ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 548/2010

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată,

la 13 mai 2009, reclamantul P.M. a solicitat obligarea pârâtei C.C.R. la plata drepturilor

bănești reprezentând prima de vacanță pentru anul 2008.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a susținut că a deținut funcția de controlor financiar în cadrul A.A.

– O.R.A. Iași, aflându-se în raporturi de muncă cu C.C.R., care în mod nelegal

și discriminatoriu a refuzat plata primei de vacanță pe anul 2008, în

conformitate cu sentința civilă nr. 1.245 din 5 septembrie 2008 a Tribunalului Iași, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 751 din 14 noiembrie 2008 a Curții de Apel Iași.

Tribunalul Iași, secția

civilă, litigii de muncă, a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale

și prin sentința civilă nr. 1.666 din 17 iunie 2009, a admis această excepție

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

Iași, secția contencios administrativ.

Tribunalul a reținut că

funcția de controlor financiar deținută de reclamant este o funcție publică de

execuție, pentru care sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999,

conform cărora cauzele având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului

public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ.

Curtea de Apel Iași, secția

de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 194/ CA din 4

noiembrie 2009, prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Iași, litigii de muncă și constatând existența unui

conflict negativ de competență, a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte

de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Instanța de contencios

administrativ și fiscal a reținut că, prin anexele III/2 și VI/2 lit. d) din O.U.G.

nr. 24/2000 controlorii financiari au fost încadrați în categoria  personalului

contractual din sectorul bugetar și încheie un contract individual de muncă cu

C.C.R., care stă la baza raporturilor dintre părțile aflate în litigiu. Din

acest motiv, s-a apreciat că soluționarea litigiilor născute din executarea

unui contract de muncă, asemenea oricărui conflict de drepturi ce-și are

izvorul într-un contract de muncă, este supusă procedurilor prevăzute de Legea nr.

168/1999 și competența de a se pronunța în primă instanță aparține

tribunalului.

Investită a se pronunța asupra

conflictului negativ de competență, ivit în condițiile prevăzute de art. 20 pct.

2 C. proc. civ., Înalta Curte va constata că Tribunalul Iași, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale, este competent să soluționeze cauza în primă

instanță, pentru următoarele considerente:

Reclamantul a îndeplinit

funcția de controlor financiar în cadrul C.C. Iași și a fost angajat în baza

contractului de muncă încheiat cu C.C.R.

Ca funcție de execuție și de

specialitate specifică C.C., această funcție a fost prevăzută expres în anexele

nr. II/2 și VI/2 lit. d) din O.U.G. nr. 24/2000 privind personalul contractual

din sectorul bugetar și nu reprezintă o funcție publică, în sensul definit de art.

2 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 republicată, ca fiind ansamblul atribuțiilor

și responsabilităților stabilite în temeiul legii, în scopul realizării

prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală,

administrația publică locală și autoritățile administrative autonome.

De altfel, funcția de

controlor financiar sau alte funcții ale personalului contractual nu se

regăsesc printre funcțiile publice prevăzute în mod expres și limitativ în

lista din Anexa Legii nr. 188/1999.

Potrivit dispozițiilor art. 6

lit. a) din Legea nr. 188/1999, republicată, prevederile acestei legi nu se

aplică personalului contractual salariat din aparatul propriu al autorităților și

instituțiilor publice, care desfășoară activități de secretariat,

administrative, protocol, gospodărire, întreținere-reparații, deservire sau

pază, precum și altor categorii de personal care nu exercită prerogative de

putere publică.

În consecință, persoanele

care ocupă aceste funcții nu au calitatea de funcționar public și sunt supuse

regimului juridic prevăzut în legislația muncii, inclusiv în privința

competenței de soluționare a litigiilor apărute în raporturile stabilite prin

contract cu angajatorul.

Față de natura funcției

deținută de reclamant și de obiectul cererii de chemare în judecată, care

vizează drepturi bănești aferente unor raporturi de muncă, se constată

incidența în cauză a normelor de competență materială cuprinse în art. 2 pct. 1

lit. c) C. proc. civ. și art. 284 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003, care prevăd

competența în primă instanță a tribunalului, ca instanță cu plenitudine de

competență în materia conflictelor de muncă.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte va stabili că pentru soluționarea în primă instanță a

prezentului litigiu, competența aparține Tribunalului Iași, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei privind pe reclamantul P.M., în contradictoriu cu pârâta C.C.R.,

în favoarea Tribunalului Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 februarie 2010.