ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 755/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.I.R. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, anularea parțială a Ordinului Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 2202 din 30 august 2010 prin care s-a dispus reorganizare ala nivelul managementului superior al centrelor Regionale de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin desființarea funcțiilor de conducere de director și director adjunct și înființarea unei noi funcții de conducere de director Centru Regional de Plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit, cu consecința reintegrării reclamantului în funcția de director al Centrului regional de plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit 6 Nord vest Satu Mare.

De asemenea, a solicitat obligarea intimatei la plata către reclamant a unei despăgubiri în cuantum de 5.539 RON/lună, reprezentând contravaloarea drepturilor salariale ce s-ar fi cuvenit reclamantului de la data de 1 octombrie 2010, momentul eliberării nelegale din funcția de director și până la reintegrarea efectivă în funcția deținută anterior, indexate, majorate și reactualizate, obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 1 RON pentru prejudiciul moral cauzat reclamantului ca urmare a adoptării Ordinului nr. 2202 din 30 august 2010 precum și obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în temeiul contractului individual de muncă încheiat între reclamant și Agenția SAPARD, reorganizată în temeiul O.U.G.

nr. 13/2006 sub forma Agenției de plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, înregistrat sub nr. 394 în registrul general de evidență a salariaților, reclamantul a îndeplinit, începând cu data de 27 iunie 2005 funcția de conducere de director al Biroului regional pentru implementarea programului SAPARD nr. 6 Nord Vest Satu Mare, în prezent Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Nord vest Satu Mare. Arată că, pe toată perioada exercitării funcției a îndeplinit în mod corespunzător toate obligațiile stabilite în sarcina acestuia în temeiul contractului individual de muncă, a fișei postului și a Regulamentului de Organizare și Funcționare a Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Susține în continuare, că prin nota agenției nr. 18413 din 31 august 2010 s-a adus la cunoștința serviciilor centrelor regionale intrarea în vigoare a Ordinului Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 2202 din 30 august 2010 privind aprobarea numărului de posturi, a structurii organizatorice și a regulamentului de organizare și funcționare pentru Agenția de plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit. Astfel, prin Ordinul nr. 2202 s-a dispus reorganizarea la nivelul managementului superior a Centrelor regionale inclusiv prin desființarea funcției de conducere de director și înființarea unei funcții de director, prin prisma comasării unor atribuții deja existente, în virtutea acesteia emițându-se Decizia nr. 494 în baza căreia s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului.

Învederează că Ordinul Ministerului Agriculturii și dezvoltării Rurale nr. 2202 din 30 august 2010 nu a fost publicat în M. Of. al României, astfel cum impune Legea nr. 24/2000, iar absența publicării acestuia conduce la consecința lipsirii sale de efecte juridice până la momentul publicării în M. Of. Arată că o reducere a numărului de personal avusese loc deja în cadrul Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în acest sens, aproximativ 160 de posturi fiind desființate efectiv, în cursul anului 2010, anterior emiterii ordinului atacat.

Măsura de reorganizare dispusă în virtutea Ordinului Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 2202, urmată de desființarea funcției de conducere de director al Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Nord Vest Satu Mare concomitent cu înființarea unei noi funcții de director, disimulează realitatea și nu ține cont de contextul actual, de nevoile Agenției, generând revizuirea tuturor procedurilor de lucru și afectarea activităților specifice, a continuității și coerenței acestora, într-o perioadă de maximă încărcătură, având la baza alte motivații decât cele care ar putea veni în sprijinul și în beneficiul real al instituției.

Apreciază că, în prezenta cauză, nu poate fi justificată desființarea funcției de director, respectiv încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, raportat la faptul că, suntem în prezența desființării fictive a funcțiilor de director și director adjunct din cadrul Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Nord Vest Satu Mare și concedierii persoanelor care îndeplineau aceste funcții, urmată de înlocuirea ambilor de către o persoană - alta decât unul dintre cei doi - care, ca efect al scoaterii la concurs, va ocupa funcția de director al Centrului Regional 6 Nord Vest Satu Mare.

