1ra-27/2018 — art.328 alin.1, 352/1 CP

1ra-27/2018 — art.328 alin.1, 352/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-27/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nadejda Toma

Judecători – Anatolie Țurcan, Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Iurie Diaconu,

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de inculpatul Vrînceanu

Ion, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 20 iunie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Vrînceanu Ion xxxx, născut la xx xx xxxx,

originar din xxxx xxxx, domiciliat în xxxx

xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.07.2015 – 28.04.2016;

Instanța de apel: 28.05.2016 – 20.06.2017;

Instanța de recurs: 28.08.2017– 13.02.2018.

Asupra recursului declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

Vrînceanu Ion a fost achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunilor prevăzute de

art.art.328 alin.(1) și 3521 Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

Totodată, a fost respinsă acțiunea civilă înaintată de Direcția Generala Educație

Tineret și Sport a Consiliului Municipal Chișinău ca fiind neîntemeiată.

pentru faptul că, activând în calitate de șef al Direcției Educație Tineret și Sport a sect.

Buiucani din mun. Chișinău a Preturii Buiucani mun. Chișinău din cadrul Direcției

generale educație tineret și sport a Primăriei mun. Chișinău, fiind numit în această

funcție în baza Ordinului nr.xxx din xxxx, fiind în conformitate cu prevederile art.123

alin.(2) din Codul penal, persoana publică, având în virtutea acestei funcții permanent

drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor autorității publice, acceptând

benevol restricțiile impuse de actele normative pentru a nu fi comise acțiuni ce pot

conduce la folosirea situației de serviciu și a autorității sale în interesele personale, de

grup și în alte interese decât cele de serviciu, fiind obligat conform acestor acte

1

normative să respecte Constituția RM, legislația în vigoare, să respecte cu strictețe

drepturile și libertățile cetățenilor, să îndeplinească cu responsabilitate, obiectivitate și

promptitudine în spirit de inițiativă și colegialitate toate atribuțiile de serviciu, să

respecte normele de conduită profesională prevăzută de lege, contrar prevederilor

actelor naționale și internaționale pentru apărarea drepturilor și libertăților

fundamentale și demnității umane, prevăzute inclusiv în Declarația universală a

drepturilor omului, în Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și

libertăților fundamentale, și în acte internaționale, în conformitate cu principiile

legalității, respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, imparțialității

și nediscriminării a comis infracțiunile de fals în declarații și depășire a atribuțiilor în

circumstanțele ce succed.

Activând în anul 2013 în calitate de șef al Direcției Educație Tineret și Sport al

sect. Buiucani din mun. Chișinău, fiind prin urmare conform prevederilor art.123 din

Codul penal persoană publică, Vrînceanu Ion a telefonat pe directoarea Liceului

Teoretic „Vasile Vasilache’’, Bălănel Vera, căreia i-a comunicat că este necesar să

ofere în locațiune companiei „xxx” SRL, administrată de către Pînzari Andrei, un

spațiu cu suprafața de aproximativ 60 m.p. în incinta liceului, unde ultimul va presta

servicii de instruire a conducătorilor auto. În luna august 2014, Vrînceanu Ion,

împreună cu Pînzari Andrei, s-au prezentat în curtea liceului menționat, unde primul

acționând contrar limitelor atribuțiilor prevăzute în fișa de post a șefului Direcției

Educație Tineret și Sport al sect. Buiucani din mun. Chișinău din 11.09.2009, ilegal, i-a

ordonat verbal directorului Liceului Teoretic „Vasile Vasilache’’, Bălănel Vera, să-i

ofere lui Pînzari Andrei, spațiu necesar desfășurării cursurilor de instruire auto.

În urma indicațiilor ilegale primite de la Vrînceanu Ion, d-na Bălănel Vera, în

luna august 2014, i-a transmis lui Pînzari Andrei cheile de la sala de clasă cu suprafața

de 60 m.p., în lipsa deciziei a Consiliului Municipal Chișinău și fără a încheia cu acesta

un contract de locațiune. Persoana juridică „xxxx’’SRL, în perioada septembrie 2014 -

ianuarie 2015, a prestat servicii de instruire auto în incinta Liceului Teoretic „Vasile

Vasilache’’ în sala de clasă oferită de cet. Bălănel Vera la indicația verbală a lui

Vrînceanu Ion. Conform prevederilor art.12 din Legea bugetului de stat pe anul 2014

nr.339 din 23.12.2013, prejudiciul material ca urmare a acordării nejustificate în

locațiune a spațiului din incinta Liceului Teoretic „Vasile Vasilache’’, a constituit 8700

lei plus cheltuielile pentru serviciile comunale a constituit 3700 lei, în total suma de

12.400 lei neîncasați în bugetul municipal, ceea ce constituie daune considerabile.

În luna aprilie 2013, Vrînceanu Ion, l-a telefonat pe directorul Centrului de

Educație Estetică „Lăstărel’’, din mun. Chișinău str. Maria Cibotari nr.5, Cocean

Alexandr, căruia i-a comunicat că este necesar să ofere în locațiune companiei

„xxxx’’SRL, administrată de către Pînzari Andrei, un spațiu în incinta Centrului de

Educație Estetică „Lăstărel’’, unde ultimul va presta servicii de instruire auto.

Tot el, Vrînceanu Ion, în luna mai 2014, depășind vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege, în lipsa a careva decizii a Consiliului Municipal

Chișinău, i-a ordonat verbal directorului Centrului de Educație Estetică „Lăstărel’’,

Cocean Alexandr, să elibereze un spațiu necesar companiei „xxxx’’SRL, pentru

2

desfășurarea cursurilor de instruire auto. În urma indicațiilor verbale primite de la

Vrînceanu Ion, directorul Cocean Alexandr, i-a oferit posibilitatea lui Pînzari Andrei,

să amenajeze un spațiu cu suprafața de 19 m.p, pentru desfășurarea cursurilor de

instruire auto, fără a încheia careva contract de locațiune cu acesta, la fel la indicația

verbală a lui Vrînceanu Ion. În perioada iulie 2014 - ianuarie 2015 Centrul de Educație

Estetică „Lăstărel’’ a fost în imposibilitate de a folosi spațiul menționat. Conform

prevederilor art.12 din Legea bugetului de stat pe anul 2014 nr.339 din 23.12.2013,

prejudiciul material ca urmare a acordării nejustificate în locațiune a spațiului din

incinta Centrului de Educație Estetică „Lăstărel’’, Cocean Alexandr a constituit 3200

lei plus cheltuielile pentru serviciile comunale a constituit 1900 lei, în total suma de

4100 lei neîncasați în bugetul municipal, ceia ce constituie daune considerabile.

