ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 755/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 755/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul S.I.R. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale, anularea parțială a Ordinului Ministerului Agriculturii și

Dezvoltării Rurale nr. 2202 din 30 august 2010 prin care s-a dispus

reorganizare ala nivelul managementului superior al centrelor Regionale de

Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin desființarea funcțiilor de conducere

de director și director adjunct și înființarea unei noi funcții de conducere de

director Centru Regional de Plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit, cu

consecința reintegrării reclamantului în funcția de director al Centrului

regional de plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit 6 Nord vest Satu Mare.

De asemenea, a

solicitat obligarea intimatei la plata către reclamant a unei despăgubiri în

cuantum de 5.539 RON/lună, reprezentând contravaloarea drepturilor salariale ce

s-ar fi cuvenit reclamantului de la data de 1 octombrie 2010, momentul

eliberării nelegale din funcția de director și până la reintegrarea efectivă în

funcția deținută anterior, indexate, majorate și reactualizate, obligarea

pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 1 RON pentru prejudiciul moral

cauzat reclamantului ca urmare a adoptării Ordinului nr. 2202 din 30 august

2010 precum și obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că în temeiul contractului individual de muncă

încheiat între reclamant și Agenția SAPARD, reorganizată în temeiul O.U.G. nr.

13/2006 sub forma Agenției de plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit,

înregistrat sub nr. 394 în registrul general de evidență a salariaților,

reclamantul a îndeplinit, începând cu data de 27 iunie 2005 funcția de

conducere de director al Biroului regional pentru implementarea programului

SAPARD nr. 6 Nord Vest Satu Mare, în prezent Centrul Regional de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Nord vest Satu Mare.

Arată că, pe toată

perioada exercitării funcției a îndeplinit în mod corespunzător toate

obligațiile stabilite în sarcina acestuia în temeiul contractului individual de

muncă, a fișei postului și a Regulamentului de Organizare și Funcționare a

Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Susține în

continuare, că prin nota agenției nr. 18413 din 31 august 2010 s-a adus la

cunoștința serviciilor centrelor regionale intrarea în vigoare a Ordinului

Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 2202 din 30 august 2010

privind aprobarea numărului de posturi, a structurii organizatorice și a

regulamentului de organizare și funcționare pentru Agenția de plăți pentru

dezvoltare rurală și pescuit.

Astfel, prin Ordinul

nr. 2202 s-a dispus reorganizarea la nivelul managementului superior a

Centrelor regionale inclusiv prin desființarea funcției de conducere de

director și înființarea unei funcții de director, prin prisma comasării unor

atribuții deja existente, în virtutea acesteia emițându-se Decizia nr. 494 în

baza căreia s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al

reclamantului. Învederează că Ordinul Ministerului Agriculturii și dezvoltării

Rurale nr. 2202 din 30 august 2010 nu a fost publicat în M. Of. al României,

astfel cum impune Legea nr. 24/2000, iar absența publicării acestuia conduce la

consecința lipsirii sale de efecte juridice până la momentul publicării în M.

Of.

Arată că o reducere a

numărului de personal avusese loc deja în cadrul Agenției de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit, în acest sens, aproximativ 160 de posturi fiind

desființate efectiv, în cursul anului 2010, anterior emiterii ordinului atacat.

Măsura de reorganizare dispusă în virtutea Ordinului Ministerului Agriculturii

și Dezvoltării Rurale nr. 2202, urmată de desființarea funcției de conducere de

director al Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6

Nord Vest Satu Mare concomitent cu înființarea unei noi funcții de director,

disimulează realitatea și nu ține cont de contextul actual, de nevoile Agenției,

generând revizuirea tuturor procedurilor de lucru și afectarea activităților

specifice, a continuității și coerenței acestora, într-o perioadă de maximă

încărcătură, având la baza alte motivații decât cele care ar putea veni în

sprijinul și în beneficiul real al instituției.

Apreciază că, în

prezenta cauză, nu poate fi justificată desființarea funcției de director,

respectiv încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, raportat

la faptul că, suntem în prezența desființării fictive a funcțiilor de director

și director adjunct din cadrul Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit 6 Nord Vest Satu Mare și concedierii persoanelor care

îndeplineau aceste funcții, urmată de înlocuirea ambilor de către o persoană -

alta decât unul dintre cei doi - care, ca efect al scoaterii la concurs, va

ocupa funcția de director al Centrului Regional 6 Nord Vest Satu Mare.