Pe cale de consecință, apreciază că nu suntem în prezența unei desființări efective a funcției de director al Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, neputându-se vorbi despre « o nouă funcție creată astfel cum, în mod eronat, se menționează în cuprinsul motivelor care au stat la baza aprobării Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 2202, ci despre una și aceeași funcție, desființată în mod abuziv și, ulterior, reînființată cu aceeași denumire și scoasă la concurs, în vederea încadrării în muncă a unei alte persoane. Arată că fapta intimatei a adus atingere nu numai drepturilor patrimoniale ale reclamantului, dar și celor nepatrimoniale. Repararea prejudiciului, fie patrimonial, fie nepatrimonial, este guvernată de principiile reparării integrale a prejudiciului, reparării prompte și cel al reparării în natură.

În ceea ce privește obligarea pârâtul la plata daunelor morale, reclamantul a precizat că prin schimbarea din funcție, imaginea reclamantului la nivel regional și central, a fost grav și iremediabil prejudiciată, măsura schimbării din funcție producând suferințe psihice, stări de stres, nesiguranță și o insecuritate financiară care i-au lezat demnitatea și capacitatea profesională. Pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Curtea de Apel Cluj, prin Sentința nr. 173 pronunțată în data de 15 martie 2011, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a anulat parțial Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 2202 din 30 august 2010 prin care s-a dispus reorganizarea la nivelul managementului superior al Centrelor Regionale de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin desființarea funcțiilor de conducere de director și director adjunct al Centrului Regional de Păți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Nord Vest Satu Mare.

Prin aceeași sentință, a respins capătul de cerere privind reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior cea de director al Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Nord Vest Satu Mare precum și capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata către reclamant a unei despăgubiri în cuantum de 5.539 RON/lună reprezentând contravaloarea drepturilor salariale ce s-ar fi cuvenit reclamantului de la data de 1 octombrie 2010 - momentul eliberării sale din funcția de director și până la reintegrare. Totodată, a obligat pârâtul la plata daunelor morale în cuantum de 1 RON pentru prejudiciul moral cauzat ca urmare a adoptării Ordinului nr. 2202 din 30 august 2010 precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.043,6 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a se pronunța astfel prima instanță, a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele: Autoritatea publică emitentă, respectiv Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a susținut că Ordinul nr. 2202/2010 nu este un act administrativ cu caracter normativ ci este un act administrativ cu caracter individual care nu intră sub incidența prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 și anume publicarea în M. Of., punct de vedere care nu a fost însușit de instanța de fond. În aceste condiții, instanța a reținut că devin incidente dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și ale H.G. nr. 561 din 10 mai 2009 pentru aprobarea regulamentului privind procedurile la nivelul guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative precum și a altor documente, în vederea adoptării lor.

Astfel în prevederile art. 10 alin. (1) ale Legii nr. 24/2000 se stabilește printre altele că hotărârile și ordonanțele guvernului, ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în M. Of. al României, partea I și intră în vigoare de la data publicării lor. Totodată prevederile art. 55 alin. (1) din H.G. nr. 561 din 10 mai 2009 stabilesc faptul că ordinele și alte acte cu caracter normativ ale Miniștrilor și conducătorilor celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale se publică în M. Of. al României partea I. Față de aceste considerente instanța a mai reținut că Ordinul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 2202 din 30 august 2010, au caracter normativ și se impunea a fi publicat în M. Of.

al României, partea I, în vederea intrării sale în vigoare, absența publicării conducând la consecința lipsirii sale de efecte juridice. Curtea de apel a mai reținut că, în speță, prin actul administrativ adoptat; pârâtul nu a dovedit existența unui motiv real care să justifice măsura reorganizării la nivelul Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Nord Vest Satu Mare, motivele invocate în justificarea măsurii adoptate față de reclamant fiind vagi și cu caracter general și sunt reprezentate de criza economică și necesitatea redimensionării aparatului bugetar și a reducerii cheltuielilor bugetare.

