1ra-1690/2022 — art. 190 alin.4 CP

1ra-1690/2022 — art. 190 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr.1ra-1690/2022

1-22044759-01-1ra-16122022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 septembrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată în componența:

Președinte – Țurcan Anatolie,

Judecători – Daguța Sergiu, Talpă Boris, Eremciuc Ghenadie, Parfeni Oxana,

a judecat recursul declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Tăut Dorina, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 19 octombrie 2022, în cauza penală în privința lui

Codreanu Iulian xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 31.03.2022 – 14.06.2022;

Instanța de apel: 15.07.2022 – 19.10.2022;

Instanța de recurs: 16.12.2022 – 26.09.2023.

a c o n s t a t a t:

Codreanu Iulian a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.190 alin.(4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții și de a exercita activități legate de administrarea și gestionarea

banilor și bunurilor materiale pe un termen de 3 ani.

A fost dispusă încasarea de la Codreanu Iulian în beneficiul lui Revenco Lilian

suma de 8 500 euro, în lei MD conform cursului oficial al BNM la data executării

hotărârii.

A fost dispusă încasarea de la Codreanu Iulian în beneficiul lui Tcaci Leonid

suma de 5 000 euro, în lei MD conform cursului oficial al BNM la data executării

hotărârii.

la 10.02.2021, acționând cu intenție directă, având scopul dobândirii ilicite a

bunurilor altei persoane, aflându-se în mun. Chișinău, str. Hîncu 3, prezentându-se

ca fiind „agent sub acoperire” și inducând în eroare pe cet. Revenco Lilian, sub

pretextul că-i va facilita perfectarea actelor de identitate românești, în baza

1

procedurilor speciale, pe numele său și pe numele lui Lazarenco Mariana, a dobândit

ilegal de la Revenco Lilian, mijloace financiare în sumă de 5 000 Euro și, respectiv,

în sumă 3 500 Euro, echivalentul total a 180 472 MDL, conform cursului oficial

mediu de schimb al Băncii Naționale din Moldova.

În aceiași zi, Codreanu Iulian, acționând cu intenție directă, având scopul

dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, aflându-se în mun. Chișinău, str. Hîncu

3, prezentându-se ca fiind „agent sub acoperire” și inducând în eroare pe cet. Tcaci

Leonid, sub pretextul că-i va facilita perfectarea actelor de identitate românești, în

baza procedurilor speciale, a dobândit ilegal de la Tcaci Leonid, mijloace financiare

în sumă de 5 000 Euro, echivalentul a 106 160 MDL, conform cursului oficial mediu

de schimb al Băncii Naționale din Moldova.

Ulterior, Codreanu Iulian nu a întreprins careva acțiuni, în scopul perfectării

actelor de identitate promise și a refuzat să restituie banii primiți de la Revenco

Lilian și Tcaci Leonid, spunând-u-le că i-a transmis persoanelor cu care lucrează,

cauzându-le un prejudiciu material, în proporții mari, în sumă de 286 623 MDL.

La 14.12.2021, în cadrul discuțiilor care au avut loc între Revenco Lilian și

Codreanu Iulian, ultimul a promis, că procedura de perfectarea a documentelor va

mai dura 30 zile, însă nu s-a soldat cu careva rezultat.

În continuare, la 04.01.2022 în cadrul discuțiilor care au avut loc între

Revenco Lilian și Codreanu Iulian, ultimul a confirmat primirea banilor de la

Revenco Lilian, pentru scopul menționat supra.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Codreanu Iulian a comis infracțiunea

prevăzută de art.190 alin.(4) Codul penal, după indicii calificativi – escrocheria,

caracterizată prin dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în

eroare a unei sau a mai multor persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în

cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului

juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată

de comportamentul dolosiv sau viclean, săvârșită cu folosirea situației de serviciu,

în proporții mari.

inculpatului, a declarat apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu adoptarea unei

noi soluții prin care să fie aplicat actul de amnistie în privința lui Codreanu Iulian.

3.1. Ulterior, la 26.08.2022, avocatul Jereghi Anatolie în numele inculpatului,

a depus apel suplimentar prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă recalificarea faptelor comise

de Codreanu Iulian din prevederile art.190 alin.(4) în prevederile art.190 alin.(1) Cod

penal, în temeiul retroactivității legii și încetarea procesului penal în privința

inculpatului Codreanu Iulian în temeiul art.2 a Legii nr. 243 din 24.12.2021, privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova.

2022, a fost admis apelul declarat (inclusiv apelul suplimentar), casată parțial

sentința, în latura penală, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

2

pentru prima instanță prin care:

Procesul penal în privința lui Codreanu Iulian în baza art.190 alin.(4) Cod

penal, a fost încetat din motivul intervenirii amnistiei.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a menționat, că prima

instanță a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în

mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar tuturor

în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia

privind vinovăția inculpatului Codreanu Iulian în comiterea infracțiunii prevăzute

de art.190 alin.(4) Cod penal, după semnele calificative - escrocheria, caracterizată

prin dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau

a mai multor persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în

privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care

identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului

juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de

comportamentul dolosiv sau viclean, săvârșită cu folosirea situației de serviciu, în

proporții mari.

