CASE OF LEONI v. ITALY

PRIMEA SECȚIUNE CAUZĂ DE LEONI v. ITALIA (Doc. nr. 50338/10) JUGUL STREASBOURG 2 martie 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Leoni v. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de comitet compusă din: Péter Paczolay , Președintele Gilberto Felici, Raffaele Sabato , judecători și Liv Tigerstedt, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere: cererea (nr. 50338/10) împotriva Republicii Italiene depusă Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 27 august 2010 de către un național italian, dl Emanuele Leoni, născut în 1937 și locuind în Verceia („reclamantul”), reprezentat de dna R. Palotti, avocat practicant la Milano; hotărârea de a anunța plângerile în temeiul articolului 6 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție privind interferența legislativă în cadrul procedurilor pe care guvernul italian („Guvernul”), reprezentate de agentul lor, dna M.G. Civinini, și de a declara restul cererii inadmisibil; observațiile părților; După deliberarea în particular la 7 februarie 2023, pronunța următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: OBIECTUL CAUZEI Cazul se referă la intervenția legislativă în cursul procedurii civile în curs. Convenția Elvețiană privind Securitatea Socială, transferată în Italia contribuțiile de pensii pe care le-a plătit în Elveția în ceea ce privește munca pe care le-a efectuat-o de mai mulți ani. Istituto Nazionale della Previdenza Sociale („INPS”) a calculat pensia prin angajarea unui nivel teoretic de remunerare ( retribuzione teorica ) în loc de remunerarea sa efectivă (retribuzione effettiva Acest lucru a dus la o reajustare pe baza raportului existent între contribuțiile de securitate socială plătite în Elveția (8%) și în Italia (32,7%). În consecință, calculul a avut ca bază un salariu noțional care, potrivit reclamantului, a avut ca rezultat primirea unei pensii mult mai mici decât cea pe care ar fi trebuit să o primească. Reclamantul a depus cereri la instanțele naționale, susținând că metodele de calcul ale INPS au fost contrar spiritului Convenției Italo-Swiss. În timp ce procedura relevantă era în așteptare, Legea nr. 296 din 27 Decembrie 2006 („Legea nr. 296/2006”) a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007. Secțiunea 1, subsecțiunea 777, din această Lege a furnizat o interpretare autentică a cadrului juridic relevant, menținând metodele de calcul utilizate de INPS. Având în vedere intrarea în vigoare a Legii nr. 296/2006, instanțele naționale au respins cererile reclamantului. Reclamantul s-a plâns în fața Curții că promulgarea Legii nr. 296/2006 și-a încălcat dreptul la o audiere echitabilă în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și a constituit o interferență nejustificată cu posesiunile sale, în contravenție cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Curtea ia act de informațiile referitoare la decesul reclamantului la 14 decembrie 2018 și de dorința moștenitorilor săi, dna Enrica Copes, dl Prassede Leoni, dl Ivan Leoni și dna Lara Leoni, de a continua procedurile în locul său, precum și de absența unei obiecții din partea Guvernului. Prin urmare, Curtea consideră că moștenitorii trebuie să continue procedura în numele decedatului. Cu toate acestea, din motive practice, dl Emanuele Leoni va continua să fie numit „reclamantul” în această hotărâre. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că promulgarea articolului 1 punctul 777 din Legea nr. 296/2006 a încălcat dreptul său la o audiere echitabilă. 11. Curtea constată că plângerea nu este nici vădit nefondată, nici inadmisibilă pentru alte motive enumerate în art. 35 din Convenția. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. 12. Curtea observă că circumstanțe practic identice au dus la o încălcare a articolului 6 din Maggio și alții c. Italia (n. 46286/09 și altele 4 din 31 mai 2011) și Stefanetti și alții c. Italia (n. 21838/10 și n. 7 altele, d. 15 aprilie 2014) și este convins că nu există motive de a reține altfel în acest caz. 13. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 din Convenție. ALLEGAT ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUIUI 1 AL PROTOCOLULUI nr. 1 LA CONVENȚIE 14. Reclamantul s-a plâns în continuare în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că promulgarea Legii nr. 296/2006 și aplicarea acesteia la cazul său au dus la primirea unei pensii mult mai mici decât cea pe care ar fi trebuit să o primească. 15. Guvernul a susținut că reclamantul nu poate pretinde că este victimă de presupusa încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, deoarece a suferit o scădere a pensiei sale de 17,6%. Curtea consideră că nu trebuie să decidă despre obiecția preliminară a Guvernului cu privire la lipsa statutului de victimă, deoarece plângerea este inadmisibilă în orice caz din motivele următoare. (citată mai sus, § 62) Curtea a afirmat că o reducere de mai puțin de jumătate din pensiile reclamanților nu este irezonabilă, în consecință, presupunând chiar că, în cazurile prezente, reclamantul a suferit reducerea pensiei sale de care s-a plâns, că pierderea ar constitui considerabil mai puțin de jumătate din pensia sa. Prin urmare, această plângere este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ § 3 a) și al articolului 4 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 18. Reclamantul a solicitat 29,409,52 EUR în ceea ce privește prejudiciu material, 40.000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale și 24.711,46 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. 19. Guvernul a contestat cererea ca fiind excesivă. 20. Curtea remarcă că în acest caz o atribuire de justă satisfacție se poate baza numai pe faptul că reclamantul nu a avut beneficiul garanțiilor prevăzute la art. 6 în ceea ce privește echitatea procedurii. În timp ce Curtea nu poate specula în ceea ce privește rezultatul procedurii, poziția ar fi fost altfel, nu consideră irazonabil să considere reclamantul ca fiind suferit de o pierdere de oportunități reale (a se vedea Maggio și alții , citat mai sus § 80). Având în vedere diferența dintre pensia care ar fi fost plătită reclamantului, legea nr. 296/2006 nu a intrat în vigoare și suma pe care a primit-o de fapt, Curtea aprobă suma totală de 760 EUR în ceea ce privește prejudiciile materiale. 21. În plus, hotărârea pe bază echitabilă, Curtea aprobă 5000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi imputabil. 22. În sfârșit, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei de 500 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară că dna Enrica Copes, dl Prassede Leoni, dl Ivan Leoni și dna Lara Leoni au stat în picioare pentru a continua prezenta procedură în locul dlui Emanuele Leoni; plângerea referitoare la art. 6 § 1 din Convenție admisibilă și la restul cererii inadmisibile; declară că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească moștenitorii reclamantului în comun, în termen de trei luni, următoarele sume: (i) 760 EUR (sapte sute șase euro) în ceea ce privește prejudiciu material; (ii) 5.000 EUR (cincă mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (iii) 500 EUR (cincă sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil moștenitorilor reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 2 martie 2023, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Liv Tigerstedt Péter Paczolay Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

