ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2637/2008

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții A.M., A.A., B.S., C.M., M.M., M.G., M.C.C. și P.A. au chemat în judecată Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Arhivele Naționale, I.P.J. Vaslui și Ministerul Economiei și Finanțelor pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să-i oblige în solidar la plata primelor de vacanță pe anii 2004, 2005 și 2006 actualizate până la data plății, obligarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative să cuprindă în bugetul propriu sumele necesare plății primelor de concediu, respectiv obligarea Ministerului Finanțelor Publice să vireze Ministerului de resort sumele solicitate.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt funcționari publici în cadrul Direcției Județene Vaslui a Arhivelor Naționale, însă pentru că aceasta nu are personalitate juridică sunt plătiți prin inspectoratele de poliție, dreptul la primele de vacanță fiindu-le reglementat prin art. 33 alin. (2) și art. 34 din Legea nr. 188/1999. Tribunalul Vaslui, prin sentința civilă nr. 350/CA din 22 octombrie 2007, în temeiul dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, ale art. 10 alin. (1) și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 precum și cele ale art. 3 pct. 1 C. proc. civ., a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași. La rândul său, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 37/CA din 3 martie 2008 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Arhivele Naționale, I.P.J.

Vaslui și Ministerul Economiei și Finanțelor, respingând acțiunea formulată de reclamanți și cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor. De asemenea, a admis excepția lipsei competenței materiale a Curții de Apel Iași de a soluționa cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul I.P.J. Vaslui, disjungând judecata acestei cereri și declinând-o pentru competentă soluționare în favoarea Tribunalului Vaslui, ca primă instanță de contencios administrativ. Totodată, a suspendat din oficiu judecata acestui capăt de cerere, sesizând Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea rezolvării conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Vaslui și Curtea de Apel Iași.

Pentru a pronunța această sentință, referitor la lipsa calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Internelor, Ministerul Economiei și Finanțelor și Arhivele Naționale, a reținut, în esență, următoarele: - Arhivele Naționale nu sunt răspunzătoare pentru neplata primelor de concediu, întrucât această instituție nu este implicată în procesul finanțării directe a cheltuielilor de personal, această răspundere revenind I.P.J.

Vaslui; - Faptul că reclamanții fac parte dintr-o instituție publică din structura Ministerului de Interne nu poate avea semnificația că între aceștia și organul central al administrației de stat ar exista vreun raport juridic, născut din neplata drepturilor salariale reglementate prin Legea nr. 188/1999; - Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă, întrucât între un funcționar public și autoritatea care este implicată în procesul elaborării proiectului bugetului de stat și respectiv procesul monitorizării execuției bugetare nu există nici un raport juridic legal, convențional sau delictual privitor la plata drepturilor salariale. Cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor a fost respinsă avându-se în vedere atât soluția adoptată asupra acțiunii reclamanților, cât și faptul că Legea nr. 500/2002 nu recunoaște chematului în garanție dreptul de a dispune liber de veniturile și cheltuielile bugetare.

În ceea ce îl privește pe pârâtul I.P.J. Vaslui, instanța a reținut că acesta nu face parte din categoria autorităților și instituțiilor publice enumerate la art. 3 pct. 1 C. proc. civ., acesta aflându-se în raporturi juridice directe cu reclamanții, astfel că, în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. și cele ale art. 158 alin. (3) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei, sub acest aspect, în favoarea Tribunalului Vaslui, ca primă instanță în materia contenciosului administrativ. Sesizată numai cu rezolvarea conflictului negativ de competență astfel ivit între Tribunalul Vaslui și Curtea de Apel Iași, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Din interpretarea sistematică a regulilor de procedură civilă rezultă anumite principii în materie de competență, între care și acela conform căruia competența instanței este subiectivată prin actul de învestire.

Prin urmare, obiectiv, competența de atribuțiune și competența teritorială a instanțelor judecătorești sunt predeterminate prin lege, pe baza unor criterii generale și impersonale, însă, subiectiv, individualizarea instanței se realizează prin cererea de chemare în judecată, ca element al acțiunii civile. Una din consecințele ce decurg din acest principiu este aceea că pentru verificarea competenței instanței nu interesează momentul stabilirii situației juridice dintre părți, ci acela al introducerii cererii de chemare în judecată, ca urmare a degenerării acelei situații într-o stare conflictuală, susceptibilă de rezolvare numai prin mijlocirea instanței.

În materia contenciosului administrativ, pentru stabilirea competenței materiale, legiuitorul a instituit două criterii: cel al rangului autorității care a emis sau, după caz, a încheiat actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice și respectiv, cel valoric, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004. În speță, reclamanții au chemat în judecată autorități centrale și locale, solicitând, pe de o parte, obligarea acestora, în solidar, la plata primei de concediu pentru anii 2004 - 2006, iar, pe de altă parte, obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerului Internelor și Reformei Administrative la asigurarea fondurilor necesare efectuării plății acestor drepturi, într-o atare situație competența de soluționare a cauzei, în întregul său, revenind Curții de Apel, legal sesizată prin declinare de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 158 alin. (3), art. 159 pct. 2 C. proc.

civ., coroborate cu art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și art. 10 alin. (1), teza a II-a din Legea nr. 554/2004. Cum procedeul la care s-a recurs prin hotărârea atacată nu are nici un fundament juridic și apreciind că, în virtutea principiului anterior enunțat, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, rămâne competentă material și în soluționarea dosarului format în baza dispoziției de disjungere a cererii reclamantului în contradictoriu cu I. P.J. Iași, Înalta Curte, în temeiul art. 22 pct. 5 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea respectivei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe A.M., A.A., B.S., C.M., M.M., M.G., M.C.C., P.A., Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Arhivele Naționale, I.P.J. Vaslui și Ministerul Economiei și Finanțelor în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 iunie 2008.