- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 2 februarie 2023
- Stat pârât
- ITA
- Articole
- Articolul 1, Articolul 6, Articolul 1 din Protocolul 1
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Încălcare — Articolul 1 din Protocolul 1
Poletti împotriva Italiei
Traducere în română Auto
PRIMEA SECȚIUNE CAUZĂ DE POLETTI c. ITALIA (Declarația nr. 50326/10) JUDGMENT STRASBOURG 2 februarie 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Poletti c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Péter Paczolay , Președintele Alena Poláčková, Raffaele Sabato , judecători și Liv Tigerstedt, Grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererea (nu.
50326/10) împotriva Republicii Italiene depusă cu Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 27 august 2010 de către un național italian, dna Irma Virginia Poletti, născut în 1943 și care locuiește în Sondrio („reclamantul”), reprezentat de dna R. Palotti, avocat practicant la Milano; hotărârea de a anunța plângerile în temeiul articolului 6 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție privind interferența legislativă în cadrul procedurilor pe care guvernul italian („Guvernul”), reprezentate de agentul lor, dna M.G. Civinini, și de a declara restul cererii inadmisibil; observațiile părților; După deliberarea în particular la 10 ianuarie 2023, pronunța următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: OBIECTUL CAUZEI Cazul se referă la intervenția legislativă în cursul procedurii civile în curs.
Reclamantul a fost un pensionar care, în conformitate cu Italo 1962 Convenția Elvețiană privind Securitatea Socială, transferată în Italia contribuțiile de pensii pe care le-a plătit în Elveția în ceea ce privește munca pe care le-a efectuat-o de mai mulți ani. Istituto Nazionale della Previdenza Sociale („INPS”) și-a calculat pensia utilizând un nivel teoretic de remunerare (retribuzione teorica ) în loc de remunerarea ei efectivă (retribuzione effettiva Acest lucru a dus la o reajustare pe baza raportului existent între contribuțiile de securitate socială plătite în Elveția (8%) și în Italia (32,7%). În consecință, calculul a avut ca bază un salariu noțional care, potrivit reclamantului, a avut ca rezultat primirea unei pensii mult mai mici decât cea pe care ar fi trebuit să o primească.
Reclamantul a depus cereri la instanțele naționale, susținând că metodele de calcul ale INPS au fost contrare spiritului Convenției Italo-Swiss. În timp ce procedura relevantă era în așteptare, Legea nr. 296 din 27 decembrie 2006 („Legea nr. 296/2006”) a intrat în vigoare la 1 Secțiunea 1, subsecțiunea 777, din această lege a furnizat o interpretare autentică a cadrului juridic relevant, susținând metodele de calcul utilizate de INPS. Având în vedere intrarea în vigoare a Legii nr. 296/2006, instanțele naționale au respins cererile reclamantului. Reclamantul s-a plângut în fața Curții că promulgarea Legii nr. 296/2006 a încălcat dreptul ei la o audiere echitabilă în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și a constituit o interferență nejustificată cu posesiunile sale, în contravenție cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
La 1 februarie 2018 a fost notificată Guvernului. La 8 februarie 2019, reclamantul a murit și, prin scrisoarea din 3 aprilie 2019, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că moștenitorii reclamantului au dorit să continue procedura în locul ei. Curtea ia act de informațiile referitoare la moartea reclamantului dna Irma Virginia Poletti la 8 februarie 2019 și de dorința moștenitorilor ei, dna Brunella Poletti și dl Marco Poletti, de a continua procedurile în locul ei. 10. Guvernul a subliniat că întârzierea cu care moștenitorii reclamantului și-au manifestat interesul de a continua cererea a indicat că reprezentantul a pierdut contactul cu reclamantul. 11. Cu toate acestea, Curtea constată că moștenitorii și-au exprimat spontan dorința de a continua procedura la 3 aprilie 2019, la mai puțin de două luni de la decesul reclamantului.
În plus, Curtea observă că, spre deosebire de cereri similare (a se vedea Bolognese și alții c. Italia (dec.) [Comitet], nr. 7312/10, §§ 22-23, 5 iulie 2022), schimbul de observații a fost deja finalizat în octombrie 2018, atunci când reclamantul era încă în viață. 12. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că moștenitorii au stat să continue procedura în numele decedatului și, prin urmare, respinge obiecția Guvernului. 13. Totuși, din motive practice, dna Irma Virginia Poletti va continua să fie numită „reclamantul” în această hotărâre. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 A CONVENȚIEI și a art. 1 a protocolului n. 1 la convenție 14. Reclamantul se plânge că pronunțarea secțiunii 1, subsecțiunea 777, din Legea nr. 296/2006 și-a încălcat dreptul la o audiere echitabilă și că aplicarea sa la cazul ei a dus la primirea unei pensii mult mai mici decât cea pe care ar fi trebuit să o primească.