CASE OF LEONI v. ITALY

(Application no. 50338/10)

JUDGMENT

STRASBOURG

2 March 2023

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Leoni v. Italy,

The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of:

Péter Paczolay

, President

,

Gilberto Felici,

Raffaele Sabato

, judges

,

and Liv Tigerstedt,

Deputy Section Registrar,

Having regard to:

the application (no.

50338/10) against the Italian Republic lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 27 August 2010 by an Italian national, Mr Emanuele Leoni, born in 1937 and living in Verceia (“the applicant”) who was represented by Ms R. Palotti, a lawyer practising in Milan;

the decision to give notice of the complaints under Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention concerning legislative interference with pending proceedings to the Italian Government (“the Government”), represented by their Agent, Ms M.G. Civinini, and to declare the remainder of the application inadmissible;

the parties’ observations;

Having deliberated in private on 7 February 2023,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

The case concerns legislative intervention in the course of ongoing civil proceedings.

2.

The applicant was a pensioner who, in accordance with the 1962 Italo

‑

Swiss Convention on Social Security, transferred to Italy the pension contributions he had paid in Switzerland in respect of work that he had performed there over several years. The

Istituto Nazionale della Previdenza Sociale

(“the INPS”) calculated his pension by employing a theoretical level of remuneration (

retribuzione teorica

) instead of his actual remuneration (

retribuzione effettiva

). This resulted in a readjustment on the basis of the existing ratio between the social security contributions paid in Switzerland (8%) and in Italy (32.7%). The calculation therefore had as its basis a notional salary which, according to the applicant, resulted in his receiving a much lower pension than that which he should have received.

3.

The applicant lodged claims with the national courts, contending that the INPS’s calculation methods were contrary to the spirit of the Italo-Swiss Convention.

4.

While the relevant proceedings were pending, Law no. 296 of 27

December 2006 (“Law no. 296/2006”) entered into force on 1 January 2007. Section 1, subsection 777, of that Law provided an authentic interpretation of the relevant legal framework, upholding the calculation methods used by the INPS.

