CASE OF GUSMERINI AND OTHERS v. ITALY

PRIMEI SECȚIUNI CAUZE DE GUSMERINI ȘI ALȚII v. ITALIA (Aplicații nr. 50345/10 și altele 5 – a se vedea lista anexată) HOTĂRÂREA Strasbourg 29 septembrie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Gusmerini și alții c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Péter Paczolay , Președinte, Raffaele Sabato Davor Derenčinović , judecători și Liv Tigerstedt, grefierul adjunct al secțiunii având în vedere: cererile enumerate în tabelul anexat împotriva Republicii Italiene depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către reclamanții enumerați în tabelul anexat („reclamanții”) la 27 august 2010; hotărârea de a anunța plângerile în temeiul articolului 6 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție privind interferența legislativă cu procedurile în curs de desfășurare a Guvernului italian („Guvernului”), reprezentate de fostul co-agent al acestora, dna M.G. Civinini, și de a declara restul cererilor inadmisibil; observațiile părților; După deliberarea în particular la 6 septembrie 2022, pronunța următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: OBIECTUL CAUZEI Cazul se referă la intervenția legislativă în cursul procedurii civile în curs. Reclamanții sunt pensionari care, în conformitate cu Italo 1962 Convenția Elvețiană privind securitatea socială, transferată în Italia contribuțiile de pensii pe care le-au plătit în Elveția în ceea ce privește lucrările pe care le-au efectuat-o de mai mulți ani. Istituto Nazionale della Previdenza Sociale („INPS”) a calculat pensiile lor prin angajarea unui nivel teoretic de remunerare ( retribuzione teorica ) în loc de remunerarea lor efectivă ( Retribuzione effettiva ). Acest lucru a dus la o reajustare pe baza raportului existent între contribuțiile de securitate socială plătite în Elveția (8%) și în Italia (32,7%). În consecință, calculul a avut ca bază un salariu noțional care, potrivit reclamanților, a avut ca rezultat primirea unei pensii mult mai mici decât cea pe care ar fi trebuit să o primească. Reclamanții au depus cereri la instanțele naționale, susținând că metodele de calcul ale INPS au fost contrare spiritului Convenției Italo-Swiss. În timp ce procedura relevantă era în așteptare, Legea nr. 296 din 27 decembrie 2006 („Legea nr. 296/2006”) a intrat în vigoare la 1 Ianuarie 2007. Secțiunea 1, subsecțiunea 777, din această lege a furnizat o interpretare autentică a cadrului juridic relevant, susținând metodele de calcul utilizate de INPS. Având în vedere intrarea în vigoare a Legii nr. 296/2006, instanțele naționale au respins cererile reclamanților. Reclamanții se plângea că pronunțarea Legii nr. 296/2006 și-a încălcat dreptul la o audiere echitabilă în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și a constituit o interferență nejustificată cu posesiunile lor, în contravenție cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 AL CONVENȚII Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că promulgarea articolului 1 punctul 777 din Legea nr. 296/2006 a încălcat dreptul lor la o audiere echitabilă. Curtea remarcă că plângerile nu sunt, vădit nefondate, nici inadmisibile din alte motive enumerate la art. 35 din Convenție și, prin urmare, trebuie să fie declarate admisibile.10 Guvernul se limitează la afirmarea că reclamanții nu au suferit nici o prejudicie din cauza punerii în aplicare a Legii nr. 296/2006. Ei au susținut că suma pensiilor care ar fi fost plătită reclamanților în absența acestei legi este egală sau chiar mai mică decât sumele primite de fapt. 11. Curtea observă că circumstanțele practic identice au dus la o încălcare a articolului 6 din Maggio și alții v. Italia (n. 46286/09 și altele 4 din 31 mai 2011) și Stefanetti și alții v. Italia ((merits) nos. 21838/10 și 7 altele, 15 aprilie 2014), și este convins că nu există nici un motiv de a reține altfel în acest caz. 12. A existat, în consecință, o încălcare a articolului 6 din Convenție. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 1 din Protocolul N. 1 la Convenția 13. Reclamanții se plângeau în continuare în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția că promulgarea Legii nr. 296/2006 și aplicarea acesteia la cazul lor au avut ca rezultat primirea unei pensii mult mai mici decât cea pe care ar fi trebuit să o primească. 14. Guvernul a susținut că reclamanții nu pot pretinde că sunt victime de presupusa încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, deoarece suma pensiilor care le-ar fi fost plătite în absența Legii nr. 296/2006 este egală sau chiar mai mică decât suma primită de fapt. 15. Reclamanții în cererile nr. 51045/10, 53300/10 și 53301/10 au prezentat ca răspuns că nu au avut acces la datele relevante. Reclamantul în cerere nr. 50345/10 a susținut că a suferit o scădere a pensiei sale de la 0,62%. Reclamanții în cererile nr. 51064/10 și 53223/10 au susținut că au pierdut peste jumătate din pensiile lor. 16. Având în vedere aceste circumstanțe, și în absența unei justificații contrare, Curtea consideră că pensiile reclamanților în cererile nr. 51045/10, 53300/10 și 53301/10 nu au fost interferate ca urmare a procedurii reclamate. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție din cauza rezultatelor acestor proceduri. Prin urmare, aceste plângeri sunt incompatibile ratione personae cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 § 3 litera (a) și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § 4. 17. având în vedere aplicarea nr. 50345/10, în Maggio și alții. (citată mai sus, § 62) Curtea a afirmat că o reducere de mai puțin de jumătate din pensiile reclamanților nu a fost irazonabilă. În consecință, chiar și presupunând că în cazul în cauză reclamantul a suferit reducerea pensiei sale de care s-a plâns, această pierdere ar constitui considerabil mai puțin de jumătate din pensia sa. Prin urmare, această plângere este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ § 3 a) și al articolului 4 din Convenție. 18. În ceea ce privește cererile nos 51064/10 și 53223/10, Curtea are în vedere calculul efectuat de INPS (a se vedea Stefanetti și alții c. Italia) (doar satisfacția), nr. 21838/10 și altele 7, § 22, 1 iunie 2017), care a indicat că suma pensiilor care ar fi fost plătită reclamanților în absența Legii nr. 296/2006 a fost egală sau chiar mai mică decât suma primită efectiv de ele. Reclamanții nu au arătat de ce, în cazurile lor specifice, ar trebui efectuat un alt calcul. Rezultă că reclamanții nu pot pretinde că sunt victime de o încălcare a drepturilor acestora în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție din cauza rezultatelor acestor proceduri. Prin urmare, aceste plângeri sunt incompatibile ratione personae cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 § 3 litera (a) și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § 4. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIEI 19. În ceea ce privește prejudiciu material, reclamantul în cerere nr. 50345/10 a solicitat 1.338.93 euro (EUR); reclamantul în cererea nr. 51045/10 a solicitat 441.752.48 EUR; reclamantul în cererea nr. 51064/10 a solicitat 246.827.84 EUR; reclamantul în cererea nr. 53223/10 a solicitat 479.858.50 EUR; și reclamanții în cererile nr. 53300/10 și 53301/10 nu au formulat nici o cerere în ceea ce privește prejudiciu material. În ceea ce privește prejudiciile morale și 24,711,46 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. 20. Guvernul a contestat aceste sume. 21. Având în vedere concluziile sale de mai sus (a se vedea punctele 16-18) și calculul efectuat de INPS (a se vedea Stefanetti și altele) (justă satisfacție), citată mai sus, § 22), care a luat în considerare diferența dintre suma pensiilor care ar fi fost plătită reclamanților în absența Legii nr. 296/2006 și suma pe care au primit-o, Tribunalul consideră că nu există nici un apel pentru a acorda reclamanților orice sumă în ceea ce privește prejudiciu material. 22. În ceea ce privește prejudiciile morale, Curtea consideră că constatarea unei încălcări în prezenta hotărâre este suficientă pentru a compensa reclamanții pentru orice prejudiciu moral suportate. 23. În ceea ce privește documentele în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei EUR 3.000 pentru reclamanții în comun în ceea ce privește costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care le poate fi imputabil. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; declară reclamațiile referitoare la art. 6 din Convenție admisibile și la restul cererilor inadmisibil; declară că a existat o încălcare a art. 6 din Convenție; că constatarea unei încălcări constituie în sine o satisfacție suficientă pentru orice prejudiciu moral suportate de solicitanți; deține (a) faptul că Statul pârât trebuie să plătească în comun reclamanților, în termen de trei luni, 3000 EUR (3 mii de euro), plus orice impozit care le poate impune, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 29 septembrie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Liv Tigerstedt Péter Paczolay Președintele adjunct al greffierului APENDIX Nr. cerere nr. Denumire de caz Solicitant Anul de naștere Locul de reședință Reprezentat cu 50345/10 Gusmerini c. Italia Lino GUSMERINI 1937 Sondrio Roberta PALOTTI 51045/10 Pasini c. Italia Rino PASI 1935 Sondrio Roberta PALOTTI 51064/10 Pianta v. Italia Noemi PIANTA 1939 Sondrio Roberta PALOTTI 53223/10 Via v. Italia Eligio VIA 1931 Sondrio Roberta PALOTTI 53300/10 Sala v. Italia Aldo SALA 1944 Sondrio Roberta PALOTTI 53301/10 Romeri v. Italia Lino Attilio ROMERI 1933 Sondrio Roberta PALOTTI