Ea s-a bazat pe art. 1 din Convenția și pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. 15. Curtea remarcă că plângerile nu sunt, vădit nefondate, nici inadmisibile din alte motive enumerate la art. 35 din Convenție și, prin urmare, trebuie să fie declarate admisibile. 16. Guvernul nu a contestat argumentele reclamantei. 17. Curtea remarcă că circumstanțe practic identice au provocat o încălcare a articolului 6 din Maggio și alții c. Italia (nus. 46286/09 și alții, 31 mai 2011) și Stefanetti și alții c. Italia (merit) (numere 21838/10 și altele 7 și 15 aprilie 2014) și la o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția din Stefanetti și alții (meriturile) (citate mai sus) și este convins că nu există niciun motiv de a reține altfel în prezenta cerere.
18. 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 19. În ceea ce privește prejudiciile materiale, reclamantul a susținut că pronunțarea legii impunțate a avut ca rezultat primirea unei pensii mai mici decât ar fi trebuit să fie cu 1.054,85 euro (EUR) pe lună. În ceea ce privește prejudiciile morale, a solicitat 40.000 EUR. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 24.711,46 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții.
20. 21. Curtea consideră că este rezonabil atribuirea reclamantului diferenței între 55% din sumele pe care le-ar fi obținut în absența intervenției legislației în litigiu și cele pe care le-a primit efectiv (a se vedea Stefanetti și alții v. Italia (justă satisfacție), nr. 21838/10 și nr. 7 altele, § 29, 1 iunie 2017). 22. Pentru a determina aceste sume, Curtea va utiliza ca bază calculul efectuat de INPS, care a ținut seama de diferența dintre ceea ce ar fi trebuit să fie plătit ca pensie reclamantului în absența Legii nr. 296/2006 și suma pe care a primit-o efectiv până la 31 În ceea ce privește perioada cuprinsă între 1 februarie 2018 și data decesului reclamantului, pe care INPS nu a luat-o în considerare în calculul său, Curtea consideră oportună să se refere la sumele invocate de reclamant ca bază pentru calculul său (a se vedea Stefanetti și alții (justă satisfacție), citate mai sus, §§ 22-23).
având în vedere cele de mai sus, Curtea aprobă EUR În plus, judecând în mod echitabil, Curtea acordă 5000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi taxabil. 24. În cele din urmă, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei de 500 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții.
că dna Brunella Poletti și dl Marco Poletti au stat să continue procedurile prezente în locul dnei Irma Virginia Poletti; declară cererea admisibilă; declară că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; deține litera (a) statul pârât trebuie să plătească moștenitorii reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume: (i) 113.569 EUR (o sută treisprezece mii cincizeci și șasezeci și nouă de euro) în ceea ce privește prejudiciu material; (ii) 5000 EUR (cincă mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (iii) EUR 500 (cincă sute), plus orice impozit care poate fi taxabil pentru moștenitorii reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale; restul cererii reclamantei pentru o justă satisfacție.
Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 2 februarie 2023, în conformitate cu art. 2 și 3 din Regulamentul Curții. Liv Tigerstedt Péter Paczolay Președintele adjunct al grefierului
FIRST SECTION
CASE OF POLETTI v. ITALY (Application no. 50326/10) JUDGMENT STRASBOURG 2 February 2023 This judgment is final but it may be subject to editorial revision.
In the case of Poletti v. Italy, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of: Péter Paczolay , President , Alena Poláčková, Raffaele Sabato , judges , and Liv Tigerstedt, Deputy Section Registrar, Having regard to: the application (no. 50326/10) against the Italian Republic lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 27 August 2010 by an Italian national, Ms Irma Virginia Poletti, born in 1943 and living in Sondrio (“the applicant”) who was represented by Ms R. Palotti, a lawyer practising in Milan; the decision to give notice of the complaints under Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention concerning legislative interference with pending proceedings to the Italian Government (“the Government”), represented by their Agent, Ms M.G.
Civinini, and to declare the remainder of the application inadmissible; the parties’ observations; Having deliberated in private on 10 January 2023, Delivers the following judgment, which was adopted on that date:
SUBJECT MATTER OF THE CASE
1. The case concerns legislative intervention in the course of ongoing civil proceedings.
The applicant was a pensioner who, in accordance with the 1962 Italo ‑ Swiss Convention on Social Security, transferred to Italy the pension contributions she had paid in Switzerland in respect of work that she had performed there over several years. The Istituto Nazionale della Previdenza Sociale (“the INPS”) calculated her pension by employing a theoretical level of remuneration ( retribuzione teorica ) instead of her actual remuneration ( retribuzione effettiva ). This resulted in a readjustment on the basis of the existing ratio between the social security contributions paid in Switzerland (8%) and in Italy (32.7%). The calculation therefore had as its basis a notional salary which, according to the applicant, resulted in her receiving a much lower pension than that which she should have received.
The applicant lodged claims with the national courts, contending that the INPS’s calculation methods were contrary to the spirit of the Italo-Swiss Convention.