Vrînceanu Ion a mai fost învinuit de faptul că a indicat în declarația cu privire

la venituri și proprietăți întocmită la data de 14.03.2013, că împreună cu soția și cei doi

copii ai săi, au obținut venituri de la locul de muncă în valoare de xxxx lei. La fel, la

capitolul bunuri imobile, Vrînceanu Ion a indicat că împreună cu familia sa deține: un

teren agricol cu suprafața de xxxx ha, în valoarea de xxxx lei, clădire nefinisată situată

pe str. xxxx nr. xxx xxxx, cu suprafața de xxx, în valoare de xxxx lei; un automobil de

model Reno, a/f xxxx, în valoare de xxxx lei; o autoutilitară de model GAZ 53, a/f xxx

în valoare de xxxx lei. În urma examinării dosarului cadastral al imobilului situat pe

str. xxxx nr.xxx mun. Chișinău, s-a constatat că, Vrînceanu Ion a indicat intenționat un

preț mai mic al imobilului, acesta fiind de xxxx lei, fapt, probat prin contractele de

vânzare-cumpărare nr.xx și xx din xxxx, prin care cet. Vrînceanu Ion a cumpărat de la

Vrînceanu Cristina și Vrînceanu Virginia, imobilul și terenul aferent situat la adresa

menționată mai sus. Conform aceleiași declarații, Vrînceanu Ion, nu a indicat faptul că

din 25.06.2009 este uzufructuar al automobilului de model Toyota Land Cruiser, a/f

xxxx, cu o valoare de piață de aproximativ xxxx lei, precum și faptul că Vrînceanu

Cristina și Vrînceanu Virginia, sunt proprietarii imobilului unde domiciliază întreaga

familie Vrînceanu, situat în xxxx xxxx. La fel, Vrînceanu Ion, nu a indicat spațiile

locative ale cet. Vrînceanu Cristina și Vrînceanu Virginia, situate în xxxx, în valoare de

xxxx lei și respectiv xxxx lei. În urma examinării extraselor bancare ridicate de la BC

„xxxx’’ SA, s-a constatat că cet. Vrînceanu Ion, intenționat nu a declarat faptul că

deține următoarele conturi bancare: xxxx, din xxxx, închis la xxxx cu rulajul de xxxx;

xxxx, din xxxx, închis la xxxx cu rulajul de xxxx; xxxx, din xxxx, închis la xxxx cu

rulajul de xxxx; xxxx, din xxxx, închis la xxxx cu rulajul de xxxx; xxxx, din xxxx,

închis la xxxx cu rulajul de xxxx.

Totodată, Vrînceanu Ion nu a declarat conturile bancare deținute de fiicele sale

Vrînceanu Cristina și Vrînceanu Virginia, și anume: xxxx, din xxxx, închis la xxxx cu

rulajul de xxxx; xxxx, din xxxx, închis la xxxx cu rulajul de xxxx.

Tot Vrînceanu Ion, în declarația cu privire la venituri și proprietăți pentru anul

2013, întocmită la data de xxxx, repetat nu a declarat conturile bancare menționate

supra precum și noile conturi bancare deschise în 2013, și anume: xxxx, din xxxx,

închis la xxxx cu rulajul de xxxx; xxxx, din xxxx, închis la xxxx cu rulajul de xxxx;

xxxx, din xxxx, închis la xxxx cu rulajul de xxxx; xxxx, din xxxx, închis la xxxx cu

3

rulajul de xxxx; xxxx, din xxxx, închis la xxxx cu rulajul de xxxx; xxxx, din xxxx,

închis la xxxx cu rulajul de xxxx; xxxx, din xxxx, închis la xxxx cu rulajul de xxxx;

xxxx, din xxxx, închis la xxxx cu rulajul de xxxx.

Totodată, Vrînceanu Ion, nu a declarat că în anul 2013 sau până în acest an, a

procurat automobilul de model Toyota Rav-4, a/f xxxx, însă indică faptul că la

19.12.2013, vinde acest automobil, fiicei sale Vrînceanu Cristina contra sumei de xxxx.

Aceste proprietăți, Vrînceanu Ion, contrar prevederilor art.art.4 și 5 din Legea privind

declararea și controlul veniturilor și al proprietății persoanelor cu funcții de demnitate

publică, judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții

de conducere, nu le-a indicat în declarațiile sale pentru anul 2012 și 2013.

Astfel, conform prevederilor art.art.4 și 5 din Legea menționată, este obligatorie

declararea bunurilor mobile și imobile de toate tipurile, deținute în proprietate la data

depunerii declarației cu privire la venituri și proprietăți. Prin urmare, nedeclararea

acestor bunuri de către Vrînceanu Ion a produs consecințe juridice pentru el și pentru

terțe persoane, prin aceia că acesta a creat impresia că nu s-a îmbogățit nejustificat în

perioada de raportare în care a deținut funcție publică.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus acțiunile lui Vrînceanu Ion de către organul

de urmărire penală au fost calificate în baza art.328 alin.(1) Cod penal, conform

indiciilor: săvârșirea de către о persoană publică a unor acțiuni care depășesc în mod

vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune

în proporții considerabile intereselor publice, drepturilor și intereselor ocrotite de lege

ale persoanelor juridice și în baza art.3521 Cod penal, și anume falsul în declarații,

adică declarația necorespunzătoare a adevărului, făcută unui organ competent în

vederea producerii unor consecințe juridice, pentru sine sau pentru o terță persoană,

atunci când, potrivit legii sau împrejurărilor, declarația servește pentru producerea

acestor consecințe.

reprezentantul Direcției Generale Educație și Sport a Consiliului Municipal Chișinău.

3.1. Procurorul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Vrînceanu

Ion să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.3521 Cod penal,

cu încetarea procesului penal pe acest capăt de acuzare, cu liberarea lui Vrînceanu Ion

de răspundere penală în legătură cu intervenirea, conform art.60 Cod penal, a

termenului prescripției tragerii la răspundere penală și în baza art.328 alin.(2) Cod

penal să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 4 ani, iar în temeiul

art.90 Cod penal, executarea pedepsei să-i fie suspendată pe o perioadă de probațiune

de 2 ani. Totodată, solicită să fie admisă acțiunea civilă înaintată de către Direcția

Generală Educație, Tineret și Sport a mun. Chișinău în mărime de 17 500 lei.

În apelul declarat procurorul a menționat că, că soluția adoptată de către prima

instanță este bazată pe presupuneri, iar vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunilor incriminate este dovedită integral prin probele administrate.

4

3.2. Reprezentantul Direcției Generale Educație și Sport a Consiliului Municipal

Chișinău, a declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Vrînceanu Ion să fie

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.328 alin.(1) și art.3521

Cod penal, cu stabilirea unei pedepsei în limitele sancțiunilor imputate.

În argumentarea apelului sa invocat că sentința Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 28 aprilie 2016 a fost emisă cu abateri de la normele de drept procesual,

având la baza s-a o motivarea superficială, ceea ce din start denotă existența unei

concluzii lipsite de suport probator.

Astfel, apelantul consideră că învinuirea adusă inculpatului a fost probată prin

întregul sistem de probe acumulat, prezentat și ulterior susținut atât de către procuror,

dar și partea vătămată.

apelurile declarate au fost admise, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, prin

care: procesul penal în privința lui Vrînceanu Ion în baza art.3521 Cod penal, a fost

încetat, din motivul intervenirii termenului de prescripție de tragere la răspundere

penală; Vrînceanu Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.328 alin.(1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen

de 3 ani și cconform prevederilor art.90 Cod penal, executarea pedepsei a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

Acțiunea civilă înaintată de Direcția Generală Educație și Sport a Consiliului

Municipal Chișinău, cu privire la recuperarea prejudiciului material de la Vrînceanu

Ion, a fost admisă, dispunându-se încasarea de la Vrînceanu Ion în beneficiul Direcției

Generale Educație și Sport a Consiliului Municipal Chișinău, suma de 17 500 lei.

prima instanță și suplimentar în instanța de apel, apreciate prin prisma art.101 Cod de

procedură penală și care, fără echivoc, dovedesc vinovăția inculpatului Vrînceanu Ion

în săvârșirea infracțiunilor incriminate.