Instanța de apel a menționat că în ședința instanței de apel a parvenit o cerere

de la inculpatul Codreanu Iulian, prin care ultimul și-a exprimat acordul privind

aplicarea în privința sa a Legii privind amnistia și a solicitat încetarea procesului

penal în baza Legii cu privire la amnistie, cererea fiind susținută și de avocatul

acestuia.

Instanța de apel a remarcat că în conformitate cu prevederile art.107 alin.(1)

Cod penal, amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a

pedepsei fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei.

În continuare instanța de apel a reiterat, că art.1 din Legea nr.243 din

24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova expres stabilește că prezenta lege se aplică

condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate, precum și

persoanelor condamnate, care sunt caracterizate pozitiv pe parcursul executării

pedepsei, al perioadei de probațiune sau al termenului de probă și sunt evaluate

psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă persoanele

respective cad sub incidența prevederilor art.2–5, 7 din Lege.

Instanța de apel a mai remarcat că potrivit art.2 alin.(1) din Legea nr.243 din

24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, procesele penale în privința infracțiunilor

săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul penal nr.985/2002

prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa

cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de urmărire penală sau la cea

de judecare a cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege.

Potrivit art.2 alin.(3) al Legii menționate se indică că, încetarea procesului

penal conform alin.(1) și (2) are loc cu acordul scris al persoanei bănuite, învinuite

sau inculpate.

3

Astfel, ținând cont de prevederile enunțate, instanța de apel a considerat, că

inculpatul Codreanu Iulian cade sub incidența prevederilor Legii privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, nr.243 din 24 decembrie 2021, iar în privința acestuia urmează a fi încetat

procesul penal.

invocând prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită

casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare într-un alt

complet de judecată.

În dezvoltarea argumentelor recursului, susține că deciziei instanței de apel nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în partea încetării procesului penal

în privința lui Codreanu Iulian conform actului de amnistie.

Potrivit art.107 alin.(1) Cod penal, amnistia este actul ce are ca efect

înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei fie reducerea pedepsei aplicate sau

comutarea ei.

A subliniat că, luând în considerație că, o hotărâre judecătorească de aplicare

a amnistiei nu constituie temei de reabilitare a persoanei (art.art.274 pct. 4), 285

alin.(2) Cod de procedură penală), amnistia poate fi aplicată doar după cercetarea

tuturor probelor și stabilirea vinovăției persoanei în comiterea infracțiunii

incriminate, în ordinea art.389 alin.(4) pct. 2) Cod de procedură penală, pe caz,

urmând a fi adoptată o hotărâre de condamnare cu liberarea, reducerea ori comutarea

pedepselor penale.

Prin urmare, consideră că instanța de apel, greșit a aplicat normele de

procedură penală, ce prevăd aplicarea amnistiei.

invocate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că acesta

urmează a fi admis, din considerentele ce succed.

Conform prevederilor Legii nr.246 din 31.07.2023 în vigoare din 01

septembrie 2023, pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului

normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție), art. XI alin.(3), recursurile

depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi

vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

În conformitate cu art.435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară

nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

După cum rezultă din conținutul recursului declarat, recurentul critică decizia

instanței de apel din punct de vedere al prezenței temeiului de casare prevăzut de

art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, în cazurile când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția.

În acest context completul de judecată menționează, că obiect de examinare a

instanței de recurs îl reprezintă chestiunea privind aplicarea Legii nr.243 privind

4

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în

recurs și temeiurilor de casare nominalizate, completul de judecată constată că

criticile aduse de către titularul cererii de recurs și-au găsit confirmare în speța

dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată.

Mai mult, completul de judecată reține și faptul, că din raportarea

jurisprudenței naționale la cea a CtEDO rezultă că în cazul în care se constată

încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile ce urmează să le

soluționeze instanța de apel, hotărârea acesteia urmează a fi desființată, cu trimiterea

cauzei la rejudecare, or eroarea de drept admisă în cadrul unei proceduri precedente,

afectează echitatea procedurii și instanțele de recurs sunt obligate de a rectifica

eroarea de procedură admisă de instanțele ierarhic inferioare, în caz contrar, art.6

CEDO este încălcat (hotărârea CEDO Leoni versus Italia).

Astfel, completul de judecată menționează că la întocmirea unei hotărâri,

instanța trebuie să îndeplinească cerințele art.394 Cod de procedură penală și să

soluționeze toate chestiunile prevăzute în art.art.385 și 397 Cod de procedură penală.

Potrivit art.384 alin.(3) Cod de procedură penală, sentința instanței de judecată

trebuie să fie legală, întemeiată și motivată, iar conținutul ei se expune în mod

consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și să aibă legătură

logică cu ea.

Totodată, potrivit art.417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă printre altele și motivele adoptării soluției date.

