CASE OF JANTNER v. SLOVAKIA

Reclamantul a părăsit Cehoslovacia pentru Germania în 1968. După reabilitarea judiciară în 1990 a început să trăiască parțial în Cehoslovacia și în parte în Germania. Potrivit reclamantului, a petrecut majoritatea anului 1992 în Cehoslovacia. La 25 septembrie 1992, el a înregistrat reședința sa permanentă la adresa prietenului său în Krompachy. El a rămas înregistrat la această adresă până la 22 iunie 1994. La 28 septembrie 1992, reclamantul a depus o cerere de restituire a proprietății tatălui său și unchiului său în temeiul Legii de proprietate a terenurilor din 1991. 10. La 15 mai 1996, Biroul de teren Spišská Nová Ves a respins cererea reclamantului din cauza faptului că, în momentul respectiv, nu a rezistat permanent pe teritoriul fostei Republici Federale Cehe și Slovace, în conformitate cu art. 4 alineatul (1) din Legea privind proprietatea terenurilor. 11. Oficiul de teren a stabilit că o scrisoare înregistrată trimisă la 8 aprilie 1993 nu a putut fi livrată deoarece în acel moment nimeni nu a locuit la adresa reclamantului în Krompachy. Oficiul de teren a avut înaintea acestuia, de asemenea, un certificat în care autoritatea germană competentă a confirmat că reclamantul și-a înregistrat locuința principală (Hauptwohnung) în Wendelstein din 1973. Scrisoarea însoțitoare a viceconsulului slovac către München a explicat că, spre deosebire de Slovacia, nu a fost făcută distincție între reședința permanentă și temporară în Germania. De asemenea, scrisoarea a afirmat că, în temeiul legislației germane, locuința principală a fost locul de reședință utilizat anterior de persoana în cauză în Germania și că nu există obligația în temeiul legislației germane de a-și încheia înregistrarea atunci când o persoană petrece o parte majoră a unui an în străinătate. Viceconsul a exprimat opinia că, în cazul în care șederea reclamantului în Slovacia a depășit 183 zile pe an, rezidența sa de acolo ar putea fi considerată, teoretic, ca fiind permanentă în sensul Legii de înregistrare a reședinței cetățenilor din 1982. 12. În decizia sa, Oficiul de Teren a făcut referire, de asemenea, la un raport de poliție conform căruia reclamantul nu și-a stabilit în mod eficient reședința permanentă în Krompachy. Oficiul de teren a concluzionat, în legătură cu secțiunea 3 alineatele (2) și (5) și cu secțiunea 4 alineatul (1) din Legea de înregistrare a rezidenței cetățenilor din 1982 și cu jurisprudența și practicile administrative relevante, că reclamantul nu a îndeplinit cerințele de reședință permanentă. 13. La 19 iunie 1996, reclamantul a solicitat Curtea Regională Košice să revizuiască decizia Oficiului de terenuri. El a afirmat că de la începutul anului 1992 a locuit în diverse locuri din Slovacia și a prezentat declarații de martor în acest sens. Reclamantul a explicat, de mai multe ori pe an, că s-a dus în Germania, în cazul în care a fost în curs de tratament cu cancer. 14. La 29 noiembrie 1996, Curtea Regională Košice a susținut decizia administrativă contestată de solicitant. Acesta a remarcat că, până la expirarea termenului de depunere a cererii la 31 decembrie 1992, reclamantul nu a rezistat în permanență în fosta Republica Federală Cehă și Slovacă, în conformitate cu art. 4 alineatul (1) din Legea privind proprietatea terenurilor. 15. Curtea Regională a reamintit, în special, că în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Legea privind înregistrarea locuințelor cetățenilor din 1982, cetățenii nu pot rezista permanent la mai mult de o adresă în același timp. Întrucât reclamantul nu a renunțat la înregistrarea locuinței sale principale în Germania înainte de înregistrarea reședinței sale permanente în Krompachy, șederea sa în Cehoslovacia urma să fie considerată temporară. Se face referire la jurisprudența relevantă și la practica Ministerului Internului. 