Astfel, instanța de apel a statuat că deși inculpatul Vrînceanu Ion nu și-a

recunoscut culpa, vinovăția acestuia de săvârșirea infracțiunilor încriminate a fost

dovedită prin probe veridice, concludente, pertinente și utile, care coroborează între ele

și care combat și argumentele înaintate de inculpat precum că el urmează a fi achitat

din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii. Probele pe care instanța de

apel și-a bazat soluția de condamnare sunt: declarațiile reprezentantului părții vătămate

Direcției Generale Educație și Sport a Consiliului Municipal Chișinău (f.d.142-144

vol.VI); declarațiile martorului Bălănel Vera (f.d.145-147 vol.VI); martorului Băț Iulia

(f.d.153-154 vol.VI); martorului Cocean Alexandr (f.d.148-149 vol.VI); martorului

Pînzari Andrei (f.d.155-158 vol.VI).

La fel, instanța de apel a reținut că vina inculpatului se confirmă prin materialele

cauzei, examinate în ședința de judecată:

- procesul-verbal de cercetare la fața locului a sălii de clasă nr.13, situate în

incinta Centrului de Educație Estetică "Lăstărel", prin care s-a constatat că suprafața

5

acesteia este de 19 m.p. si că este utilată cu mobilier de studiu și panouri informative

cu indicatoare de circulație rutieră (f.d.189-199 vol. II);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului a sălii de educație muzicală, situată

în incinta Liceului Teoretic „Vasile Vasilache", prin care sa constatat că sala de studii

este utilată cu mobilier de studiu și panouri informative cu indicatoare de circulație

rutieră (f.d.200-211 vol. II);

- procesul-verbal din 09.03.2015 de ridicare a înregistrărilor video, prin care se

atestă faptul că la 20.02.2015 orele 09:15, Vrînceanu Ion s-a prezentat în incinta

Liceului Teoretic "Vasile Vasilache" (f.d.188 vol. II);

- procesul-verbal de examinare a descifrărilor apelurilor telefonice efectuate de la

numerele xxxx, xxxx și xxxx, deținute de către Vrînceanu Ion, conform cărora în

perioada 03.04.2014-27.01.2015, Vrînceanu Ion a purtat 91 de convorbiri telefonice cu

directorul companiei "xxxx" Pînzari Andrei și 36 apeluri telefonice cu directorul

Liceului Teoretic "Vasile Vasilache" Bălănel Vera, ceea ce confirmă cele declarate de

cei doi martori (f.d.14-18 vol. IV);

- procesul-verbal din 14.05.2014 de examinare a istoriei contului bancar nr. xxxx

(f.d.118-119 vol. II);

- procesul-verbal din 14.05.2014 de examinare a istoriei contului bancar nr. xxxx

(f.d.116-117 vol. II) ;

- procesul-verbal din 14.05.2014 de examinare a istoriei contului bancar nr. xxxx

(f.d.122-123 vol. II);

- procesul-verbal din 14.05.2014 de examinare a istoriei contului bancar nr. xxxx

(f.d.158-159 vol. II);

- procesul-verbal din 14.05.2014 de examinare a istoriei contului bancar nr.xxxx

(f.d.150-153 vol. II);

- procesul-verbal din 14.05.2014 de examinare a istoriei contului bancar nr. xxxx

(f.d.154-157 vol. II);

- procesul-verbal din 14.05.2014 de examinare a istoriei contului bancar nr. xxxx

(f.d.160-161 vol. II);

- procesul-verbal din 15.05.2014 de examinare a istoriei contului bancar nr. xxxx

(f.d.148-149 vol. II);

- procesul-verbal din 14.05.2014 de examinare a istoriei contului bancar nr. xxxx;

- procesul-verbal din 14.05.2014 de examinare a istoriei contului bancar nr. xxxx

(f.d.137-138 vol. II);

- procesul-verbal din 14.05.2014 de examinare a istoriei contului bancar nr. xxxx

(f.d.166-167 vol. II);

- procesul-verbal din 14.05.2014 de examinare a istoriei contului bancar nr.

xxxx;

- procesul-verbal din 14.05.2014 de examinare a istoriei contului bancar nr. xxxx

(f.d.141-142 vol. II);

- procesul-verbal din 14.05.2014 de examinare a istoriei contului bancar nr. xxxx

(f.d.162-163 vol. II);

6

- procesul - verbal din 14.05.2014 de examinare a istoriei contului bancar nr.

xxxx (f.d.164-165 vol. II);

- procesul - verbal din 14.05.2014 de examinare a istoriei contului bancar nr.

xxxx;

- procesul-verbal din 14.05.2014 de examinare a istoriei contului bancar nr. xxxx

(f.d.139-140 vol. II).

În urma examinării extraselor bancare ridicate de la BC „xxxx” SA, s-a constatat

că Vrînceanu Ion, intenționat nu a declarat că deține următoarele conturi bancare:

xxxx, din 01.12.2010, închis la 16.01.2014 cu rulajul de xxxx; xxxx, din 26.10.2010,

închis la 16.01.2014 cu rulajul de xxxx; xxxx, din 20.09.2011, închis la 20.04.2012 cu

rulajul de xxxx; xxxx din 26.04.2012, închis la 26.01.2013 cu rulajul de xxxx; xxxx din

04.09.2012, închis la 04.09.2013 cu rulajul de xxxx.

Totodată, s-a constat că acesta nu a declarat conturile bancare deținute de fiicele

sale Vrînceanu Cristina și Vrînceanu Virginia și anume: nr.xxx, din 10.05.2012, închis

la 10.02.2013, cu rulajul de xxxx; nr.xxxx, din 10.05.2012, închis la 10.02.2013, cu

rulajul de xxxx.

În urma examinării extraselor bancare obținute de la BC „xxxx" SA, s-a

constatat că Vrînceanu Ion, în declarația sa pe anul 2013, repetat nu a indicat că deține

următoarele conturi, precum și pe cele noi: xxxx, din 01.12.2010, închis la 16.01.2014

cu rulajul de xxxx, din 26.10.2010, închis la 16.01.2014 cu rulajul de xxxx; xxxx, din

26.04.2012, închis la 26.01.2013 cu rulajul de xxxx; xxxx, din 04.09.2012, închis la

04.09.2013 cu rulajul de xxxx: xxxx, din 05.02.2013, închis la 05.08.2013 cu rulajul de

xxxx; xxxx, din 07.08.2013, închis la 18.12.2013, cu rulajul de xxxx lei; xxxx, din

05.02.2013, închis la 05.08.2013, cu rulajul de xxxx lei; xxxx, din 05.09.2013, închis la

18.12.2013, cu rulajul de xxxx.