While the relevant proceedings were pending, Law no. 296 of 27 December 2006 (“Law no. 296/2006”) entered into force on 1 January 2007. Section 1, subsection 777, of that Law provided an authentic interpretation of the relevant legal framework, upholding the calculation methods used by the INPS.
In view of the entry into force of Law no. 296/2006, the national courts dismissed the applicant’s claims.
The applicant complained before the Court that the enactment of Law no. 296/2006 had violated her right to a fair hearing under Article 6 § 1 of the Convention and constituted an unjustified interference with her possessions, contrary to Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.
On 1 February 2018 notice of the application was given to the Government.
On 8 February 2019 the applicant died and, by a letter of 3 April 2019, the applicant’s representative informed the Court that the applicant’s heirs wished to pursue the proceedings in her stead.
THE COURT’S ASSESSMENT
LOCUS STANDI
9. The Court takes note of the information regarding the death of the applicant Ms Irma Virginia Poletti on 8 February 2019 and the wish of her heirs, Ms Brunella Poletti and Mr Marco Poletti, to continue the proceedings in her stead.
The Government pointed out that the delay with which the applicant’s heirs had manifested their interest in pursuing the application indicated that the representative had lost contact with the applicant.
However, the Court notes that the heirs spontaneously expressed their wish to continue the proceedings on 3 April 2019, less than two months after the applicant’s demise. Moreover, the Court observes that, unlike similar applications (see Bolognese and Others v. Italy (dec.) [Committee], no. 7312/10, §§ 22-23, 5 July 2022), the exchange of observations had already been finalised in October 2018, when the applicant was still alive.
In these circumstances, the Court considers that the heirs have standing to continue the proceedings on behalf of the deceased and consequently dismisses the Government’s objection.
Still, for practical reasons, Ms Irma Virginia Poletti will continue to be called “the applicant” in this judgment. ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION and of article 1 of protocol n o . 1 to the convention
The applicant complained that the enactment of section 1, subsection 777, of Law no. 296/2006 had violated her right to a fair hearing and that its application to her case had resulted in her receiving a much lower pension than that which she should have received. She relied on Article 6 § 1 of the Convention and on Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.
The Court notes that the complaints are neither manifestly ill-founded nor inadmissible on any other grounds listed in Article 35 of the Convention. They must therefore be declared admissible.
The Government did not contest the applicant’s submissions.
The Court observes that virtually identical circumstances gave rise to a violation of Article 6 in Maggio and Others v. Italy (nos. 46286/09 and 4 others, 31 May 2011) and Stefanetti and Others v. Italy (merits) (nos. 21838/10 and 7 others, 15 April 2014) and to a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention in Stefanetti and Others (merits) (cited above) and is satisfied that there is no reason to hold otherwise in the present application.
There has accordingly been a violation of Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
19. In respect of pecuniary damage, the applicant submitted that the enactment of the impugned law had resulted in her receiving a pension which was lower than it should have been by 1,054.85 euros (EUR) per month. In respect of non-pecuniary damage, she claimed EUR 40,000. The applicant also claimed EUR 24,711.46 for the costs and expenses incurred before the Court.
The Government contested the claim as excessive.
The Court considers it reasonable to award the applicant the difference between 55% of the sums which she would have obtained in the absence of the intervention of the contested law and those she actually received (see Stefanetti and Others v. Italy (just satisfaction), nos. 21838/10 and 7 others, § 29, 1 June 2017).
In order to determine these sums, the Court will use as a basis the calculation made by the INPS, which took into account the difference between what should have been paid as a pension to the applicant in the absence of Law no. 296/2006 and the amount she actually received until 31 January 2018. As to the period from 1 February 2018 to the date of the applicant’s death, which the INPS did not take into account in its calculation, the Court considers it appropriate to refer to the sums invoked by the applicant as a basis for its calculation (see Stefanetti and Others (just satisfaction), cited above, §§ 22-23). Having regard to the above, the Court awards EUR 113,569 in respect of pecuniary damage.
Moreover, ruling on an equitable basis, the Court awards EUR 5,000 in respect of non-pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable.
Finally, the Court considers it reasonable to award the sum of EUR 500 for the costs and expenses incurred before the Court. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Declares that Ms Brunella Poletti and Mr Marco Poletti have standing to continue the present proceedings in the stead of Ms Irma Virginia Poletti; Declares the application admissible; Holds that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention; Holds that there has been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant’s heirs, within three months, the following amounts: (i) EUR 113,569 (one hundred thirteen thousand five hundred and sixty-nine euros) in respect of pecuniary damage; (ii) EUR 5,000 (five thousand euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage; (iii) EUR 500 (five hundred), plus any tax that may be chargeable to the applicant’s heirs, in respect of costs and expenses; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; Dismisses the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 2 February 2023, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Liv Tigerstedt Péter Paczolay Deputy Registrar President