Pe cale de

consecință, apreciază că nu suntem în prezența unei desființări efective a

funcției de director al Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit, neputându-se vorbi despre « o nouă funcție creată astfel cum, în mod

eronat, se menționează în cuprinsul motivelor care au stat la baza aprobării

Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 2202, ci despre

una și aceeași funcție, desființată în mod abuziv și, ulterior, reînființată cu

aceeași denumire și scoasă la concurs, în vederea încadrării în muncă a unei

alte persoane.

Arată că fapta

intimatei a adus atingere nu numai drepturilor patrimoniale ale reclamantului,

dar și celor nepatrimoniale. Repararea prejudiciului, fie patrimonial, fie

nepatrimonial, este guvernată de principiile reparării integrale a

prejudiciului, reparării prompte și cel al reparării în natură.

În ceea ce privește

obligarea pârâtul la plata daunelor morale, reclamantul a precizat că prin

schimbarea din funcție, imaginea reclamantului la nivel regional și central, a

fost grav și iremediabil prejudiciată, măsura schimbării din funcție producând

suferințe psihice, stări de stres, nesiguranță și o insecuritate financiară

care i-au lezat demnitatea și capacitatea profesională.

Pârâtul Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin întâmpinarea formulată a solicitat

respingerea acțiunii ca nefondată.

Curtea de Apel Cluj,

prin Sentința nr. 173 pronunțată în data de 15 martie 2011, a admis în parte

acțiunea formulată de reclamant și a anulat parțial Ordinului Ministrului

Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 2202 din 30 august 2010 prin care s-a

dispus reorganizarea la nivelul managementului superior al Centrelor Regionale

de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin desființarea funcțiilor de

conducere de director și director adjunct al Centrului Regional de Păți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Nord Vest Satu Mare.

Prin aceeași

sentință, a respins capătul de cerere privind reintegrarea reclamantului în

funcția deținută anterior cea de director al Centrului Regional de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Nord Vest Satu Mare precum și capătul de cerere

privind obligarea pârâtului la plata către reclamant a unei despăgubiri în

cuantum de 5.539 RON/lună reprezentând contravaloarea drepturilor salariale ce

s-ar fi cuvenit reclamantului de la data de 1 octombrie 2010 - momentul

eliberării sale din funcția de director și până la reintegrare.

Totodată, a obligat

pârâtul la plata daunelor morale în cuantum de 1 RON pentru prejudiciul moral

cauzat ca urmare a adoptării Ordinului nr. 2202 din 30 august 2010 precum și la

plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.043,6 RON cheltuieli de

judecată către reclamant.

Pentru a se pronunța

astfel prima instanță, a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele

sentinței, următoarele:

Autoritatea publică

emitentă, respectiv Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a susținut că

Ordinul nr. 2202/2010 nu este un act administrativ cu caracter normativ ci este

un act administrativ cu caracter individual care nu intră sub incidența

prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 și anume publicarea în M. Of.,

punct de vedere care nu a fost însușit de instanța de fond.

În aceste condiții,

instanța a reținut că devin incidente dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind

normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și ale H.G.

nr. 561 din 10 mai 2009 pentru aprobarea regulamentului privind procedurile la

nivelul guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de

documente de politici publice, a proiectelor de acte normative precum și a

altor documente, în vederea adoptării lor. Astfel în prevederile art. 10 alin.

(1) ale Legii nr. 24/2000 se stabilește printre altele că hotărârile și

ordonanțele guvernului, ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise

de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se

publică în M. Of. al României, partea I și intră în vigoare de la data

publicării lor. Totodată prevederile art. 55 alin. (1) din H.G. nr. 561 din 10

mai 2009 stabilesc faptul că ordinele și alte acte cu caracter normativ ale

Miniștrilor și conducătorilor celorlalte organe de specialitate ale

administrației publice centrale se publică în M. Of. al României partea I.

Față de aceste

considerente instanța a mai reținut că Ordinul Ministerului Agriculturii și

Dezvoltării Rurale nr. 2202 din 30 august 2010, au caracter normativ și se

impunea a fi publicat în M. Of. al României, partea I, în vederea intrării sale

în vigoare, absența publicării conducând la consecința lipsirii sale de efecte

juridice.

Curtea de apel a mai

reținut că, în speță, prin actul administrativ adoptat; pârâtul nu a dovedit

existența unui motiv real care să justifice măsura reorganizării la nivelul

Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Nord Vest

Satu Mare, motivele invocate în justificarea măsurii adoptate față de reclamant

fiind vagi și cu caracter general și sunt reprezentate de criza economică și

necesitatea redimensionării aparatului bugetar și a reducerii cheltuielilor

bugetare.