În calitate de probe acuzatorii sânt examinate și acceptate: procesul-verbal din

07.05.2014 de examinare a declarației pe venit a cet. Vrînceanu Ion, pentru anul 2012

(f.d.63-68 vol. II); procesul-verbal din 07.05.2014 de examinare a declarației pe venit a

cet. Vrînceanu Ion, pentru anul 2013 (f.d.69-73 vol. II).

Conform declarației de venit pe anul 2012 depusă la 14.03.2013, Vrînceanu Ion

împreună cu soția și copii Vrînceanu Cristina și Vrînceanu Virginia, au obținut un

venit total de la locul de muncă în suma de xxxx.

Totodată, a fost declarat un imobil situat în xxxx xxxx nr.xx, repartizat în anul

2000, lui Vrînceanu Ion, prin Decizia nr.xxx a Primăriei municipiului Chișinău, din

contul sechestrării terenului Grădiniței de copii nr.147.

Conform declarației de venit a cet. Vrînceanu Ion, imobilul situat în mun. xxxx

nr.xx este estimat la prețul de xxxx lei.

Fiind examinat dosarul cadastral, conform procesului- verbal din 25.03.2015 de

examinare a dosarului cadastral al imobilului situat în mun. xxxx or.xxxx str. xxxx

nr.xx (f.d.104-122 vol. III), s-a constatat că la 29.06.1992, în baza Hotărârii comunei

Durlești nr.xxx, lui Vrînceanu Ion i-a fost repartizat un teren cu suprafața de 0,0888 ha

situat în or.xxxx str.xxxx nr.xx, care la 27.12.2000 a fost donat fiicelor sale minore

Vrînceanu Cristina și Vrînceanu Virginia, fiind evaluat la suma de xxxx lei.

7

La fel, s-au pus la baza condamnării: procesul-verbal din 25.03.2015 de

examinare a dosarului cadastral al imobilului situat în mun. xxxx str. xxxx nr.xx

(f.d.125-184 vol. III); procesul-verbal din 25.03.2015 de examinare a dosarului

cadastral al imobilului situat în mun. Chișinău or.xxxx str. xxxx nr.xx (f.d.61-103 vol.

III).

Astfel, de către Vrînceanu Ion a fost declarat un lot de teren situat în mun. xxxx

or. xxxx str.xxxx nr.xxx, cu suprafața de 0,06 ha, cu valoarea cadastrală de xxxx. Fiind

ridicat dosarul cadastral al imobilului menționat, s-a constatat că conform certificatului

cu privire la valoarea bunului imobil, valoarea întregului bun este de xxx lei.

Pentru anul 2012, imobilele situate mun. xxxx str.xxxx nr.xx ap.xx și ap.xx au

fost deținute de către fiicele lui Vrînceanu Ion, Vrînceanu Cristina și Vrînceanu

Virginia, la caz fiind prezentate probele: procesul-verbal din 25.03.2015 de examinare

a dosarului cadastral al imobilului cu nr.xxxx (f.d.204-213 vol. III); procesul-verbal din

11.06.2015 de examinare a dosarului cadastral al imobilului situat în mun. Chișinău str.

xxxx nr.xxx ap. xx (f.d.186-192 vol. III); procesul- verbal din 11.06.2015 de examinare

a dosarului cadastral al imobilului situat în mun. Chișinău str. xxxx nr.xx ap.xx

(f.d.193-200 vol. III).

Ca rezultat al examinării dosarelor cadastrale ridicate de la Oficiile Cadastrale

Teritoriale, s-a constatat că Vrînceanu Ion la 10.07.2007, a încheiat contractul nr.xxxx

privind construcția spațiului locativ din str. xxxx nr.xx ap.xx din mun. Chișinău, pentru

suma de xxxx, echivalentul la xxxx lei, care mai apoi prin contractul de cesiune

nr.xxxx, a cedat creanța în sumă de xxxx, fiicei sale minore Vrînceanu Cristina.

Astfel, s-a stabilit că Vrînceanu Ion a încheiat contractul nr.xxxx privind

construcția spațiului locativ din str. xxxx nr.xx ap.xx din mun. Chișinău, pentru suma

de xxxx, echivalentul la xxxx lei, care mai apoi prin contractul de cesiune nr.xxxx, a

cedat creanța în suma de xxxx, fiicei sale Vrînceanu Cristina.

Conform procesului-verbal (f.d.46-57 vol. III), au fost examinate actele ce au

servit temei la înregistrarea automobilului de model Toyota Land Cruiser, din

27.03.2014.

Ca urmare, la 25.06.2009 Vrînceanu Ion devine posesor al mijlocului de transport

menționat care, contrar prevederilor art.4 al Legii 1264/19.07.2002, privind declararea

și controlul veniturilor și proprietății persoanelor cu funcții de demnitate publică,

judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcție de

conducere, nu l-a indicat în declarația sa pe venit.

Instanța de apel a considerat că respectivele probe, precum și circumstanțele

cauzei au fost apreciate eronat de prima instanță, pronunțând o sentința de achitare.

Astfel, instanța de apel a considerat că nerecunoașterea vinovăției de către

inculpat, privitor la comiterea infracțiunilor încriminate, nu echivalează cu achitarea

lui, deoarece circumstanțele stabilite și probele analizate și enumerate, dovedesc cu

certitudine comiterea de către acesta a faptelor imputate.

Totodată, instanța de apel a reținut că prima instanță greșit a apreciat totalitatea

semnelor obiective și subiective ale faptei prejudiciabile (social periculoase) comisă de

către inculpat, de aceea a considerat că probele prezentate instanței de judecată de către

8

acuzarea de stat și examinate în cadrul cercetării judecătorești dovedesc cu certitudine

faptul că inculpatul Vrînceanu Ion a comis infracțiunea prevăzută de art.3521 Codul

penal, și anume falsul în declarații, adică declarația necorespunzătoare adevărului,

făcută unui organ competent în vederea producerii unor consecințe juridice, pentru

sine sau pentru o terță persoană, atunci când, potrivit legii sau împrejurărilor,

declarația servește pentru producerea acestor consecințe, precum și depășirea

atribuțiilor de serviciu, săvârșirea de către o persoană publică a unor acțiuni care

depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă

aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, adică infracțiunea

prevăzută de art.328 alin.(1) Cod penal.

Astfel, prima instanță nu a ținut cont de gravitatea și urmările infracțiunilor

săvârșite, de caracterul infracțiunilor și eronat a apreciat totalitatea probelor prezentate

de către acuzatorul de stat, dând o apreciere critică probelor acuzării, precum și nu a

luat în considerație declarațiile reprezentantului părții vătămate și a martorilor.

În astfel de circumstanțe, instanța de apel a considerat că probele administrate

la dosar, fiind verificate sub aspectul pertinenții și concludenții, atât pe cele obținute în

procesul urmăririi penale, cât și în cadrul ședințelor de judecată și care în ansamblu

coroborează între ele, au confirmat culpa inculpatului în săvârșirea infracțiunilor

incriminate.

Referitor la răspunderea penală a inculpatului Vrînceanu Ion în baza art.3521

Cod penal, instanța de apel a considerat inadmisibilă aplicarea pedepsei, dat fiind că a

intervenit termenul de prescripție prevăzut la art.60 alin.(1) lit. a) Cod penal.