16. În plus, Curtea Regională a susținut că reclamantul nu a prezentat nicio dovadă care să demonstreze că locuința sa în Krompachy îndeplinește cerințele unei reședințe permanente în sensul articolului 3 alineatul (2) din Legea privind înregistrarea reședinței cetățenilor. În plus, un raport de poliție în fața instanței a indicat că înregistrarea reclamantului în Krompachy a fost de natură oficială. 17. La 30 iulie 1999, Curtea Supremă a refuzat să reexamineze cazul, deoarece nu exista niciun remediu disponibil împotriva hotărârii Curții Regionale din 29 noiembrie 1996. 18. Dispozițiile relevante ale Legii privind proprietatea terenurilor din 1991 (Zákon o úprave vlastníckych vz Persoanele care au dreptul de a solicita restituirea proprietăților sunt resortisanți ai Republicii Federale Cehă și Slovacă cu reședință permanentă pe teritoriul său al căror teren și clădiri care fac parte dintr-o proprietate agricolă au fost transferate statului sau altor persoane juridice în perioada între 25 februarie 1948 și 1 ianuarie 1990, astfel cum se prevede în secțiunea 6 alineatul (1). În caz de deces, înainte de expirarea termenului stabilit în secțiunea 13 a persoanei a căror proprietăți imobiliare au fost transferate către stat sau către alte persoane juridice în cursul perioadei între 25 februarie 1948 și 1 ianuarie 1990, în modalitatea prevăzută în secțiunea 6 alineatul (1) ... Următoarele persoane fizice au dreptul la restituire, cu condiția ca acestea să fie resortisanți ai Republicii Federale Cehe și Slovace și să rezideze permanent pe teritoriul său: ... c) copii ... dintre persoanele menționate la alineatul (1) ... e) frați ai persoanelor menționate la alineatul (1) și, în cazul decesului unuia dintre frații, copiii sau copiii săi.” „1. Orice cerere de restituire a proprietăților în temeiul articolului 6 se depune cel târziu la 31 decembrie 1992... Dreptul de restituire a proprietăților se scurge atunci când reclamația nu a fost depusă în timp...” 19. Dispozițiile relevante ale Legii de înregistrare a Reședinței Cetățenilor din 1982 (Zákon o hlásení a evidovaní pobytu občanov) se citesc după cum urmează. ... „2. Reședința permanentă a unui cetățean este locul în care locuiește permanent, adică, ca regulă, în cazul în care familia sau părinții săi, sau locul în care se află locuința sau ocupația cetățenilor. ... Se află șederea cetățenilor care trăiesc permanent în străinătate pe teritoriul Cehoslovaciei este considerată ca fiind temporară.” „1. Fiecare cetățean își înregistrează reședința permanentă; cetățenii nu pot înregistra reședința permanentă în mai mult de un loc în același timp.” 20. În conformitate cu practica stabilită, cerința de reședință permanentă nu a fost respectată atunci când o persoană nu a demonstrat că înregistrarea reședinței permanente în străinătate a fost încheiată înainte ca el sau ea să se înregistreze ca reședință permanentă pe teritoriul fostului Cehoslovacie sau, după caz, pe teritoriul unuia dintre statele sale succesoare. 21. În cadrul practicii Ministerului Internului, o persoană poate înregistra ca rezidentă permanentă în Republica Slovacă numai după încheierea reședinței permanente în străinătate. În caz contrar, reședința unei astfel de persoane în Republica Slovacă este considerată temporară până la încheierea înregistrării în străinătate. 22. În decizia sa nr. 1 CdoCdo 33/94 din 25 mai 1994, nr. 2 Cdo 20/96 din 30 aprilie 1996 sau 2 Cdo 47/96 din 22 iulie 1996).