În concluzie,

desființarea în mod faptic a postului de conducere de director al reclamantului

urmată de numirea pe același post a unei alte persoane, în baza ordinului

atacat nu este una efectivă impunându-se astfel anularea actului administrativ

pentru asigurarea caracterului efectiv al desființării locului de muncă era necesară

înlăturarea acestuia din structura internă a autorității fără a se mai regăsi

în organigrama sau în statul de funcții al acestuia.

S-a mai reținut că în

speță în noua organigramă s-a introdus o nouă funcție, însă această apărare nu

poate fi reținută de vreme ce nu suntem în prezența unei desființări efective a

funcției de director ci este vorba de una și aceeași funcție desființată

printr-un ordin și reînființată cu aceeași denumire și scoasă ulterior la

concurs.

Referitor la capătul

de cerere privind plata unor despăgubiri în cuantum de 5.539 RON pe lună

reprezentând contravaloarea drepturilor salariale ce s-ar fi cuvenit acestuia

de la data de 1 octombrie 2010, momentul eliberării nelegale din funcția de

director și până la reintegrarea efectivă în funcția deținută anterior,

indexate, majorate și reactualizate, instanța a constatat că este unul

subsidiar, subsecvent acțiunii în anularea Deciziei nr. 494 din 9 septembrie

2010 prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al

reclamantului și care face obiectul unei acțiuni separate înregistrată pe rolul

Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal de

conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosar nr. 7723/117/2010 și unde s-a

solicitat de asemenea obligarea la plata despăgubirilor.

În ceea ce privește

capătul de cerere privind reintegrarea reclamantului în funcția deținută

anterior întrucât acesta depinde de modul în care se va soluționa acțiunea

privind anularea Deciziei nr. 494 din 9 septembrie 2010 și care face obiectul

Dosarului 7723/117/2010 al Tribunalului Cluj.

În susținerea

capătului de cerere privind acordarea daunelor morale, instanța a constatat că

prin schimbarea din funcție, imaginea reclamantului, la nivel regional și

central a fost grav prejudiciată, măsura schimbării din funcție producându-i

acestuia suferințe psihice generate de nesiguranța și insecuritatea financiară

care i-au lezat demnitatea și capacitatea profesională, așa încât repararea

prejudiciului moral suferit se va putea realiza prin obligarea pârâtului la

plata daunelor morale în cuantumul simbolic de 1 RON.

În fine, instanța a

constatat că pârâtul aflându-se în culpa procesuală în temeiul dispozițiilor

art. 274 C. proc. civ. a obligat pe acesta la plata sumei de 5.043,6 RON

cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru, timbru judiciar și onorariu

avocat, către reclamant.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale conform art. 304 C. proc. civ. pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de

nelegalitate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

invocându-se greșita aplicare a legii în soluția recurată prin care s-a admis

în parte reclamantului-intimat și a fost anulat Ordinul nr. 2202/2010 emis de

recurentul-pârât și a fost obligat la plata daunelor morale către reclamant.

În ceea ce privește

capătul de cerere având ca obiect anularea Ordinului nr. 2202/2010 recurentul

arată că reclamantul-intimat nu a indicat în concret un motiv de nelegalitate

acestui ordin emis legal în baza O.U.G. nr. 13/2006.

Recurentul arată că

instanța de fond a făcut o greșită aplicare și interpretare a legii

invocându-se trei aspecte de nelegalitate.

Primul vizează

nominalizarea ordinului contestat, privind aprobarea numărului de posturi, a

structurii organizatorice și a regulamentului de organizare și funcționare

pentru Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit în raport de

dispozițiile O.U.G. nr. 13/2006 în baza căruia a fost aprobat.

Al doilea aspect

vizează calificarea greșită a ordinului contestat ca fiind un act administrativ

cu caracter normativ și reținerea ca motiv de nulitate a sa a faptului că nu a

fost publicat în M. Of. al României. Se arată că în mod greșit au fost

considerate aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000,

actul contestat fiind un act administrativ cu caracter individual și nu cu

caracter normativ.

Se arată că ordinul

contestat are caracter individual atât din punct de vedere al efectelor cât și

din punct de vedere al nulității de aducere la cunoștință. Deși acest ordin

care nu este normativ, nu a fost publicat, el a fost comunicat celor interesați

inclusiv reclamantului-intimat.