În concluzie, desființarea în mod faptic a postului de conducere de director al reclamantului urmată de numirea pe același post a unei alte persoane, în baza ordinului atacat nu este una efectivă impunându-se astfel anularea actului administrativ pentru asigurarea caracterului efectiv al desființării locului de muncă era necesară înlăturarea acestuia din structura internă a autorității fără a se mai regăsi în organigrama sau în statul de funcții al acestuia. S-a mai reținut că în speță în noua organigramă s-a introdus o nouă funcție, însă această apărare nu poate fi reținută de vreme ce nu suntem în prezența unei desființări efective a funcției de director ci este vorba de una și aceeași funcție desființată printr-un ordin și reînființată cu aceeași denumire și scoasă ulterior la concurs.

Referitor la capătul de cerere privind plata unor despăgubiri în cuantum de 5.539 RON pe lună reprezentând contravaloarea drepturilor salariale ce s-ar fi cuvenit acestuia de la data de 1 octombrie 2010, momentul eliberării nelegale din funcția de director și până la reintegrarea efectivă în funcția deținută anterior, indexate, majorate și reactualizate, instanța a constatat că este unul subsidiar, subsecvent acțiunii în anularea Deciziei nr. 494 din 9 septembrie 2010 prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului și care face obiectul unei acțiuni separate înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal de conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosar nr. 7723/117/2010 și unde s-a solicitat de asemenea obligarea la plata despăgubirilor.

În ceea ce privește capătul de cerere privind reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior întrucât acesta depinde de modul în care se va soluționa acțiunea privind anularea Deciziei nr. 494 din 9 septembrie 2010 și care face obiectul Dosarului 7723/117/2010 al Tribunalului Cluj. În susținerea capătului de cerere privind acordarea daunelor morale, instanța a constatat că prin schimbarea din funcție, imaginea reclamantului, la nivel regional și central a fost grav prejudiciată, măsura schimbării din funcție producându-i acestuia suferințe psihice generate de nesiguranța și insecuritatea financiară care i-au lezat demnitatea și capacitatea profesională, așa încât repararea prejudiciului moral suferit se va putea realiza prin obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantumul simbolic de 1 RON.

În fine, instanța a constatat că pârâtul aflându-se în culpa procesuală în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. a obligat pe acesta la plata sumei de 5.043,6 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru, timbru judiciar și onorariu avocat, către reclamant. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale conform art. 304 C. proc. civ. pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de nelegalitate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii în soluția recurată prin care s-a admis în parte reclamantului-intimat și a fost anulat Ordinul nr. 2202/2010 emis de recurentul-pârât și a fost obligat la plata daunelor morale către reclamant.

În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea Ordinului nr. 2202/2010 recurentul arată că reclamantul-intimat nu a indicat în concret un motiv de nelegalitate acestui ordin emis legal în baza O.U.G. nr. 13/2006. Recurentul arată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare și interpretare a legii invocându-se trei aspecte de nelegalitate. Primul vizează nominalizarea ordinului contestat, privind aprobarea numărului de posturi, a structurii organizatorice și a regulamentului de organizare și funcționare pentru Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 13/2006 în baza căruia a fost aprobat. Al doilea aspect vizează calificarea greșită a ordinului contestat ca fiind un act administrativ cu caracter normativ și reținerea ca motiv de nulitate a sa a faptului că nu a fost publicat în M. Of.

al României. Se arată că în mod greșit au fost considerate aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, actul contestat fiind un act administrativ cu caracter individual și nu cu caracter normativ. Se arată că ordinul contestat are caracter individual atât din punct de vedere al efectelor cât și din punct de vedere al nulității de aducere la cunoștință. Deși acest ordin care nu este normativ, nu a fost publicat, el a fost comunicat celor interesați inclusiv reclamantului-intimat. Al treilea motiv de nelegalitate privește faptul că instanța de fond a reținut în mod greșit pe situația de fapt că nu a existat o reorganizare a instituției, iar desființarea funcției de director ocupată de către reclamant a fost urmată de înființarea unei noi funcții de director.

Se arată de recurentă următoarele: În baza prevederi legale și a măsurilor generale cu privire la necesitatea redimensionării aparatului bugetar și a reducerii cheltuielilor bugetare prin reducerea funcțiilor de conducere din cadrul APDRP s-a procedat la aprobarea noului numărului de posturi, a structurii organizatorice și a regulamentului de organizare și funcționare pentru Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. Acest lucru s-a realizat prin comasarea atribuțiilor directorilor și ale directorilor adjuncți ai Centrelor Regionale de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, precum și datorită necesității îndeplinirii unor atribuții principale noi.