Instanța de apel a conchis că infracțiunea prevăzută la art.3521 Codul Penal este o

infracțiune ușoară și respectiv de la comiterea acțiunilor infracționale, termenul de 2

ani a expirat.

Deliberând asupra pedepsei pentru fapta infracțională prevăzute la art.328

alin.(1) Cod penal, în privința lui Vrînceanu Ion, instanța de apel a ținut cont de gradul

pericolului social a infracțiunii, că infracțiunea a fost săvârșită intenționat, de

personalitatea inculpatului, care este fără antecedente penale, de posibilitatea de a

atinge scopul de reeducare a inculpatului găsește necesar că este rațional a-i stabili

pedeapsa închisorii, totodată dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei

cu stabilirea unui termen de probă conform art.90 Cod penal.

temeiuri prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 8), 9), 15), 16) Cod de procedură penală,

solicită casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței primei instanțe, pe

motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii. Recurentul consideră că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și acestea nu cuprind

motivele pe care se întemeiază soluția. Hotărârea instanței nu este una întemeiată și

motivată, instanța de apel greșit a considerat că baza probantă administrată în cauză

confirmă vinovăția sa în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.art.328 alin.(1) și 3521

Cod penal, deoarece lipsește elementul laturii obiective al infracțiunii – urmările

prejudiciabile, legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

9

procurorul a depus referință, menționând că recursul ordinar urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

Municipal Chișinău a depus referință, pledând pentru declararea inadmisibilității

recursului declarat, deoarece consideră, că hotărârea atacată este legală și întemeiată.

lărgit conchide că acesta urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel și

sentinței și dispunerea încetării procesului penal în privința lui Vrînceanu Ion, din

următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție

verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialului din dosar și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. b) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală a hotărârii atacate și

cu dispunerea încetării procesului penal, în cazul în care se constată că există

circumstanțele stipulate de art.391 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, adică,

există circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea

la răspundere penală.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze total, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a

dus la adoptarea unei hotărâri ilegale de către instanța de apel.

Or, rațiunea exercitării căii de atac, în particular avândul-se în vedere recursul

ordinar, rezidă în preîntâmpinarea și înlăturarea erorilor în domeniul justiției, iar

controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul

reparator al erorilor de drept admise de instanțele ierarhic inferioare.

Analizând textul cererii de recurs, Colegiul constată că titularul acestuia face

trimitere la temeiurile de casare stipulate de art.427 alin.(1) pct.6), 8), 9), 15), 16) Cod

de procedură penală, totuși criticele invocate de recurent se încadrează în cele expuse în

pct.11) și pct.14), potrivit cărora poate fi atacată cu recurs hotărârea instanței de apel în

cazul în care există o cauză de înlăturare a răspunderii penale și în cazul în care Curtea

Constituțională a recunoscut neconstituțională prevederea legii aplicate în cauza

respectivă.

Respectiv, din actele dosarului, se constată că, urmărirea penală pe epizodul de

depășirea atribuțiilor de serviciu, prevăzut de art.328 alin.(1) Cod penal, în privința lui

Vrînceanu Ion a fost începută la 10 februarie 2015, când de către ofițerul de urmărire

penală al DGUP a CNA, Mămăligă Dragoș a fost emisă ordonanța de începere a

urmăririi penale în privința lui Vrînceanu Ion, conform semnelor componenței de

infracțiune prevăzute de art.328 alin.(1) Cod penal (f.d.23 vol. I).

Astfel, termenul de atribuire lui Vrînceanu Ion a statutului de bănuit urmează a fi

calculat de la 10.02.2015 - data emiterii ordonanței, prin care a fost pornită urmărirea

penală, fiind de fapt recunoscut Vrînceanu Ion în calitate de bănuit, indiferent dacă

10

organul de urmărire penală a respectat sau nu obligația de ai aduce la cunoștință

bănuitului această ordonanță și informația despre drepturile procedurale, inserată la

art.63 alin.(11) Cod de procedură penală.

Ulterior, prin ordonanța procurorului din procuratura anticorupție, Copman D. din

09 iunie 2015, Vrînceanu Ion a fost pus sub învinuire (f.d.235 vol. V) și la data de 03

iulie 2015, a fost formulat rechizitoriul în privința lui Vrînceanu Ion, după care ultimul a

fost deferit justiției.

Din materialele dosarului cu certitudine se stabilește că, reieșind din partea

dispozitivă a ordonanței emise la 10 februarie 2015, ofițerul de urmărire penală al

DGUP a CNA, Mămăligă Dragoș a dispus: „Pornirea urmăririi penale în privința lui

Vrînceanu Ion la bănuiala în privința acestuia de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.328 alin.(1) Cod penal.”

Deci, cauza dată a fost pornită în privința unei persoane concrete și anume în

privința lui Vrînceanu Ion, considerând că exista o bănuială rezonabilă că anume dânsul

a comis infracțiunea de depășire a atribuțiilor de serviciu, adică săvârșirea de către o

persoană publică a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile

intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice

sau juridice.

În acest sens, din redacția dispozitivului ordonanței din 10 februarie 2015, rezultă

că organul de urmărire penală chiar din momentul pornirii urmăririi penale i-a atribuit

lui Vrînceanu Ion statutul procesual de bănuit, deoarece a indicat concret încadrarea

juridică a infracțiunii și că de această infracțiune este bănuit Vrînceanu Ion.

Prin urmare, ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit în sensul dispoziției

art.63 alin.(1) Cod de procedură penală, este considerată acea ordonanță în care organul

de urmărire penală pentru prima dată de la pornirea urmăririi penale expune fapta

infracțională ca pe o faptă deja constatată și săvârșită de o persoană concretă, însoțită de

calificarea juridică-penală a faptei, în speța dată această persoană fiind Vrînceanu Ion.

Prin aceasta, organul de urmărire penală a oficializat suspiciunile existente privind

săvârșirea unei infracțiuni concrete de către o persoană determinată deja, iar în

continuare toate acțiunile organului au fost îndreptate spre acumularea de probe întru

confirmarea vinovăției acesteia.

La acest capitol, Colegiul penal lărgit reține că conținutul ordonanței ofițerului de

urmărire penală al DGUP a CNA, Mămăligă Dragoș, din 10 februarie 2015 este expus

într-o manieră care exclude apariția suspiciunilor fată de alte persoane decât Vrînceanu

Ion.

În contextul dat, urmează a se consemna și despre statuările din jurisprudența

constantă a CEDO, potrivit căreia în materie penală noțiunea de acuzație are un sens

autonom, aceasta fiind interpretată ca o notificare oficială care emană de la autoritatea

competentă a unui reproș de a fi comis o infracțiune. Aici, este relevant de a nota că,

notificarea nu trebuie să aibă o anumită formă, având acest caracter orice act implicit,

care emană de la autoritatea de stat și care produce efecte importante asupra situației

persoanei, conținând o acuzație penală implicită.

11

Fată de cele ce preced, se impune constatarea că, reieșind din legea procesual-

penală națională coroborată cu jurisprudența CEDO, statutul de bănuit al unei persoane

nu este atribuit acesteia nemijlocit doar prin ordonanța de recunoaștere în această

calitate, ci poate îmbrăca și alte forme, acest caracter avându-l orice act implicit, care

întrunește condițiile enumerate de legiuitor și conține o acuzație penală directă în

privința unei persoane concrete.