Al treilea motiv de

nelegalitate privește faptul că instanța de fond a reținut în mod greșit pe

situația de fapt că nu a existat o reorganizare a instituției, iar desființarea

funcției de director ocupată de către reclamant a fost urmată de înființarea

unei noi funcții de director.

Se arată de recurentă

următoarele:

În baza prevederi

legale și a măsurilor generale cu privire la necesitatea redimensionării

aparatului bugetar și a reducerii cheltuielilor bugetare prin reducerea

funcțiilor de conducere din cadrul APDRP s-a procedat la aprobarea noului

numărului de posturi, a structurii organizatorice și a regulamentului de

organizare și funcționare pentru Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit.

Acest lucru s-a

realizat prin comasarea atribuțiilor directorilor și ale directorilor adjuncți

ai Centrelor Regionale de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, precum și

datorită necesității îndeplinirii unor atribuții principale noi.

Urmare, acestei

reorganizări, la data de 6 decembrie 2010. APDRP a procedat la organizarea

concursului pentru ocuparea postului de conducere de Director în cadrul

Centrelor Regionale de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în consecință

reclamantul avea posibilitatea înscrierii la concurs pentru ocuparea funcției

de director.

Faptul că acesta nu a

înțeles să se înscrie la concurs în vederea ocupării funcției de director nou

creată, este culpa exclusivă a reclamantului.

Prin scoaterea la

concurs a noii funcții create, APDRP a dat posibilitatea înscrierii, în vederea

ocupării acestui post, tuturor persoanelor care îndeplineau condițiile legale

în acest sens.

Mai mult, prin Anexa

nr. 1 la Decizia nr. 494 din 9 septembrie 2010 APDRP. În conformitate cu

prevederile art. 74 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003, a comunicat

reclamantului lista cu posturile vacante existente la nivelul APDRP, în vederea

exprimării opțiunii pentru una dintre funcțiile puse la dispoziție, însă

reclamantul a refuzat acest lucru.

Prin Decizia nr. 494

din 9 septembrie 2010 s-a cordat reclamantului un preaviz de 15 zile

lucrătoare, ca urmare a desființării posturilor de conducere de director și

director adjunct și înființarea unei noi funcții de director.

În susținerea

recursului se depun acte conform art. 305 C. proc. civ.

La dosar, în

interesul recurentului conform art. 49 alin. (1) și (3) C. proc. civ. s-au

formulat cereri de intervenție formulate de către Agenția de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit și de către numitul S.M., cereri însoțite de acte

privind justificarea interesului de a interveni în prezenta cauză.

În ședința publică

din 31 ianuarie 2012, Curtea a pus în discuția părților admisibilitatea, în

principiu a cererilor de intervenție accesorii formulate și după ascultarea

părților, le-a admis calificându-le ca apărări, în recurs de recurentul-pârât.

La dosar

intimatul-reclamant a formulat întâmpinare la recursul formulat și la cererile

de intervenție formulate în cauză solicitând respingerea recursului ca nefondat

și respingerea cererilor de intervenție, depunând la dosar acte privind

anularea Deciziei nr. 494/2010.

La dosar

reclamantul-intimat și intervenienta APDRS au depus concluzii scrise în

termenul de amânare a pronunțării.

Analizând recursul

declarat, în raport de motivele invocate, Curtea va aprecia ca nefundat

recursul declarat și pentru aceleași considerente și cererile de intervenție

accesorii.

În cauză, este

necontestat faptul că Ordinul nr. 2202/2010 a fost emis de recurentă în baza

art. 10 alin. (2) și (3) și O.U.G. nr. 13/2006 privind înființarea, organizarea

și funcționara APDRP, prin reorganizarea Agenției SAPARD, aprobată prin Legea

nr. 198/2006, cu modificările și completările ulterioare și a art. 7 alin. (5)

din H.G. nr. 725/2010, acte normative care nu au fost atacate ca nelegale de

către intimatul-reclamant. De altfel acesta nu a indicat în acțiune vreun motiv

de nelegalitate al ordinului contestat, în raport de actele normative în baza

cărora a fost emis legal emis.

Instanța de fond în

mod nelegal nu a verificat existența la data emiterii actului, a cauzelor de

nulitate care sunt de natură a-i infirma legalitatea.