La caz, prima instanță a examinat învinuirea adusă în fond și a adoptat soluția

de condamnare a lui Codreanu Iulian în baza art.190 alin.(4) Cod penal, la 5 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități legate de administrarea și

gestionarea banilor și bunurilor materiale pe un termen de 3 ani.

Criticând sentința pentru netemeinicie, apeluri au declarat avocații Guțu Igor

și Jereghi Anatolie în numele inculpatului, care au solicitat casarea acesteia, iar în

ședința de judecată a instanței de apel, inculpatul Codreanu Iulian cu avocatul

acestuia, Jereghi Anatolie au solicitat aplicarea față de inculpat a Legii nr.243

privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova.

Instanța de apel expunându-se asupra solicitării inculpatului și avocatului

acestuia a conchis că starea de fapt concordă cu cea de drept, Jereghi Anatolie fiind

recunoscut vinovat în baza art.190 alin.(4) Cod penal și a decis că „Procesul penal

în privința lui Codreanu Iulian în baza art.190 alin.(4) Cod penal se încetează din

motivul intervenirii amnistiei. Se mențin celelalte prevederi ale sentinței”.

Cu toate că, în descriptivul deciziei, instanța de apel nu face referire la

prevederile art.389 alin.(4) pct. 2) Cod de procedură penală, care prevede că sentința

de condamnare se adoptă cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de la executarea ei în

cazul amnistiei, conform art.107 Cod penal și în cazurile prevăzute de art.89 alin.(2)

lit. a), b), c), e), f) și g) din Codul penal, în dispozitiv a pronunțat soluția de încetare

5

a procesului penal în privința lui Codreanu Iulian recunoscut vinovat în baza art.190

alin.(4) Cod penal, în baza Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-

a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr.243 din 24.12.2021.

Instanța de recurs găsește necesar a puncta că, această statuare a instanței de

apel contravine normelor penale și celor de procedură penală precum și practicii

judiciare constante, or, chiar dacă se constată că sentința de condamnare este

întemeiată (partea descriptivă a hotărârii), se conchide că procesele penale urmează

a fi încetate (partea dispozitivă).

În corespundere cu art.107 alin.(1) Cod penal, amnistia este actul ce are ca

efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei aplicate

sau comutarea ei.

Astfel, ținând cont de faptul că solicitarea de aplicare a actului de amnistie a

intervenit la faza de judecare a apelului, instanța urma a adopta și pronunța o hotărâre

în conformitate cu prevederile art.389 alin.(4) pct. 2) Cod de procedură penală,

potrivit cărora se adoptă o sentință de condamnare cu stabilirea pedepsei și cu

liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art.107 Cod penal, deoarece

adoptarea unei sentințe de încetare a procesului penal conform art.391 Cod de

procedură penală, este posibilă doar la faza punerii pe rol a cauzei (art.345 Cod de

procedură penală coroborat cu art.350 Cod de procedură penală), în celelalte cazuri,

hotărârea se adoptă în baza art.art.389-390 Cod de procedură penală.

Tot aici se menționează că, legiuitorul în prevederile art.391 Cod de procedură

penală (sentința de încetare a procesului penal), nu a statuat că, după ce procedura

continuă în mod obișnuit și instanța hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului,

ea va adopta o sentință de încetare a procesului penal în cazul aplicării actului

amnistiei, ca de altfel și al prescripției.

Or, aceste două cazuri de nereabilitare a persoanei, spre deosebire de celelalte

situații similare, regăsite în art.391 Cod de procedură penală, sunt soluționate, după

faza ședinței preliminare (art.art.332 alin.(5), 384 Cod de procedură penală), doar în

cadrul adoptării unei sentințe sau deciziei (instanței de apel) de condamnare, în

virtutea esenței sale procedurale și a specificului de a hotărî asupra învinuirii

formulate inculpatului în condițiile prescrise la art.art.389, 394 alin.(1) și (2) și 395

Cod de procedură penală, spre deosebire de cele prevăzute în art.394 alin.(4) și 396

Cod de procedură penală, adică cele proprii unei sentințe de încetare.

Mai mult, prevederile de drept enunțate nu sunt declarate neconstituționale și

nici nu contravin reglementărilor internaționale, pentru a fi exceptate și omise, deci

urmează a fi aplicate întocmai (art.1 alin.(1), art.7 alin.(1) – (8) Cod de procedură

penală).