FIRST SECTION

CASE OF

GUSMERINI AND OTHERS v. ITALY

(Applications nos. 50345/10 and 5 others – see appended list)

JUDGMENT

STRASBOURG

29 September 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Gusmerini and Others v. Italy,

The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of:

Péter Paczolay

, President,

Raffaele Sabato

,

Davor Derenčinović

, judges,

and Liv Tigerstedt,

Deputy Section Registrar

,

Having regard to:

the applications listed in the appended table against the Italian Republic lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by the applicants listed in the appended table (“the applicants”) on 27 August 2010;

the decision to give notice of the complaints under Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention concerning legislative interference with pending proceedings to the Italian Government (“the Government”), represented by their former co-Agent, Ms

M.G.

Civinini, and to declare the remainder of the applications inadmissible;

the parties’ observations;

Having deliberated in private on 6 September 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

The case concerns legislative intervention in the course of ongoing civil proceedings.

2.

The applicants are pensioners who, in accordance with the 1962 Italo

‑

Swiss Convention on Social Security, transferred to Italy the pension contributions they had paid in Switzerland in respect of work that they had performed there over several years. The

Istituto Nazionale della Previdenza Sociale

(“the INPS”) calculated their pensions by employing a theoretical level of remuneration (

retribuzione teorica

) instead of their actual remuneration (

retribuzione effettiva

). This resulted in a readjustment on the basis of the existing ratio between the social security contributions paid in Switzerland (8%) and in Italy (32.7%). The calculation therefore had as its basis a notional salary which, according to the applicants, resulted in their receiving a much lower pension than that which they should have received.

3.

The applicants lodged claims with the national courts, contending that the INPS’s calculation methods were contrary to the spirit of the Italo-Swiss Convention.

4.

While the relevant proceedings were pending, Law no. 296 of 27

December 2006 (“Law no. 296/2006”) entered into force on 1

January 2007. Section 1, subsection 777, of that Law provided an authentic interpretation of the relevant legal framework, upholding the calculation methods used by the INPS.

5.

In view of the entry into force of Law no. 296/2006, the national courts dismissed the applicants’ claims.

6.

The applicants complained that the enactment of Law no. 296/2006 had violated their right to a fair hearing under Article 6 § 1 of the Convention and constituted an unjustified interference with their possessions, contrary to Article

1 of Protocol No. 1 to the Convention.

THE COURT’S ASSESSMENT

JOINDER OF THE APPLICATIONS

7.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 OF THE CONVENTION

8.

The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention that the enactment of section 1, subsection 777, of Law no. 296/2006 had violated their right to a fair hearing.

9.

The Court notes that the complaints are neither manifestly ill-founded nor inadmissible on any other grounds listed in Article 35 of the Convention. They must therefore be declared admissible.

10.

The Government limited themselves to asserting that the applicants had not suffered any damage on account of the implementation of Law no.

296/2006. They maintained that the amount of the pensions which would have been paid to the applicants in the absence of that Law was equal to or even lower than the amounts they had actually received.

11.

The Court observes that virtually identical circumstances gave rise to a violation of Article 6 in

Maggio and Others v. Italy

(nos.

46286/09 and 4

others, 31 May 2011) and

Stefanetti and Others v. Italy

((merits) nos.

21838/10 and 7 others, 15 April 2014), and is satisfied that there is no reason to hold otherwise in the present case.

12.

There has accordingly been a violation of Article

6 of the Convention.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 1 of Protocol N

O

. 1 to the Convention

13.

The applicants further complained under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that the enactment of Law no. 296/2006 and its application to their case had resulted in their receiving a much lower pension than that which they should have received.

14.

The Government submitted that the applicants could not claim to be victims of the alleged violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention because the amount of the pensions which would have been paid to them in the absence of Law no. 296/2006 was equal to or even lower than the amount they had actually received.

15.

The applicants in applications nos. 51045/10, 53300/10 and 53301/10 submitted in response that they did not have access to the relevant data. The applicant in application no. 50345/10 maintained that he had suffered a decrease in his pension amounting to 0.62%. The applicants in applications nos.