Singurul aspect de

nelegalitate reținut greșit de instanța de fond este faptul că Ordinul nr. 2202

din 30 august 2010 este un act administrativ cu caracter normativ a cărui

nepublicare în M. Of. al României determină lipsirea sa de efecte juridice.

De necontestat este

faptul că prin Ordinul nr. 2202/2010 recurentul-pârât a aprobat numărul de

posturi, structura organizatorică și regulamentul de organizare și funcționare

pentru Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit începând cu data de

30 august 2010. Cu aceeași dată au încetat prevederile Ordinului nr. 123/2010.

În mod greșit

instanța de fond a calificat acest ordin ca fiind un act administrativ cu

caracter normativ și a apreciat că nepublicarea sa în M. Of. al României

determină lipsirea sa de efecte juridice fiind incidente dispozițiile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 24/2000.

Curtea apreciază că

Ordinul nr. 2202 din 30 august 2010 este un act administrativ cu caracter

individual care pentru a intra în vigoare nu necesită publicare în M. Of. al

României ci se aduce la cunoștința persoanelor interesate prin simpla

comunicare către acestea și prin afișare pe site-ul APDRP fapt pentru care s-a

realizat și față de reclamantul-intimat care nu a contestat faptul că i s-a

admis la cunoștință ordinul contestat prin comunicare.

Ordinul contestat

vizează o persoană determinată APDRP și privește în concret aprobarea numărului

de posturi, a structuri organizatorice și a regulamentului de organizare și

funcționare pentru APDRP și cuprinde în concret norme cu caracter procedural,

tehnic menite să reglementeze atribuții care se preiau în fișele de post ale

angajaților și care privesc îndeplinirea obiectului de activitate.

Ordinul contestat are

același regim juridic ca și Ordinul anterior nr. 123/2010 și care este valabil

și aplicabil prin comunicare către persoanele interesate și nu prin efectul

publicării în M. Of. al României.

Premisa greșită a

instanței de fond cu privire la caracterul ordinului și la valabilitatea

Deciziei nr. 494 din 9 septembrie 2010 ar determina automat nelegalitatea

tuturor deciziilor privind încetarea raporturilor de muncă.

Reținerea este

greșită, în cauză atât a ordinului contestat, cât și ordinele anterioare au

produs efecte juridice de la comunicare.

Curtea apreciază ca

fondat și al doilea motiv de nelegalitate în sensul aprecierii greșite al

instanței de fond în sensul că reorganizarea desfășurată la nivelul APDRP nu

este efectivă și reală.

La baza emiterii

ordinului contestat a stat Referatul de aplicare nr. 16042 din 30 iulie 2010.

Reducerea celor 160

de posturi din statul A.P.D.R.P. a fost aprobată prin Ordinul Ministrului

Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 2202 din 30 august 2010. Că este așa se

poate constata și prin analiza comparativă a celor două organigrame (anterioară

și actuală), aprobate, cea dintâi, prin Ordinul ministrului agriculturii și

dezvoltării rurale nr. 123 din 7 aprilie 2010 privind aprobarea structurii

organizatorice și a regulamentului de organizare și funcționare pentru Agenția

de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și cea de-a doua prin ordinul

contestat.

Instanța de fond nu a

luat în considerare faptul că a fost o reorganizare efectivă și reală,

considerând în mod netemeinic că funcția de director nu a fost desființată

efectiv și hotărăște că este „una și aceeași funcție desființată printr-un

ordin și reînființată cu aceeași denumire și scoasă ulterior la concurs".

Curtea de Apel Cluj

nu a luat în considerare faptul că sfera de responsabilitate a noii funcții de

director de la Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6

Nord Vest Satu Mare a fost îmbogățită cu mai mult de 80% față de vechea funcție

de director de la nivelul acestei structuri, așa cum se poate observa analizând

fișele de post, iar pentru cele referitoare la urmărirea și exercitarea

controlului intern în conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului

Finanțelor Publice nr. 946/2005, a reținut în mod neîntemeiat doar că

prevederile actului normativ sus-menționat „nu implică în mod necesar

obligativitatea desființării funcției de director al centrelor regionale și a reînființării

acestora".

În baza prevederi

legale și a măsurilor generale cu privire la necesitatea redimensionării

aparatului bugetar și a reducerii cheltuielilor bugetare prin reducerea

funcțiilor de conducere din cadrul APDRP s-a procedat la aprobarea noului

numărului de posturi, a structurii organizatorice și a regulamentului de

organizare și funcționare pentru Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit.

