ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2637/2008

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanții A.M., A.A., B.S., C.M., M.M., M.G.,

M.C.C. și P.A. au chemat în judecată Ministerul Internelor și Reformei Administrative,

Arhivele Naționale, I.P.J. Vaslui și Ministerul Economiei și Finanțelor pentru ca

prin hotărârea ce se va pronunța să-i oblige în solidar la plata primelor de vacanță

pe anii 2004, 2005 și 2006 actualizate până la data plății, obligarea Ministerului

Internelor și Reformei Administrative să cuprindă în bugetul propriu sumele necesare

plății primelor de concediu, respectiv obligarea Ministerului Finanțelor Publice

să vireze Ministerului de resort sumele solicitate.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că sunt funcționari publici în cadrul Direcției Județene Vaslui

a Arhivelor Naționale, însă pentru că aceasta nu are personalitate juridică sunt

plătiți prin inspectoratele de poliție, dreptul la primele de vacanță fiindu-le

reglementat prin art. 33 alin. (2) și art. 34 din Legea nr. 188/1999.

Tribunalul Vaslui, prin

sentința civilă nr. 350/CA din 22 octombrie 2007, în temeiul dispozițiilor art.

109 din Legea nr. 188/1999, ale art. 10 alin. (1) și art. 10 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004 precum și cele ale art. 3 pct. 1 C. proc. civ., a dispus declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași.

La rândul său, Curtea

de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 37/CA

din 3 martie 2008 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților

Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Arhivele Naționale, I.P.J. Vaslui

și Ministerul Economiei și Finanțelor, respingând acțiunea formulată de reclamanți

și cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei

Administrative în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor.

De asemenea, a admis excepția

lipsei competenței materiale a Curții de Apel Iași de a soluționa cererea formulată

de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul I.P.J. Vaslui, disjungând judecata acestei

cereri și declinând-o pentru competentă soluționare în favoarea Tribunalului Vaslui,

ca primă instanță de contencios administrativ.

Totodată, a suspendat

din oficiu judecata acestui capăt de cerere, sesizând Înalta Curte de Casație și

Justiție în vederea rezolvării conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul

Vaslui și Curtea de Apel Iași.

Pentru a pronunța această

sentință, referitor la lipsa calității procesuale pasive a pârâților Ministerul

Internelor, Ministerul Economiei și Finanțelor și Arhivele Naționale, a reținut,

în esență, următoarele:

- Arhivele Naționale nu

sunt răspunzătoare pentru neplata primelor de concediu, întrucât această instituție

nu este implicată în procesul finanțării directe a cheltuielilor de personal, această

răspundere revenind I.P.J. Vaslui;

- Faptul că reclamanții

fac parte dintr-o instituție publică din structura Ministerului de Interne nu poate

avea semnificația că între aceștia și organul central al administrației de stat

ar exista vreun raport juridic, născut din neplata drepturilor salariale reglementate

prin Legea nr. 188/1999;

- Ministerul Economiei

și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă, întrucât între un funcționar public

și autoritatea care este implicată în procesul elaborării proiectului bugetului

de stat și respectiv procesul monitorizării execuției bugetare nu există nici un

raport juridic legal, convențional sau delictual privitor la plata drepturilor salariale.

Cererea de chemare în

garanție formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor a fost respinsă avându-se

în vedere atât soluția adoptată asupra acțiunii reclamanților, cât și faptul că

Legea nr. 500/2002 nu recunoaște chematului în garanție dreptul de a dispune liber

de veniturile și cheltuielile bugetare.

În ceea ce îl privește

pe pârâtul I.P.J. Vaslui, instanța a reținut că acesta nu face parte din categoria

autorităților și instituțiilor publice enumerate la art. 3 pct. 1 C. proc. civ.,

acesta aflându-se în raporturi juridice directe cu reclamanții, astfel că, în raport

de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. și cele ale art. 158

alin. (3) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei, sub acest

aspect, în favoarea Tribunalului Vaslui, ca primă instanță în materia contenciosului

administrativ.

Sesizată numai cu rezolvarea

conflictului negativ de competență astfel ivit între Tribunalul Vaslui și Curtea

de Apel Iași, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Din interpretarea sistematică

a regulilor de procedură civilă rezultă anumite principii în materie de competență,

între care și acela conform căruia competența instanței este subiectivată prin actul

de învestire.

Prin urmare, obiectiv,

competența de atribuțiune și competența teritorială a instanțelor judecătorești

sunt predeterminate prin lege, pe baza unor criterii generale și impersonale, însă,

subiectiv, individualizarea instanței se realizează prin cererea de chemare în judecată,

ca element al acțiunii civile.

Una din consecințele ce

decurg din acest principiu este aceea că pentru verificarea competenței instanței

nu interesează momentul stabilirii situației juridice dintre părți, ci acela al

introducerii cererii de chemare în judecată, ca urmare a degenerării acelei situații

într-o stare conflictuală, susceptibilă de rezolvare numai prin mijlocirea instanței.

În materia contenciosului

administrativ, pentru stabilirea competenței materiale, legiuitorul a instituit

două criterii: cel al rangului autorității care a emis sau, după caz, a încheiat

actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice

și respectiv, cel valoric, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 10 din Legea

nr. 554/2004.

În speță, reclamanții

au chemat în judecată autorități centrale și locale, solicitând, pe de o parte,

obligarea acestora, în solidar, la plata primei de concediu pentru anii 2004 - 2006,

iar, pe de altă parte, obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerului

Internelor și Reformei Administrative la asigurarea fondurilor necesare efectuării

plății acestor drepturi, într-o atare situație competența de soluționare a cauzei,

în întregul său, revenind Curții de Apel, legal sesizată prin declinare de competență,

în conformitate cu dispozițiile art. 158 alin. (3), art. 159 pct. 2 C. proc.

civ., coroborate cu art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și art. 10 alin. (1), teza a II-a

din Legea nr. 554/2004.

Cum procedeul la care

s-a recurs prin hotărârea atacată nu are nici un fundament juridic și apreciind

că, în virtutea principiului anterior enunțat, Curtea de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal, rămâne competentă material și în soluționarea dosarului

format în baza dispoziției de disjungere a cererii reclamantului în contradictoriu

cu I. P.J. Iași, Înalta Curte, în temeiul art. 22 pct. 5 C. proc. civ., va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea respectivei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe A.M., A.A., B.S., C.M., M.M., M.G., M.C.C., P.A.,

Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Arhivele Naționale, I.P.J. Vaslui

și Ministerul Economiei și Finanțelor în favoarea Curții de Apel Iași, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 24 iunie 2008.