ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 548/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la 13 mai 2009, reclamantul P.M. a solicitat obligarea pârâtei C.C.R. la plata drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță pentru anul 2008. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a deținut funcția de controlor financiar în cadrul A.A. – O.R.A. Iași, aflându-se în raporturi de muncă cu C.C.R., care în mod nelegal și discriminatoriu a refuzat plata primei de vacanță pe anul 2008, în conformitate cu sentința civilă nr. 1.245 din 5 septembrie 2008 a Tribunalului Iași, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 751 din 14 noiembrie 2008 a Curții de Apel Iași.

Tribunalul Iași, secția civilă, litigii de muncă, a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale și prin sentința civilă nr. 1.666 din 17 iunie 2009, a admis această excepție și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ. Tribunalul a reținut că funcția de controlor financiar deținută de reclamant este o funcție publică de execuție, pentru care sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, conform cărora cauzele având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ.

Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 194/ CA din 4 noiembrie 2009, prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, litigii de muncă și constatând existența unui conflict negativ de competență, a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență. Instanța de contencios administrativ și fiscal a reținut că, prin anexele III/2 și VI/2 lit. d) din O.U.G. nr. 24/2000 controlorii financiari au fost încadrați în categoria personalului contractual din sectorul bugetar și încheie un contract individual de muncă cu C.C.R., care stă la baza raporturilor dintre părțile aflate în litigiu.

Din acest motiv, s-a apreciat că soluționarea litigiilor născute din executarea unui contract de muncă, asemenea oricărui conflict de drepturi ce-și are izvorul într-un contract de muncă, este supusă procedurilor prevăzute de Legea nr. 168/1999 și competența de a se pronunța în primă instanță aparține tribunalului. Investită a se pronunța asupra conflictului negativ de competență, ivit în condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va constata că Tribunalul Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, este competent să soluționeze cauza în primă instanță, pentru următoarele considerente: Reclamantul a îndeplinit funcția de controlor financiar în cadrul C.C. Iași și a fost angajat în baza contractului de muncă încheiat cu C.C.R.

Ca funcție de execuție și de specialitate specifică C.C., această funcție a fost prevăzută expres în anexele nr. II/2 și VI/2 lit. d) din O.U.G. nr. 24/2000 privind personalul contractual din sectorul bugetar și nu reprezintă o funcție publică, în sensul definit de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 republicată, ca fiind ansamblul atribuțiilor și responsabilităților stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome. De altfel, funcția de controlor financiar sau alte funcții ale personalului contractual nu se regăsesc printre funcțiile publice prevăzute în mod expres și limitativ în lista din Anexa Legii nr. 188/1999.

Potrivit dispozițiilor art. 6 lit. a) din Legea nr. 188/1999, republicată, prevederile acestei legi nu se aplică personalului contractual salariat din aparatul propriu al autorităților și instituțiilor publice, care desfășoară activități de secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreținere-reparații, deservire sau pază, precum și altor categorii de personal care nu exercită prerogative de putere publică. În consecință, persoanele care ocupă aceste funcții nu au calitatea de funcționar public și sunt supuse regimului juridic prevăzut în legislația muncii, inclusiv în privința competenței de soluționare a litigiilor apărute în raporturile stabilite prin contract cu angajatorul. Față de natura funcției deținută de reclamant și de obiectul cererii de chemare în judecată, care vizează drepturi bănești aferente unor raporturi de muncă, se constată incidența în cauză a normelor de competență materială cuprinse în art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc.

civ. și art. 284 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003, care prevăd competența în primă instanță a tribunalului, ca instanță cu plenitudine de competență în materia conflictelor de muncă. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili că pentru soluționarea în primă instanță a prezentului litigiu, competența aparține Tribunalului Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul P.M., în contradictoriu cu pârâta C.C.R., în favoarea Tribunalului Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2010.