Acest lucru s-a

realizat prin comasarea atribuțiilor directorilor și ale directorilor adjuncți

ai Centrelor Regionale de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, precum și

datorită necesității îndeplinirii unor atribuții principale noi.

Urmare, acestei

reorganizări, la data de 6 decembrie 2010. APDRP a procedat la organizarea

concursului pentru ocuparea postului de conducere de Director în cadrul

Centrelor Regionale de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în consecință

reclamantul avea posibilitatea înscrierii la concurs pentru ocuparea funcției

de director.

Faptul că acesta nu a

înțeles să se înscrie la concurs în vederea ocupării funcției de director nou

creată, este culpa exclusivă a reclamantului.

Prin scoaterea la

concurs a noii funcții create, APDRP a dat posibilitatea înscrierii, în vederea

ocupării acestui post, tuturor persoanelor care îndeplineau condițiile legale

în acest sens.

Mai mult, prin Anexa

nr. 1 la Decizia nr. 494 din 9 septembrie 2010 APDRP. În conformitate cu

prevederile art. 74 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003, a comunicat

reclamantului lista cu posturile vacante existente la nivelul APDRP, în vederea

exprimării opțiunii pentru una dintre funcțiile puse la dispoziție, însă

reclamantul a refuzat acest lucru.

Prin Decizia nr. 494

din 9 septembrie 2010 s-a cordat reclamantului un preaviz de 15 zile

lucrătoare, ea urmare a desființării posturilor de conducere de director și

director adjunct și înființarea unei noi funcții de director.

Chiar dacă noua

funcție are aceeași denumire, respectiv cea de director, nu înseamnă că nu sunt

îndeplinite condițiile unei desființări efective a vechii funcții, așa cum

reține în mod greșit instanța de judecată când apreciază că este vorba de una

și aceeași funcție desființată.

Instanța de fond a

reținut în mod eronat că desființarea funcției de director deținută de

reclamantul-intimat anterior reorganizării a fost urmată de înființarea unei

noi funcții de director ocupată de intervenientul accesoriu S.M. în urma

promovării concursului organizat în acest scop și numit conform Deciziei nr.

548 din 29 septembrie 2010.

Această funcție de

director obținută de intervenient este diferită ca atribuții și

responsabilității, fiind substanțial îmbunătățită prin preluarea atribuțiilor

directorilor adjuncți plus noi atribuții în domeniul activității de coordonare

și de audit, fapt care a determinat o testare a candidaților, un concurs

organizat în acest scop, concurs la care reclamantul-intimat nu a participat.

Reclamantul-intimat

nu a fost destituit din funcția de conducere deținută ci i-au încetat

raporturile de muncă ca urmare a desființării fostei funcții de conducere în

urma unei reorganizării legale, efective și reale la nivelul Agenției pentru

realizarea scopului propus prin motivele care au determinat emiterea Ordinului

nr. 2202/2010 respectiv îndeplinirea unitară a atribuțiilor ce decurg din funcțiile

Agenției prin utilizarea unui volum redus de resurse cu încadrarea într-un

număr mai mic de salariați în scopul eficientizării activității Agenției în

contextul crizei economice ce afectează România.

Curtea apreciază ca

fondat și aspectele de nelegalitate privind admiterea greșită capătului

subsidiar privind obligarea la plata daunelor morale. În cauză nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

ordinul contestat fiind legal emis, iar pe de altă parte în cauză nu rezultă

vătămarea morală pretinsă de reclamantul-intimat sau emiterea ordinului

contestat și a Deciziei nr. 404/2010 cu rea-credință din partea

recurentului-pârât de natură a leza valorile morale ale unei persoane.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) va admite recursul declarat

și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge ca

neîntemeiate cererile privind anularea parțială a Ordinului nr. 2202 din 30

august 2010 și cea privind acordarea daunelor morale.

Pentru aceleași

considerente vor fi admise cererile de intervenție formulate în interesul

recurentului-pârât, Curtea apreciind în tot acțiunea reclamantului-intimat este

neîntemeiată.

Va menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate privind respingerea cererii privind

reintegrarea reclamantului-intimat în funcția deținută anterior

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva

Sentinței nr. 173 din 15 martie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată în sensul că respinge ca neîntemeiate cererile privind

anularea parțială a Ordinului nr. 2202 din 30 august 2010 și cea privind

acordarea daunelor morale.

Admite cererile de

intervenție accesorii, formulate în interesul recurentului-reclamant.

Menține celelalte

dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 14 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM