții pentru situațiile în care organele de urmărire penală desfășoară

acțiuni procedurale care au consecințe importante pentru persoană, fapt care corespunde

rigorilor dreptului la un proces echitabil stabilit de articolul 20 din Constituție.”

Astfel, consider că instanțele de judecată, au constatat eronat și contradictoriu

încălcarea art. 63 Cod de procedură penală, prin faptul că, a fost indicat numele lui

Meșteșug B. în ordonanța de pornire a urmăririi penale din data de 12.04.2013, în ordonanța de

anulare a ordonanței de neîncepere a urmăririi penale cu dispunerea pornirii urmăririi penale,

pe episodul cu partea vătămată Xxxxx, în ordonanțele de recunoaștere a reprezentantului legal

32

al părții vătămate și al martorilor și ordonanța de conexare a cauzelor penale din 02.09.2013.

Astfel, prin ordonanța ofițerului superior de urmărire penală a SUP al IP Ștefan

Vodă, A. Morari, din 12.04.2013 s-a dispus începerea urmăririi penale conform

elementelor componenței de infracțiune prevăzută de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Ulterior, la data de 19.04.2013, prin ordonanța procurorului în Procuratura

raionului Ștefan Vodă, Tofan Petru, s-a dispus anularea ordonanței de neîncepere a

urmăririi penale, emise la 28.10.2011, de către procurorul în Procuratura Ștefan Vodă,

Tatiana Șchiopu, începerea urmăririi penale conform indicilor infracțiunii prevăzute de

art. 27, 171 alin. (2) lit. b) și art. 164 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, „Meșteșug B. a fost recunoscut inițial

în calitate de bănuit, la data de 12.04.2013, iar ulterior la 19.04.2013”, fără a-și motiva

soluția și a da răspuns la argumentele principale ale procurorului din apel, referitor la

faptul că, în cauză a fost emis, în conformitate cu prevederile art. 63 Cod de procedură

penală - ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit din 11.09.2013, ce nu a fost

declarată nulă.

Reieșind din cele expuse, consider că, nu a fost rezolvat fondul apelului, instanțele

de fond nemotivându-și soluția, prin prisma art. 3 CtEDO, dreptul la o investigație

detaliată și efectivă a victimelor minore ale violenței sexuale, în raport cu încălcările

drepturilor inculpatului, enunțate de apărare, ce țin de procedura recunoașterii în

calitate de bănuit.

La acest aspect, fiind pertinentă și cauza CEDO, Mereuța c. Republicii Moldova, 15

mai 2018 (cererea nr. 64401/11), în care Curtea a notat că, deși principalul suspect a fost

identificat și își recunoscu-se vina, ancheta nu a condus la pedepsirea persoanei

responsabile, deoarece nu au fost respectate termenele prevăzute de legislația

procesual-penală și anume organul de urmărire penală nu ar fi respectat termenele

limită prevăzute de Codul de procedură penală pentru a-l pune sub învinuire. Astfel,

Curtea a statuat că, ancheta penală cu referire la plângerile lui Mereuță Xxxxx, în

legătură cu leziunile provocate de către o persoană nu a fost eficientă și în consecință a

avut loc încălcarea art. 3 din Convenție sub aspect procedural.

În urma celor expuse, consider că, instanța de apel nu a pătruns în esența

problemei de fapt și de drept, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept

consecință pronunțarea unei concluzii nemotivate, cu constatări contradictorii.

La fel, consider că în speță, urma a fi casată decizia și în partea încetării procesului

penal, în temeiul art. 275 pct. 8) Cod de procedură penală și remisă cauza la rejudecare,

dar nu exclusă încetarea doar pe temeiul dat.

Pentru aceste motive am optat pentru soluția de admitere a recursurilor ordinare

declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic

Cătălin și de către avocatul Vizdoga Ion în numele inculpatului, cu casarea deciziei

instanței de apel și remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Judecător Cobzac Elena

33