ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4821/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3706 din 28 noiembrie 2007, Tribunalul Iași, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a acțiunii prin care reclamantul B.A., în contradictoriu cu pârâții Arhivele Naționale, Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Iași, Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Administrației și Internelor, solicita plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu corespunzătoare anilor 2001-2006.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, că în speță, față de împrejurarea că pârâții sunt autorități centrale, sunt aplicabile prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. Prin sentința nr. 50/CA din 17 martie 2008, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că drepturile solicitate de reclamant își au temeiul în raporturi de serviciu cu Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Iași și Inspectoratul de Poliție al Județului Iași care, fiind autorități publice de nivel județean, atrag competența de judecată a tribunalului.

Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Ia Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ. Verificând cauza, Curtea constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalul Iași, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale. Potrivit actelor dosarului, respectiv adeverința nr. 7918 din 17 iulie 2007 emisă de Ministerul de Interne - Filiala Județeană Iași a Arhivelor Statului (f. 14 - dosarul Tribunalului Iași), reclamantul este angajat, în calitate de funcționar public, în cadrul acestei instituții.

Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin acest act normativ se „reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, denumite în continuare raporturi de serviciu". Art. 109 din același act normativ stabilește competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea litigiilor având ca obiect raporturile de serviciu ale funcționarilor publici. In temeiul acestei normei de trimitere, în ceea ce privește stabilirea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze cererea reclamantului de acordare a primei de concediu, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

In interpretarea și aplicarea normelor de competență prevăzute de aceste din urmă dispoziții legale, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut, cu caracter unitar, că ele instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează: - criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat, respectiv căreia îi revine obligația corelativă dreptului legitim invocat de reclamant, în cazul actelor administrative cu caracter general; - criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.

Cum, în speță, drepturile solicitate de reclamant derivă din raporturi de serviciu pe care acesta le are cu autorități publice de nivel local, obligația directă de plată a lor, în situația în care va fi stabilită de instanță, revenind acestor autorități, conform art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 2 C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului ca instanță de contencios administrativ. Față de cele arătate, urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B.A. , în contradictoriu cu pârâții Arhivele Naționale, Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Iași, Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Administrației și Internelor, în favoarea Tribunalului Iași, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2010.