51064/10 and 53223/10 submitted that they had lost more than half of their pensions.

16.

In view of these circumstances, and in the absence of any substantiation to the contrary, the Court considers that the pensions of the applicants in applications nos. 51045/10, 53300/10 and 53301/10 were not interfered with as a result of the proceedings complained of. It follows that they cannot claim to be victims of a violation of their rights under Article

1 of Protocol No. 1 to the Convention by reason of the outcome of those proceedings. Therefore, these complaints are incompatible

ratione personae

with the provisions of the Convention within the meaning of Article 35 § 3

(a) and must be rejected in accordance with Article 35 § 4.

17.

Having regard to application no. 50345/10, in

Maggio and Others

(cited above, § 62) the Court held that a reduction of less than half of the applicants’ pensions was not unreasonable. Accordingly, even assuming that in the present case the applicant suffered the reduction in his pension of which he complained, that loss would amount to considerably less than half of his pension. This complaint is therefore manifestly ill-founded and must be rejected under Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.

18.

As to applications nos. 51064/10 and 53223/10, the Court has regard to the calculation made by the INPS (see

Stefanetti and Others v. Italy

(just satisfaction), nos. 21838/10 and 7 others, § 22, 1 June 2017), which indicated that the amount of the pensions which would have been paid to the applicants in the absence of Law no.

296/2006 was equal to or even lower than the amount actually received by them. The applicants have not shown why, in their specific cases, another calculation should be made. It follows that the applicants cannot claim to be victims of a violation of their rights under Article

1 of Protocol No. 1 to the Convention by reason of the outcome of those proceedings. Therefore, these complaints are incompatible

ratione personae

with the provisions of the Convention within the meaning of Article

35 § 3 (a) and must be rejected in accordance with Article 35 § 4.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

19.

In respect of pecuniary damage, the applicant in application no.

50345/10 claimed 1,338.93

euros

(EUR); the applicant in application no.

51045/10 claimed EUR 441,752.48; the applicant in application no.

51064/10 claimed EUR 246,827.84; the applicant in application no.

53223/10 claimed EUR 479,858.50; and the applicants in applications nos.

53300/10 and 53301/10 did not make any claim in respect of pecuniary damage. The applicants further claimed EUR

40,000 each in respect of non

‑

pecuniary damage and EUR

24,711.46 in respect of the costs and expenses incurred before the Court.

20.

The Government contested those amounts.

21.

Having regard to its conclusions above (see paragraphs 16-18) and the calculation made by the INPS (see

Stefanetti and Others

(just satisfaction), cited above, § 22), which took into account the difference between the amount of the pensions that would have been paid to the applicants in the absence of Law no. 296/2006 and the amount they actually received, the Court considers that there is no call to award the applicants any sum in respect of pecuniary damage.

22.

With regard to non-pecuniary damage, the Court considers that the finding of a violation in this judgment is sufficient to compensate the applicants for any non-pecuniary damage sustained.

23.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law, the Court considers it reasonable to award the sum of EUR

3,000 to the applicants jointly in respect of costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to them.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the complaints concerning Article 6 of the Convention admissible and the remainder of the applications inadmissible;

Holds

that there has been a violation of Article 6 of the Convention;

Holds

that the finding of a violation constitutes in itself sufficient just satisfaction for any non-pecuniary damage sustained by the applicants;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay to the applicants jointly, within three months, EUR

3,000

(three thousand euros), plus any tax that may be chargeable to them, in respect of costs and expenses;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Dismisses

the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 29 September 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Liv Tigerstedt

Péter Paczolay

Deputy Registrar

President

APPENDIX

No.

Application no.

Case name

Applicant

Year of birth

Place of residence

Represented by

1.

50345/10

Gusmerini v. Italy

Lino GUSMERINI

1937

Sondrio

Roberta PALOTTI

2.

51045/10

Pasini v. Italy

Rino PASINI

1935

Sondrio

Roberta PALOTTI

3.

51064/10

Pianta v. Italy

Noemi PIANTA

1939

Sondrio

Roberta PALOTTI

4.

53223/10

Via v. Italy

Eligio VIA

1931

Sondrio

Roberta PALOTTI

5.

53300/10

Sala v. Italy

Aldo SALA

1944

Sondrio

Roberta PALOTTI

6.

53301/10

Romeri v. Italy

Lino Attilio ROMERI

1933

Sondrio

Roberta PALOTTI