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de

procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune

soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei și dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art.436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și

6

limitele acesteia, să se pronunțe corespunzător și în strictă conformitate cu

prevederile legii penale și procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt și

de drept ale cauzei și să țină seama de cele invocate în prezenta decizie și nemijlocit

de motivele casării acesteia, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre

legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.417 Cod de procedură penală.

penală, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2022, în cauza penală în privința lui

Codreanu Iulian xxxx, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel,

într-un alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Președinte Țurcan Anatolie

Judecători Daguța Sergiu

Taplă Boris

Eremciuc Ghenadie

Parfeni Oxana

7

Dosarul nr. 1ra-1690/2022

(1-22044759-01-1ra-16122022)

26 septembrie 2023

O P I N I E S E P A R A T Ă

în conformitate cu prevederile art. 339 alin (7), 340 alin. (3) Cod de

procedură penală (în cauza penală Codreanu Iulian)

la cererea inculpatului privind aplicarea actului de amnisitie, depusă în ședința de

judecată, inculpatul Codreanu Iulian a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(4) Cod penal, și i s-a aplicat pedeapsa 5 ani

închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a ocupă funcții și de a exercita activități legate de administrarea și

gestionarea banilor și bunurilor materiale pe un termen de 3 ani. Au fost soluționate

acțiunile civile formulate în procesul penal.

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunile inculpatului să

fie recalificate la prevederile art. 190 alin.(1) Cod penal, în temeiul retroactivității

legii penale, iar procesul penal să fie încetat în temeiul art.2 din Legea nr. 243 din

24.12.2021 privind amnistia în legătura cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova.

Chișinău, apelurile avocaților au fost admise, cu casarea parțială a sentinței, în latura

penală, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care, procesul penal în privința lui Codreanu Iulian învinuit de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(4) Cod penal, a fost încetat din

motivul intervenirii actului de amnistie în temeiul Legii nr. 243 din 24.12.2021

privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova.

prevederilor art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală (redacția legii din

05.04.2012, în vigoare până la 01.09.2023). În esența recurentul a contestat decizia

instanței de apel referitor la modul de aplicare a actului de amnistie de către instanța

de apel, considerând că la etapa de judecare a cauzei amnistia poate fi aplicată doar

prin adoptarea de către instanța judecătorească a sentinței de condamnare cu

aplicarea pedepsei și cu liberarea de executarea ei, conform art. 389 alin.(4) pct.2)

Cod de procedură penală, inclusiv și la cererea inculpatului cu privire la aplicarea

actului de amnistie depusă pe parcursul judecării cauzei.

admiterea recursului ordinar declarat de către рrосurоr, a fost casată total decizia din

19 octombrie 2022 a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, în privința

8

inculpatului Codreanu Iulian, și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată, fiind considerat întemeiat recursul procurorului.

obligă judecătorii care fac parte din completul de judecată de a semna hotărârea

judecătorească adoptată de majoritatea membrilor din completul de judecată

respectiv, însă exprimăm dezacordul cu soluția adoptată de către Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție în prezenta cauza penală, deoarece nu am

susținut soluția adoptată și considerăm, că urma a fi adoptată o decizie conform art.

435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, de respingerea recursului procurorului,

cu menținerea hotărârii atacate, din următoarele considerente.

penală, întemeiat și justificat a dispus încetarea procesului penal la cererea

inculpatului, depusă pe parcursul judecării cauzei penale, privind aplicarea

actului de amnistie în temeiul intervenirii Legii privind amnistia în legătură cu

aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova (nr.243

din 24.12.2021), în conformitate cu prevederile art. (1) și art.(2) alin.(1)-(3) din

această lege (în vigoare de la 31 decembrie 2021).

În particular, potrivit art.1 alin. (1) și alin. (2) al Legii nr. 243 din

24.12.2021, privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, prezenta lege se aplică

condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate, precum și

persoanelor condamnate, care sunt caracterizate pozitiv pe parcursul executării

pedepsei, al perioadei de probațiune sau al termenului de probă și sunt evaluate

psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă persoanele

respective cad sub incidența prevederilor art. 2–5, 7, 8. Aplicarea amnistiei față

de persoanele condamnate se decide de comisiile speciale privind aplicarea

amnistiei în privința persoanelor condamnate (în continuare – comisii speciale),

instituite, în acest sens, în cadrul fiecărei instituții care pune în executare

pedeapsa, din reprezentanți ai Administrației Naționale a Penitenciarelor, ai

Inspectoratului Național de Probațiune, precum și din experți psihologi judiciari

atestați. Comisiile speciale se instituie prin ordinul ministrului justiției și activează

în baza unui regulament-cadru aprobat prin ordinul ministrului justiției.

Potrivit art. 2 alin.(1)-(4) al aceleiași Legi, procesele penale în privința

infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul penal

nr.985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră

decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de urmărire

penală sau la cea de judecare a cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege.

Procesul penal în privința infracțiunilor ușoare, mai puțin grave și grave, săvârșite

până la adoptarea prezentei legi de persoane care, la data comiterii infracțiunii,

nu atinseseră vârsta de 18 ani, încetează la faza de urmărire penală sau la faza de

judecare a cauzei. Încetarea procesului penal conform alin.(1) și (2) are loc cu

acordul scris al persoanei bănuite, învinuite sau inculpate. În privința persoanei

care refuză încetarea procesului penal, conform alin. (1)–(3) din prezentul articol,

instanța de judecată, la pronunțarea sentinței, poate hotărî încetarea procesului

9

penal dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii a fost confirmată, inculpatul întrunește criteriile stabilite la art.1 și nu

cade sub incidența art. 6.