Așa dar, pornirea urmăririi penale în privința unei persoane prezintă particularități

aparte, despre acest fapt fiind menționat corect și de către instanța de apel.

Colegiul penal lărgit ține să evidențieze că, în decizia Curții Constituționale de

inadmisibilitate a sesizării nr.123g/2016 privind excepția de neconstituționalitate a

art.274 alin.(7) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova (începerea

urmăririi penale) nr.12 din 07.02.2017, Monitorul Oficial nr.85-91/38 din 24.03.2017,

este indicat în mod expres că toate acțiunile procesuale care se desfășoară la etapa

premergătoare urmăririi penale au un caracter, sui generis, concentrat asupra scopului de

a stabili și confirma existența bănuielii rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni

și este circumscrisă termenului de 30 de zile de la momentul sesizării sau autosesizării

organului de urmărire penală sau a procurorului.

În același context, Curtea a mai notat că, pornind de la natura scopului acțiunilor la

etapa premergătoare urmăririi penale, acestea se rezumă la constatarea faptei

infracționale (in rem), însă nu și la formularea unei învinuiri în privința persoanei (in

persona). Această regulă se aplică și la etapa pornirii urmăririi penale. Așadar, în

ordonanța de începere a urmăririi penale se menționează doar fapta care a condiționat

emiterea acesteia (in rem), or, în cazul existenței unei bănuieli rezonabile cu privire la

săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană concretă, organul de urmărire penală în

asemenea situație trebuie să-i acorde toate garanțiile caracteristice unei acuzații în

materie penală.

Totodată, Colegiul penal lărgit sublinează că potrivit art.7 alin.(6) Cod de

procedură penală, hotărârile Curții Constituționale privind interpretarea Constituției sau

privind neconstituționalitatea unor prevederi legale sânt obligatorii pentru organele de

urmărire penală, instanțele de judecată și pentru persoanele participante la procesul

penal.

Respectiv, în sensul art.63 alin.(1) Cod de procedură penală, bănuit este persoana

fată de care există anumite suspiciuni sau probe privind săvârșirea infracțiunii, dar nu

există suficiente probe pentru a înainta învinuirea și a o recunoaște în calitate de învinuit.

Aceeași normă procesuală prevede trei acte procedurale prin care persoana poate fi

recunoscută în calitate de bănuit: procesul-verbal de reținere; ordonanța sau încheierea

de aplicare a unei măsuri preventive neprivative de libertate; ordonanța de recunoaștere

a persoanei în calitate de bănuit.

Pentru a conferi previzibilitate și claritate normei restrictive enunțate supra, Codul

de procedură penală, la alin.(2) din art.63, reglementează termenele în care persoana

poate avea calitatea de bănuit. Aceste termene variază de la 72 ore în cazul reținerii

persoanei, 10 zile în cazul aplicării măsurii preventive neprivative de libertate și până la

12

3 luni sau, cu acordul Procurorului General sau al adjuncților săi, sau 6 luni în cazul

emiterii unei ordonanțe.

În același scop legea procesuală, la alin.(3) din art.63, reglementează acțiunile pe

care trebuie să le întreprindă în mod obligatoriu organul de urmărire penală. Astfel, la

momentul expirării termenului reținerii, organul de urmărire penală trebuie să elibereze

bănuitul ori să revoce, în modul stabilit de lege, măsura preventivă aplicată în privința

acestuia, dispunând scoaterea lui de sub urmărire sau punerea lui sub învinuire. Potrivit

alin.(5) art. 63 Cod de procedură penală „calitatea de bănuit încetează din momentul

eliberării reținutului, revocării măsurii preventive aplicate în privința lui ori, după caz,

anulării ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit și scoaterii lui de sub

urmărire, sau din momentul emiterii de către organul de urmărire penală a ordonanței

de punere sub învinuire.” Punerea persoanei sub învinuire permite organelor de urmărire

penală, pe de o parte, să efectueze acțiunile necesare urmăririi penale, iar pe de altă

parte, să facă previzibilă situația persoanei fără a leza drepturile fundamentale ale

acesteia. Procedura scoaterii bănuitului de sub urmărire penală este reglementată de

art.284 Cod de procedură penală.

Prin Legea nr.264-XVI din 28.07.2006, art.63 Cod de procedură penală a fost

completat cu un nou alineat, prin care s-a reglementat procedura de scoatere a persoanei

de sub urmărire penală în cazul expirării termenelor reglementate de alin.(2) art.63 Cod

de procedură penală, prin încetarea acestei calități de drept. Aplicarea ulterioară a acestei

norme a dus la lezarea drepturilor constituționale ale persoanelor, în special, prin refuzul

organelor de urmărire penală și al instanțelor de judecată de a emite un act privind

încetarea de drept a urmăririi penale și a calității de bănuit.

În lumina interpretării coroborate a textelor legale expuse mai sus, raportate la

actele cauzei, Colegiul conchide că, calitatea de bănuit în privința lui Vrînceanu Ion i-a

fost atribuită acestuia din momentul pornirii urmăririi penale, adică din 10 februarie

2015 și a expirat de drept la 10 mai 2015, dată la care organul de urmărire penală urma

în mod obligatoriu și necondiționat ori să-i înainteze învinuirea lui Vrînceanu Ion, sau

să-l scoată de sub urmărirea penală.

În speță, înaintarea învinuirii de către procuror a fost efectuată cu depășirea

termenului legal, deoarece calitatea de bănuit în privința lui Vrînceanu Ion expirase de

drept la data de 10 mai 2015, însă învinuirea i-a fost înaintată doar la data de 09 iunie

2015 și astfel organul de urmărire penală a admis o ingerință în garanțiile prevăzute de

art.22 Cod de procedură penală.

Scoaterea persoanei de sub urmărirea penală este actul de finalizare în privința

acestei persoane a oricăror acțiuni de urmărire penală în legătură cu fapta anterior

imputată, la expirarea termenului de 3 luni de menținere în această calitate.

În contextul dat este relevant de a fi menționată hotărârea Curții Constituționale

prin care s-a dat interpretarea principiului constituțional non bis in idem. Respectiv,

potrivit pct.6 din Hotărârea Curții Constituționale nr.26 din 23.11.2010 cu privire la

excepția de neconstituționalitate a prevederilor alin.(6) art.63 din Codul de procedură

penală (Monitorul Oficial 235-240/27, 03.12.2010), principiul constituțional de a nu fi

urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceeași faptă impune în linii mari

13

autorităților publice competente nu numai interdicția de a judeca repetat persoana, dar și

interdicția de a urmări de mai multe ori persoana pentru aceeași faptă.

Având în vedere că, în orice societate democratică protecția persoanei este una din

atribuțiile de bază ale statului, în exercitarea acesteia statul a instituit norme procesual-

penale, concentrate în Codul de procedură penală al Republicii Moldova, care au drept

scop, pe de o parte, să protejeze persoana, societatea și statul de infracțiuni, astfel încât

persoana care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale, și, pe de

altă parte, să protejeze persoana și societatea de actele ilegale ale persoanelor cu funcții

de răspundere, comise în activitatea de cercetare a infracțiunilor presupuse sau săvârșite,

pentru ca nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală și condamnată.