5.

In view of the entry into force of Law no. 296/2006, the national courts dismissed the applicant’s claims.

6.

The applicant complained before the Court that the enactment of Law no.

296/2006 had violated his right to a fair hearing under Article 6 § 1 of the Convention and constituted an unjustified interference with his possessions, contrary to Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

THE COURT’S ASSESSMENT

LOCUS STANDI

7.

The Court takes note of the information regarding the death of the applicant on 14 December 2018 and the wish of his heirs, Ms Enrica Copes, Mr

Prassede Leoni, Mr Ivan Leoni and Ms Lara Leoni, to continue the proceedings in his stead, as well as of the absence of an objection on the Government’s part.

8.

Therefore, the Court considers that the heirs have standing to continue the proceedings on behalf of the deceased.

9.

However, for practical reasons, Mr Emanuele Leoni will continue to be called “the applicant” in this judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 OF THE CONVENTION

10.

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that the enactment of section 1, subsection 777, of Law no. 296/2006 had violated his right to a fair hearing.

11.

The Court notes that the complaint is neither manifestly ill-founded nor inadmissible on any other grounds listed in Article 35 of the Convention. It must therefore be declared admissible.

12.

The Court observes that virtually identical circumstances gave rise to a violation of Article 6 in

Maggio and Others v. Italy

(nos.

46286/09 and 4

others, 31 May 2011), and

Stefanetti and Others v. Italy

((merits) nos.

21838/10 and 7 others, 15 April 2014) and is satisfied that there is no reason to hold otherwise in the present case.

13.

There has accordingly been a violation of Article 6 of the Convention.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 1 OF PROTOCOL NO. 1 TO THE CONVENTION

14.

The applicant further complained under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that the enactment of Law no. 296/2006 and its application to his case had resulted in his receiving a much lower pension than that which he should have received.

15.

The Government submitted that the applicant could not claim to be a victim of the alleged violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention because he had suffered a decrease in his pension amounting to 17.6%. The Court considers that it does not have to decide on the Government’s preliminary objection concerning the lack of victim status, since the complaint is inadmissible in any event on the following grounds.

16

.

In

Maggio and Others

(cited above, § 62) the Court held that a reduction of less than half of the applicants’ pensions was not unreasonable. Accordingly, even assuming that in the present cases the applicant suffered the reduction in his pension of which he complained, that loss would amount to considerably less than half of his pension.

17

.

This complaint is therefore manifestly ill-founded and must be rejected under Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

18.

The applicant claimed EUR 29,409.52 in respect of pecuniary damage, EUR 40,000 in respect of non-pecuniary damage and EUR

24,711.46 in respect of the costs and expenses incurred before the Court.

19.

The Government contested the claim as excessive.

20.

The Court notes that in the present case an award of just satisfaction can only be based on the fact that the applicant did not have the benefit of the guarantees of Article 6 in respect of the fairness of the proceedings. While the Court cannot speculate as to the outcome of the proceedings had the position been otherwise, it does not find it unreasonable to regard the applicant as having suffered a loss of real opportunities (see

Maggio and Others

, cited above, §

80). Having regard to the difference between the pension that would have been paid to the applicant had Law no. 296/2006 not come into effect and the amount he actually received, the Court awards the total sum of EUR 760 in respect of pecuniary damage.

21.

Moreover, ruling on an equitable basis, the Court awards EUR

5,000 in respect of non-pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable.

22.

Finally, the Court considers it reasonable to award the sum of EUR

500 for the costs and expenses incurred before the Court.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

that Ms Enrica Copes, Mr Prassede Leoni, Mr Ivan Leoni and Ms Lara Leoni have standing to continue the present proceedings in the stead of Mr Emanuele Leoni;

Declares

the complaint concerning Article 6 § 1 of the Convention admissible and the remainder of the application inadmissible;

Holds

that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay to the applicant’s heirs jointly, within three months, the following amounts:

(i)

EUR 760 (seven hundred and sixty euros) in respect of pecuniary damage;

(ii)

EUR 5,000 (five thousand euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage;

(iii)

EUR 500 (five hundred euros), plus any tax that may be chargeable to the applicant’s heirs, in respect of costs and expenses;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Dismisses

the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 2 March 2023, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Liv Tigerstedt

Péter Paczolay

Deputy Registrar

President