Potrivit art. 6 alin.(1) din Legea nr. 243 din 24.12.2021, privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, prevederile art.1–5 nu se aplică persoanei: a) condamnate la detențiune

pe viață sau a cărei pedeapsă capitală a fost comutată în pedeapsă cu închisoare

ori în pedeapsa detențiunii pe viață și care a executat mai puțin de 25 de ani de

închisoare; a1) persoanei bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate care a fost

condamnată anterior pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni grave,

deosebit de grave sau excepțional de grave, executând în tot sau în parte pedeapsa

cu închisoare; b) bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate pentru una dintre

infracțiunile calificate ca fiind deosebit de grave sau excepțional de grave, conform

Codului penal nr.985/2002, ori calificate ca fiind infracțiuni grave conform art.71

din Codul penal aprobat prin Legea R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961; c)

bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate pentru săvârșirea cu intenție a unei

infracțiuni în locurile de detenție; d) bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate

pentru una dintre infracțiunile prevăzute la următoarele articole din Codul penal

nr.985/2002: art.135–139, art.140 alin.(2), art.1401–145, art.151, art.158

alin.(2)–(4), art.160 alin.(3), art.164 alin.(2) și (3), art.165, art.166 alin.(2) și (3),

art.1661 și 167, art.168 alin.(2) și (3), art.169 alin.(2), art.171 și 172, art.174–

1751, art.179 alin.(3), art.1812, art.183 alin.(2), art.186 alin.(5), art.187 alin.(2)–

(5), art.188, art.189 alin.(2)–(6), art.190 alin.(5), art.191 alin.(5), art.196 alin.(4),

art.2011, art.205 și 206, art.208–209, art.211 alin.(2), art.212 alin.(2)–(4), art.213,

art.216 alin.(3), art.217 alin.(4), art.2171 alin. (3) și (4), art.2173, art.2174 alin. (2)

și (3), art.2176, art.219 alin.(2), art.220 alin.(2) și (3), art.236 și 237, art.238

alin.(2), art.239 alin.(2), art.2391 și 2392, art.240 alin.(3) și (4), art.243 și 244,

art.245–2461, art.247 alin.(2), art.248 alin.(3)–(7), art.2481 și 2482, art.252

alin.(2)–(4), art.257 și 258, art.2601–2611, art.264 alin.(2)–(6), art.2641, art.275,

art.278–280, art.282–286, art.289–2893, art.292, art.295 alin.(1)–(6), art.2951

alin.(1) și (2), art.2952 alin.(1)–(3), art.303–315, art.322 alin.(2)–(6), art.324–329,

art.3302, art.332–3351, art.337–343, art.344 alin.(2), art.345, art.347, art.349,

art.352 alin.(3), art.360, art.3621 alin.(3), art.365 alin.(2) și (3), art.368 alin.(2),

art.369 alin.(3), art.370 alin.(2) și (3), art.385–388; e) care a săvârșit infracțiunea

prevăzută la art.1661 alin.(2)–(4), precum și a săvârșit asupra minorilor infracțiuni

prevăzute la art.171–1751, art.201, art.206, art.208–2082 din Codul penal nr.

985/2002; f) bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate pentru una dintre

infracțiunile prevăzute la următoarele articole din Codul penal aprobat prin Legea

R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961: art.63, art.72 alin.(2), art.1011, art.103,

art.1031 alin.(2), art.104, art.1052, art.107 alin.(3) și (4), art.1121, art.1123,

art.1131, art.1132, art.1151, art.116 alin.(2), art.1241 alin.(2), art.136, art.1554,

art.1556 alin.(2), art.156 alin.(2), art.157 alin.(3) și (4), art.1649 alin.(3), art.177

alin.(4)–(6), art.184 alin.(3), art.1871 alin.(1), art.189, art.1981, art.200–2032,

art.206, art.224, art.2242, art.2243, art.2246 alin. (2), art.2253, art.262, art.263,

10

art.266, art.269; g) bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate pentru o

infracțiune săvârșită cu intenție și absolvită anterior în tot sau în parte, în temeiul

actului de amnistie sau de grațiere, de pedeapsa stabilită pentru săvârșirea unei

alte infracțiuni; h) în privința căreia a fost înlăturată anterior răspunderea penală,

de trei sau mai multe ori, în temeiul împăcării părților conform prevederilor

art.109 din Codul penal nr.985/2002.

În conformitate cu art.6 alin.(2) din Legea nr. 243 din 24.12.2021, la

aplicarea prevederilor alin.(1) nu se ține cont de antecedentele penale ale

persoanei reabilitate și nici de antecedentele penale stinse în modul stabilit de

legislație.

La caz, atestăm că în ședința de judecată pe parcursul judecării cauzei,

inculpatul asistat de apărătorul său, a depus la instanța de judecată o cerere prin

care a solicitat aplicarea actului de amnistie prin încetarea procesului penal în

temeiul Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a

XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Totodată, inculpatul

a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate și a manifestat în scris

acordul de a fi aplicat față de el actul de amnistie prin încetarea procesului penal.

În acest context, instanța de apel, justificat în temeiul prevederilor art. 1 alin.

(1) și art. 2 alin.(1)-(3) din Legea nr. 243 din 24.12.2021, privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, și lipsa restricțiilor stabilite de art. 6 alin.(1) al Legii, a aplicat amnistia

și în conformitate cu art.391 alin.(1) pct.6), art. 332 alin.(5), art.285 alin.(2), art.

275 pct.4) Cod de procedură penală, a încetat procesul penal în privința

inculpatului învinuit de comiterea infracțiunii imputate.

Cu privire la argumentele expuse în recursul declarat de către procuror,

considerăm că acestea nu sunt întemeiate și urmau a fi respinse, deoarece

contravin cadrului legal în vigoare, impunând statul la suportarea cheltuielilor

nejustificate ce țin de judecarea cauzelor penale referitor la care, însăși statul în

persoana legiuitorului a declarat amnistia, și în care inculpații și-au dat acord

scris la aplicarea actului de amnistie, nefiind constatate prohibiții pentru aplicarea

actului de clemență.

Astfel, amnistia este actul de clemență al puterii legiuitoare, prin care

aceasta, din considerente de ordin politic sau social, înlătură răspunderea penală

și consecințele condamnării (pedeapsa, fie reducerea pedepsei aplicate) pentru

infracțiunile săvârșite până la apariția actului de amnistie.

Noțiunea de amnistie se regăsește în art. 107 din Codul penal, care prevede

că amnistia reprezintă actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale1 sau a

pedepsei2, fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei3.

Menționăm că, actul de amnistie constituie o lege organică prin care se

stabilesc categoriile de infracțiuni și persoane pentru care se acordă amnistia,

condițiile și limitele de incidență ale acesteia, în Codul penal fiind enumerate

efectele amnistiei, în raport cu momentul apariției acesteia (înainte de condamnare

ori după condamnarea făptuitorului), iar în Codul de procedură penală sunt

prevăzute dispoziții, referitoare la procedura aplicării amnistiei și la consecințele

11

procesuale ale acesteia. Consecințele produse de actul amnistiei conduc la

înlăturarea răspunderii penale, a executării pedepsei sau, după caz, alte

consecințe ale condamnării, pentru faptele săvârșite anterior apariției actului de

clemență. Amnistia dobândește un caracter mixt, ea operând numai in rem (cu

privire la anumite infracțiuni) și in personam (relativ doar la persoanele care

întrunesc condițiile legii.

Procedura de aplicare a amnistiei față de persoanele inculpate este

reglementată de art. 2 din Legea nr. 234 din 24.12.2021, unde se indică expres că

procesul penal încetează la faza de judecare a cauzei, dacă sunt întrunite condițiile

expuse în prezenta lege. Totodată, prevederile procesual penale privind

modalitatea de aplicare a actului de amnistie de către instanța de judecată, inclusiv

prin dispunerea încetării procesului penal la judecarea cauzei penale, sunt

prevăzute și de Codul de procedură penală.

Astfel, conform art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) - (8) din Codul de procedură

penală, procesul penal reprezintă activitatea organelor de urmărire penală și a

instanțelor judecătorești desfășurată în conformitate cu prevederile prezentului

cod, exceptând doar situațiile când prioritate au reglementările internaționale sau

când unele prevederi legale sunt declarate neconstituționale.

În corespundere cu art. 107 alin. (1) din Codul penal, amnistia este actul ce

are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei

aplicate sau comutarea ei.

Potrivit art. 275 pct. 4) din Codul de procedură penală, urmărirea penală nu

poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în

cazurile în care a intervenit amnistia.

Conform art. 285 alin. (2) și (7) din Codul de procedură penală, încetarea

urmăririi penale are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art.

275 pct. 4)-9) din prezentul cod. Încetarea urmăririi penale și liberarea persoanei

de răspundere penală nu pot avea loc contrar voinței acesteia. În acest caz,

urmărirea penală continuă.

Potrivit art. 350 alin. (1) din Codul de procedură penală, dacă în ședința

preliminară s-au constatat temeiurile prevăzute în art. 332, instanța, prin sentință

motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

Totodată, conform art. 332 alin. (1) și (5) din Codul de procedură penală,

în cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile

prevăzute în art. 285 alin. (2), instanța, în cauza respectivă. În cazul prevăzut la

art. 275 pct. 4), încetarea procesului penal nu se admite fără acordul inculpatului.

În acest caz, procedura continuă în mod obișnuit.

Potrivit art. 384 alin. (1), (3) și (4) din Codul de procedură penală, instanța

hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului prin adoptarea sentinței de

condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal. Sentința instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Instanța își întemeiază

sentința numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată.

Conform art. 389 alin. (1) și (4) pct. 2) Cod de procedură penală, sentința

de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării

12

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată

prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de condamnare

se adoptă cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei

conform art. 107 din Codul penal.

Totodată, conform art. 391 alin.(1) pct.6) Cod de procedura penală, sentința

de încetare a procesului penal se adoptă dacă există alte circumstanțe care exclud sau

condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

În corespundere cu art. 1 alin. (4) din Legea nr. 243 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, aplicarea amnistiei față de persoanele inculpate se decide de instanța de

judecată, la faza de judecare a cauzei. Art. 2 alin. (1) și (4) prescriu că, procesele

penale în privința infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru

care Codul penal nr.985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o

pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani,

încetează la faza de judecare a cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege.

În privința persoanei care refuză încetarea procesului penal, conform alin.

(1) din prezentul articol, instanța de judecată, la pronunțarea sentinței, poate

hotărî încetarea procesului penal dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată, inculpatul întrunește

criteriile stabilite la art.1 și nu cade sub incidența art.6.

Prin urmare, constatăm că alegațiile recurentului în sensul existenței

obligației instanței judecătorești de a examina cauza penală în fond cu adoptarea

doar a sentinței de condamnare cu liberarea vinovatului de executarea pedepsei

aplicate potrivit rigorilor art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală, nu

sunt întemeiate și sunt bazate pe înțelesul eronat a legii.

Astfel, conform art. 332 alin.(1) Cod de procedură penală, în cazul în care,

pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art.

275 pct. 5) –9), 285 alin.(2), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-60 din Codul

penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza

respectivă.

În conformitate cu art.332 alin.(5) Cod de procedură penală, în cazul

prevăzut la art.275 pct.4), încetarea procesului penal nu se admite fără acordul

inculpatului. În acest caz, procedura continuă în mod obișnuit.

Potrivit prevederilor art. 285 alin.(2) CPP, încetarea urmăririi penale are

loc în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art.275 pct.4)–9) din

prezentul cod, precum și dacă există cel puțin una din cauzele prevăzute la art.53

din Codul penal sau dacă se constată existența circumstanțelor prevăzute de pct.1)

– 3) din alin.(2) a art.285 CPP.

În conformitate cu prevederile art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală,

urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită nu poate fi efectuată

și va fi încetată în cazurile în care a intervenit termenul de prescripție sau amnistia.

Astfel, cadrul normativ legal aplicabil (art.332 CPP ca norma procesuală

de trimitere la norma de referință) prevede încetarea procesului penal pe parcursul

judecării cauzei (și nu numai la etapa ședinței preliminare) în cazul în care a

13

intervenit amnistia și inculpatul prin cerere scrisă optează pentru încetarea

procesului penal în baza actului de amnistie, care deși nu este motiv de reabilitare

a încetării procesului penal, însă cadrul normativ în vigoare prevede în mod expres

o asemenea finalizare a procesului penal prin sentința de încetare, care poate fi

adoptată pe parcursul judecării cauzei în instanța de judecată, fără ca statul să

mai suporte cheltuieli judiciare la cercetarea tuturor probelor a părții acuzării,

devreme ce tot statul în persoana legiuitorului a adoptat actul cu privire la

amnistia, iar inculpatul prin cerere autentică consimte aplicarea fața de el a

actului de amnistie și nu pretinde a fi recunoscut nevinovat prin sentința de

achitare.

Alegațiile recurentului precum că art.332 CPP este caduc și în cazul

intervenirii actului de amnistie urmează a fi adoptată doar sentința de condamnare

cu liberarea vinovatului de executarea pedepsei aplicate, nu este întemeiată,

deoarece prevederile art. 332 CPP se înscriu real în ansamblul normelor de drept

procedural penal în vigoare și aplicabile prin coroborare reciprocă, cât și cu

prevederile altor legi organice, la caz, Legea nr.243 din 24.12.2021 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, (cât și cu precedentul act de amnistie – Legea nr.210 din

29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova) care prin art.2 alin.(2) prevede la fel, încetarea

procesului penal pe parcursul judecării cauzei penale, cu acordul scris al

persoanei inculpate.

În consonanță cu cele menționate supra, cadrul normativ legal prevede și

modul de soluționare a cauzei penale și pentru persoanele inculpate cărora este

aplicabil actul de amnistie, însă persoana refuză încetarea procesului penal.

Astfel, conform art.2 alin.(4) din Legea nr.243 din 24.12.2021 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, în privința persoanei care refuză încetarea procesului penal

conform alin.(1) - (3) din prezentul articol, instanța de judecată, la pronunțarea

sentinței poate hotărî încetarea procesului penal dacă, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată,

inculpatul întrunește criteriile stabilite la art.1 și nu cade sub incidența art.6.

Acestea prevederi a legii organice sunt în corespundere cu prevederile

art.332 alin.(5) CPP, privind interzicerea încetării procesului penal în temeiul art.

275 pct.4) CPP, fără acordul inculpatului (ori amnistia nu este motiv de

reabilitare), și în acest caz procedura judecării cauzei penale continuă în mod

obișnuit.

Pe cale de consecință, la finalizarea judecării cauzei penale în privința

inculpatului care nu dă acordul la încetarea procesului penal în legătura cu

intervenirea actului de amnistie, instanța de judecată procedează conform

prevederilor art.384 alin.(1) CPP, corespunzător concluziilor făcute în urma

cercetării și aprecierii probelor din cauza penală.

Consecutiv, în cazul în care instanța de judecată ajunge la concluzie despre

vinovăția inculpatului, instanța procedează conform prevederilor art.389 alin.(4)

14

pct.2) Cod de procedură penală, potrivit cărora, sentința de condamnare se adoptă cu

stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art.107

din Codul penal (doar pentru cazurile în care inculpatul refuză încetarea procesului

penal pe motivul intervenirii acutului de amnistie, ori pretinde a fi recunoscut

nevinovat în urma judecării cauzei penale în procedura obișnuită).

Cât privește alegațiile procurorului-recurent precum că prin sentința de încetare

nu pot fi soluționate acțiunea civilă a părții civile, chestiunile cu privire la

confiscarea specială și corpurile delicte, măsurile de siguranță, cât și nu pot fi

repartizate cheltuielile judiciare, menționăm că acestea sunt lipsite de temeinicie și

care contravin cadrului legal în vigoare, ori fără atenția procurorului-apelant au

rămas prevederile art. 397 Cod de procedura penală.

Astfel, în conformitate cu art.397 Cod de procedură penală, dispozitivul

sentinței de condamnare, precum și al celei de achitare sau de încetare a procesului

penal, pe lîngă chestiunile enumerate în art.395 și 396, în cazurile necesare, trebuie

să mai cuprindă: 1) hotărîrea cu privire la acțiunea civilă înaintată sau hotărîrea

pronunțată din oficiu de către instanță referitor la repararea pagubei; 2) hotărârea cu

privire la confiscarea specială și confiscarea extinsă; 3) hotărîrea cu privire la

corpurile delicte; 4) hotărîrea cu privire la măsurile de ocrotire; 5) dispoziția

referitoare la repartizarea cheltuielilor judiciare; 6) dispoziția referitoare la

procedura și termenul declarării apelului sau a recursului împotriva sentinței, după

caz.

La fel sunt neîntemeiate alegațiile procurorului recurent precum că, adoptând o

soluție de încetare a procesului penal, instanța de judecată nu poate determina și

constata din punct de vedere juridic corespundere exactă între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite de către inculpat și semnele componenței infracțiunii,

prevăzute de norma penală, ceea ce potrivit opiniei procurorului contravine

prevederilor art. 107 Cod penal, art.275 pct.4), 285 alin.2) Cod de procedură penală

și Legii nr. 243.

În acest sens, menționăm că în conformitate cu art. 394 alin.(4) Cod de

procedură penală, partea descriptivă a sentinței de încetare a procesului penal trebuie

să conțină descrierea și motivarea temeiurilor pentru încetarea procesului penal.

Astfel, legea procesual penală nici nu stabilește că la adoptarea sentinței de

încetare a procesului penal, inclusiv și în cazul aplicării actului de amnistie, instanța

de judecată trebuie să determină și constate corespunderea exactă între semnele

faptei prejudiciabile săvârșite de către inculpat și semnele componenței infracțiunii

prevăzute de norma penală.

Mai mult ca atât, nici prevederile art. 107 Cod penal, art.275 pct.4), 285 alin.2)

Cod de procedură penală și al Legii nr. 243, la care la caz, a făcut referire procurorul

– recurent, nu stabilesc această obligație a instanței de judecată.

Pentru motivele expuse supra, considerăm ca fiind corectă soluția instanței de

apel privind dispunerea încetării procesului penal în privința inculpatului în prezenta

cauza penală pe motivul intervenirii actului de amnistie și acceptului inculpatului

prin cerere la încetarea procesului penal în temeiul actului de amnistie, ori unul din

efecte a actului de amnistie, este cel de înlăturare a răspunderii penale, iar prevederile

15

actului de amnistie cât și prevederile art. 332 alin.(1), 391 pct.6) CPP, admit

încetarea procesului penal în asemenea situație pe parcursul judecării cauzei.

Este de menționat că, prin argumentele recurentului care, la caz au fost

considerate ca fiind întemeiate de către Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție, este negat efectul de drept a actului de amnistie, în ce privește înlăturarea

răspunderii penale, efectul amnistiei prevăzut de art. 107 alin. (1) din Codul penal,

și care intervine pentru persoanele în privința cărora cauza penală încă nu a fost

examinată și persoana nu a fost trasă la răspundere penală cu aplicarea pedepsei și

persoana inculpată consimte aplicarea actului de amnistie prin încetare a procesului

penal pe parcursul judecării cauzei penale în instanța de judecată.

Din acestea motive, considerăm că, în conformitate cu art. 435 alin.(1) pct.1)

Cod de procedură penală, recursul procurorului urma a fi respins, iar decizia instanței

de apel, la caz, urma a fi menținută.

Judecători: Sergiu Daguța

Ghenadie Eremciuc

16