Raportând cele expuse la cauza deferită judecății, calitatea de bănuit în privința lui

Vrînceanu Ion, odată ce a încetat de drept, ca urmare a expirării termenelor prescrise de

alin.(2) art.63 Cod de procedură penală, i-a creat persoanei convingerea fermă că nu mai

este bănuită și urmărită penal, adică o situație de certitudine privind finisarea

procedurilor penale în privința sa.

Reluarea urmăririi penale contrar cerințelor stipulate în art.22 alin.(2) și art.287

alin.(4) Cod de procedură penală, precum și celor din art.4 al Protocolului nr.7 la

Convenție, urmează a fi considerată ca o încălcare a prevederilor legale referitoare la

sesizarea instanței prevăzute în art.251 alin.(2) Cod de procedură penală. Nulitatea

reluării urmăririi penale, în cazul dat, poate fi invocată la orice etapă a procesului penal

de către părți și se ia în considerație de instanță, inclusiv și din oficiu.

Într-o astfel de interpretare, se conchide că actele și acțiunile organului de urmărire

penală efectuate după expirarea termenului legal de ținere a persoanei în calitate de

bănuit, sunt nule și procesul penal urmează a fi încetat.

În continuare, în partea ce ține de învinuirea înaintată inculpatului Vrînceanu Ion

pe epizodul prevăzut de art.3521 Codul penal, Colegiul penal lărgit expune următoarele.

În primul rând se relevă că potrivit rechizitoriului Vrînceanu Ion a fost învinuit de

aceea că: a indicat în declarația cu privire la venituri și proprietăți întocmită la data de

14.03.2013 că el, împreună cu soția și cei doi copii ai săi, au obținut venituri de la locul

de muncă în valoare de xxxx lei. La fel, la capitolul bunuri imobile, Vrînceanu Ion a

indicat că împreună cu familia sa deține: un teren agricol cu suprafața de 0,06 ha, în

valoarea de xxxx lei, clădire nefinisată situată pe str. xxxx nr.xx mun. xxxx, cu suprafața

de 0,04 ha, în valoare de xxxx lei; un automobil de model Reno, a/î xxxx, în valoare de

xxxx lei; o autoutilitară de model GAZ 53, a/f 1989 în valoare de xxxx lei. În urma

examinării dosarului cadastral al imobilului situat pe str. xxxx nr.xxx mun. xxxx, s-a

constatat că Vrînceanu Ion în mod intenționat a indicat un preț mai mic al imobilului,

acesta fiind de xxxx lei, fapt, probat prin contractele de vânzare-cumpărare nr.xxxx și

xxxx din 30.06.2008, prin care Vrînceanu Ion a cumpărat de la Vrînceanu C. și

Vrînceanu V., imobilul și terenul aferent situat la adresa menționată mai sus. Conform

aceleiași declarații, Vrînceanu Ion nu a indicat faptul că din 25.06.2009 este

uzufructuar al automobilului de model Toyota Land Cruiser, a/f 2008, cu o valoare de

piață de aproximativ xxxx lei, precum și faptul că Vrînceanu C. și Vrînceanu V. sunt

proprietarii imobilului unde domiciliază întreaga familie Vrînceanu, situat în mun.

14

Chișinău or. xxxx str. xxxxx nr.xx. La fel, Vrînceanu Ion nu a indicat spațiile locative ale

cet. Vrînceanu C. și Vrînceanu V., situate în mun. xxxx bd. xxxx nr.xx ap. xx și ap. xx, în

valoare de xxxx lei și respectiv xxxx lei. În urma examinării extraselor bancare ridicate

de la BC „xxxx’’ SA, s-a constatat că cet. Vrînceanu Ion intenționat nu a declarat faptul

că deține următoarele conturi bancare: - xxxx, din 01.12.2010, închis la 16.01.2014 cu

rulajul de xxxx; - xxxx, din 26.10.2010, închis la 16.01.2014 cu rulajul de xxxx; - xxxx,

din 20.09.2011, închis la 20.04.2012 cu rulajul de xxxx; - xxxx, din 26.04.2012, închis

la 26.01.2013 cu rulajul de xxxx; - xxxx, din 04.09.2012, închis la 04.09.2013 cu rulajul

de xxxx.

Totodată, Vrînceanu I. nu a declarat conturile bancare deținute de fiicele sale

Vrînceanu Cristina și Vrînceanu Virginia, și anume: - xxxx, din 10.05.2012, închis la

10.02.2013 cu rulajul de xxxx lei; - xxxx, din 10.05.2012, închis la 10.02.2013 cu

rulajul de xxxx lei.

Tot Vrînceanu Ion, în declarația cu privire la venituri și proprietăți pentru anul

2013, întocmită la data de 15.01.2014, repetat nu a declarat conturile bancare

menționate supra precum și noile conturi bancare deschise în anul 2013, și anume: -

xxxx, din 01.12.2010, închis la 16.01.2014 cu rulajul de xxxx; - xxxx, din 26.10.2010,

închis la 16.01.2014 cu rulajul de xxxx; - xxxx, din 26.04.2012, închis la 26.01.2013 cu

rulajul de xxxx; - xxxx, din 04.09.2012, închis la 04.09.2013 cu rulajul de xxxx; - xxxx,

din 05.02.2013, închis la 05.08.2013 cu rulajul de xxxx; - xxxx, din 07.08.2013, închis

la 18.12.2013 cu rulajul de xxxx; - xxxx, din 05.02.2013, închis la 05.08.2013 cu

rulajul de xxxx; - xxxx, din 05.09.2013, închis la 18.12.2013 cu rulajul de xxxx lei.

Totodată, Vrînceanu Ion nu a declarat că în anul 2013 sau până în acest an, a

procurat automobilul de model Toyota Rav-4, a/f 2008, însă indică faptul că la

19.12.2013, vinde acest automobil, fiicei sale Vrînceanu C. contra sumei de xxxx lei.

Aceste proprietăți, Vrînceanu Ion, contrar prevederilor art.4 și art.5 din Legea privind

declararea și controlul veniturilor și al proprietății persoanelor cu funcții de demnitate

publică, judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a unor persoane cu

funcții de conducere, nu le-a indicat în declarațiile sale pentru anul 2012 și 2013.

Prin care, nedeclararea acestor bunuri de către Vrînceanu Ion a produs

consecințe juridice pentru el și pentru terțe persoane, prin aceia că acesta a creat

impresia că nu s-a îmbogățit nejustificat în perioada de raportare în care a deținut

funcție publică.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, inculpatului i s-a incriminat

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.3521 Codul penal, și anume falsul în declarații,

adică declarația necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ competent în vederea

producerii unor consecințe juridice, pentru sine sau pentru o terță persoană, atunci

când, potrivit legii sau împrejurărilor, declarația servește pentru producerea acestor

consecințe.

Din analiza textuală a celor expuse supra se înțelege că Vrînceanu Ion a creat

impresia că nu s-a îmbogățit nejustificat în perioada de raportare în care a deținut funcția

publică.

