ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4821/2010

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 3706 din 28

noiembrie 2007, Tribunalul Iași, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței

materiale și a declinat în

favoarea

Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, competența

de soluționare a acțiunii prin care reclamantul B.A., în contradictoriu cu

pârâții Arhivele Naționale, Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Iași,

Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, Ministerul Finanțelor Publice și

Ministerul Administrației și Internelor, solicita plata drepturilor bănești

reprezentând prima de concediu corespunzătoare anilor

2001-2006.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut, în esență, că în speță, față de împrejurarea că pârâții

sunt autorități centrale, sunt aplicabile prevederile art. 3 pct. 1 C. proc.

civ.

Prin sentința nr. 50/CA din 17 martie

2008, Curtea de Apel Iași, secția de

contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din

oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a

pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că drepturile

solicitate de reclamant își au temeiul

în raporturi de serviciu cu Direcția Județeană a

Arhivelor Naționale Iași și Inspectoratul de Poliție al Județului Iași

care, fiind autorități

publice de nivel județean, atrag competența de

judecată a tribunalului.

Constatându-se

ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Ia

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de

competență, potrivit art. 22 C. proc. civ.

Verificând cauza, Curtea constată că,

în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalul Iași, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor

fi arătate în continuare.

Reclamantul a

solicitat plata unor drepturi salariale.

Potrivit actelor

dosarului, respectiv adeverința nr. 7918 din 17 iulie 2007 emisă de

Ministerul de Interne - Filiala

Județeană Iași a Arhivelor Statului (f. 14 - dosarul Tribunalului Iași),

reclamantul este angajat, în calitate de funcționar public, în cadrul acestei

instituții.

Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr.

188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin acest

act normativ se „reglementează regimul general al

raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau

administrația publică locală, prin

autoritățile administrative autonome

ori prin autoritățile și instituțiile publice ale

administrației publice centrale și locale, denumite în continuare

raporturi de serviciu".

Art. 109 din

același act normativ stabilește competența instanțelor de contencios

administrativ în soluționarea

litigiilor având ca obiect raporturile de serviciu ale funcționarilor publici.

In temeiul

acestei normei de trimitere, în ceea ce privește stabilirea instanței de

contencios administrativ competente să

soluționeze cererea reclamantului de acordare a primei de concediu, sunt

aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

In interpretarea

și aplicarea normelor de competență prevăzute de aceste din urmă

dispoziții

legale, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut, cu caracter unitar, că

ele

instituie două

criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum

urmează:

-

criteriul

poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității

centrale sau locale) a autorității publice

emitente a actului atacat, respectiv căreia îi revine

obligația corelativă dreptului legitim invocat de

reclamant, în cazul actelor administrative

cu caracter general;

- criteriul

valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau

datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul

actelor

administrativ-fiscale.

Cum, în speță,

drepturile solicitate de reclamant derivă din raporturi de serviciu pe

care acesta le are cu autorități

publice de nivel local, obligația directă de plată a lor, în situația în care

va fi stabilită de instanță, revenind acestor autorități, conform art. 10 din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

și art. 2 C. proc. civ.,

competența

materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului ca instanță de

contencios

administrativ.

Față de cele arătate, urmează a se

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabilește competența de soluționare a

cauzei privind pe reclamantul B.A.

, în

contradictoriu cu pârâții Arhivele Naționale, Direcția Județeană a Arhivelor

Naționale Iași, Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, Ministerul

Finanțelor Publice și

Ministerul Administrației și Internelor, în

favoarea Tribunalului Iași, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2010.