15

Prin alte cuvinte, așa cum reiese din formularea textuală a învinuirii, precum și a

faptei care a fost reținută de instanța de apel, ca fiind dovedită, în coroborare cu probele

administrate, Colegiul penal lărgit conchide că învinuirea înaintată inculpatului este

ambiguă și neclară, deoarece în rechizitoriu urma să se incrimineze concret consecințele

juridice care au putut fi produse datorită completării incomplete sau cu date false a

declarației respective.

În acest sens, una din condițiile principale pentru existența componenței de

infracțiune constă în faptul că anume declarația necorespunzătoare a adevărului servește

pentru producerea consecințelor juridice, și posibil anume la adoptarea unor hotărâri,

luare de decizii, emiterea unor ordinelor, etc.

Prin urmare, instanța de recurs specifică că, contrar prevederilor art.281 alin.(2) și

art. 296 Cod de procedură penală, partea acuzării, în speța discutată, nu a adus învinuirea

în aspectul în care a susținut-o pe parcursul judecării cauzei, și anume, că probele

administrate demonstrează vinovăția lui Vrînceanu Ion de săvârșirea acțiunilor

incriminate și anume falsul în declarații. De altfel, procurorul nu a incriminat concret

consecințele juridice caracteristice infracțiunii incriminate.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit reamintește că echitatea unei

proceduri se apreciază în raport cu ansamblul acesteia. Dispozițiile art.6 § 3 CEDO

exprimă necesitatea acordării unei atenții deosebite dreptului de a fi informat despre

natura și cauza acuzației aduse împotriva sa, în vederea organizării unei apărări eficiente

și rezultative pe cât este de posibil în circumstanțele cauzei și asupra faptei pentru care o

persoană este acuzată. Or, rechizitoriul joacă un rol determinant în urmărirea penală, iar

importanța acestuia se poate prezenta sub două perspective: pe de o parte acesta include

detaliat fapta care urmează a se examina în instanța de judecată, pe de altă parte -

persoana care urmează să răspundă pentru această faptă.

După care se relevă că, prin rechizitoriu persoana trimisă în judecată este oficial

înștiințată, în scris cu privire la temeiul legal și faptic al acuzațiilor care i se

incriminează. Mai mult, sub același aspect, art.6 § 3 lit. a) din Convenția Europeană îi

recunoaște acuzatului dreptul de a fi informat cu privire la încadrarea juridică a faptelor,

dar și cu privire la cauza acuzației, adică privitor la expunerea detaliată a faptelor

materiale pentru care este acuzat și pe care se bazează acuzația (cauza Pelissier și Sassi

contra Franței nr.2544/94 pct. 52-54, CEDO 1999-II). Sfera de aplicare a acestei

dispoziții trebuie apreciată, în special, în lumina celui mai general drept la un proces

echitabil garantat de art.6 § 1 din Convenție.

În materia penală, o informare precisă și completă cu privire la acuzațiile aduse

unei persoane constituie o condiție esențială a echității procedurii. Există o legătură între

lit. a) și lit. b) de la art.6 § 3 CEDO, iar dreptul de a fi informat cu privire la natura și

cauza acuzației trebuie analizat în lumina dreptului inculpatului de a-și pregăti o apărare

eficientă pentru a răspunde coerent, prompt și adecvat acuzației înaintate.

În deplin acord cu cele enunțate supra, Colegiul penal lărgit reiterează că

rechizitoriul, în sensul art.297 Cod de procedură penală, este actul de sesizare a instanței

de judecată, care se întocmește după prezentarea materialelor de urmărire penală și care

trebuie să cuprindă, printre altele, informații concrete despre fapta incriminată persoanei

16

în privința căreia s-a efectuat urmărirea penală, adică, formularea învinuirii cu indicarea

datei, locului, mijloacelor și modului de săvârșire a infracțiunii și consecințele ei,

caracterul vinovăției, motivelor și semnelor calificative pentru încadrarea juridică a

faptei. Rigurozitatea dispozițiilor legale privind sesizarea instanței impune ca învinuirea

să fie clară, concretă și previzibilă, deoarece instanța de judecată are obligația să se

pronunțe asupra faptei reținute în sarcina inculpatului în limitele determinate prin

rechizitoriu.

Însă, în cauza deferită judecății, reieșind din analiza textuală a rechizitoriului,

Colegiul penal lărgit constată că aceste exigențe legale nu au fost întocmai respectate, iar

învinuirea înaintată lui Vrînceanu Ion este una incertă, adică nu este formulată cu

maximă precizie și claritate.

Prin urmare, procedând în asemenea mod, a avut loc încălcarea art.6 paragraful 1 al

Convenției Europene, potrivit căruia - „... orice persoană are dreptul la judecarea în

mod echitabil, (...) a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială,

instituită de lege, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală

îndreptată împotriva sa”. Tot aici, sunt aplicabile și statuările din hotărârea Curții

Europene din 12.04.2011, cauza Adrian Constantin vs. România, unde Curtea a subliniat

încă o dată despre, “… rolul fundamental pe care îl are rechizitoriul, ca act de acuzare,

reamintind faptul că paragraful 3 al articolului 6 din Convenție recunoaște dreptul

acuzatului de a fi informat oficial nu numai cu privire la învinuirile ce i se aduc, ci și cu

privire la încadrarea juridică a faptelor sale. Informarea precisă și completă reprezintă

o condiție esențială pentru a se asigura echitatea procedurilor.”

Fată de cele ce preced, instanța de recurs consideră că faptele incriminate

inculpatului Vrînceanu Ion prin rechizitoriu, precum că ultimul ar fi creat impresia că nu

s-a îmbogățit nejustificat în perioada de raportare în care a deținut funcție publică,

învinuirea în aceasta parte este una incertă, adică nu este formulată cu claritate.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit reiterează că printre garanțiile unui proces

echitabil, reglementat de art.6 din Convenția Europeană, se enumeră și faptul că orice

persoană are dreptul de a fi judecat în mod echitabil de un tribunal independent și

imparțial, iar cauza penală în privința lui Vrînceanu Ion nu a fost judecat în mod

echitabil, fiind încălcate esențial drepturile inculpatului garantate atât de Constituția

Republicii Moldova, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și Codul de

procedură penală, iar această încălcare de lege echivalează cu o eroare judiciară, care

urmează a fi corectată de către instanța de recurs.

Colegiul penal lărgit conchide că erorile procesuale admise de către instanța de

apel cad sub incidența temeiurilor descrise în art.427 alin.(1) pct.11) și pct.14) Cod de

procedură penală și urmează a fi corectate de instanța de recurs, prin admiterea cererii de

recurs cu casarea hotărârilor contestate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

procesul penal de învinuire a lui Vrînceanu Ion în baza art.328 alin.(1) și art.3521 Cod

penal, să fie încetat.

Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

17

Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Ion Vrînceanu, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 iunie 2017 și sentința

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 28 aprilie 2016, în privința lui Ion Vrînceanu,

rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre:

Procesul penal în privința lui Vrînceanu Ion xxxx în baza art.328 alin.(1) și

art.3521 Cod penal se încetează în temeiul art.391 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală, pe motiv că există circumstanțe care exclude sau condiționează pornirea

urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 14 martie 2018.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Anatolie Țurcan

Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Iurie Diaconu

18