Urmare, acestei reorganizări, la data de 6 decembrie 2010. APDRP a procedat la organizarea concursului pentru ocuparea postului de conducere de Director în cadrul Centrelor Regionale de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în consecință reclamantul avea posibilitatea înscrierii la concurs pentru ocuparea funcției de director. Faptul că acesta nu a înțeles să se înscrie la concurs în vederea ocupării funcției de director nou creată, este culpa exclusivă a reclamantului. Prin scoaterea la concurs a noii funcții create, APDRP a dat posibilitatea înscrierii, în vederea ocupării acestui post, tuturor persoanelor care îndeplineau condițiile legale în acest sens. Mai mult, prin Anexa nr. 1 la Decizia nr. 494 din 9 septembrie 2010 APDRP.

În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003, a comunicat reclamantului lista cu posturile vacante existente la nivelul APDRP, în vederea exprimării opțiunii pentru una dintre funcțiile puse la dispoziție, însă reclamantul a refuzat acest lucru. Prin Decizia nr. 494 din 9 septembrie 2010 s-a cordat reclamantului un preaviz de 15 zile lucrătoare, ca urmare a desființării posturilor de conducere de director și director adjunct și înființarea unei noi funcții de director. În susținerea recursului se depun acte conform art. 305 C. proc. civ. La dosar, în interesul recurentului conform art. 49 alin. (1) și (3) C. proc. civ. s-au formulat cereri de intervenție formulate de către Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și de către numitul S.M., cereri însoțite de acte privind justificarea interesului de a interveni în prezenta cauză.

În ședința publică din 31 ianuarie 2012, Curtea a pus în discuția părților admisibilitatea, în principiu a cererilor de intervenție accesorii formulate și după ascultarea părților, le-a admis calificându-le ca apărări, în recurs de recurentul-pârât. La dosar intimatul-reclamant a formulat întâmpinare la recursul formulat și la cererile de intervenție formulate în cauză solicitând respingerea recursului ca nefondat și respingerea cererilor de intervenție, depunând la dosar acte privind anularea Deciziei nr. 494/2010. La dosar reclamantul-intimat și intervenienta APDRS au depus concluzii scrise în termenul de amânare a pronunțării. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea va aprecia ca nefundat recursul declarat și pentru aceleași considerente și cererile de intervenție accesorii.

În cauză, este necontestat faptul că Ordinul nr. 2202/2010 a fost emis de recurentă în baza art. 10 alin. (2) și (3) și O.U.G. nr. 13/2006 privind înființarea, organizarea și funcționara APDRP, prin reorganizarea Agenției SAPARD, aprobată prin Legea nr. 198/2006, cu modificările și completările ulterioare și a art. 7 alin. (5) din H.G. nr. 725/2010, acte normative care nu au fost atacate ca nelegale de către intimatul-reclamant. De altfel acesta nu a indicat în acțiune vreun motiv de nelegalitate al ordinului contestat, în raport de actele normative în baza cărora a fost emis legal emis. Instanța de fond în mod nelegal nu a verificat existența la data emiterii actului, a cauzelor de nulitate care sunt de natură a-i infirma legalitatea.

Singurul aspect de nelegalitate reținut greșit de instanța de fond este faptul că Ordinul nr. 2202 din 30 august 2010 este un act administrativ cu caracter normativ a cărui nepublicare în M. Of. al României determină lipsirea sa de efecte juridice. De necontestat este faptul că prin Ordinul nr. 2202/2010 recurentul-pârât a aprobat numărul de posturi, structura organizatorică și regulamentul de organizare și funcționare pentru Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit începând cu data de 30 august 2010. Cu aceeași dată au încetat prevederile Ordinului nr. 123/2010. În mod greșit instanța de fond a calificat acest ordin ca fiind un act administrativ cu caracter normativ și a apreciat că nepublicarea sa în M. Of.

al României determină lipsirea sa de efecte juridice fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000. Curtea apreciază că Ordinul nr. 2202 din 30 august 2010 este un act administrativ cu caracter individual care pentru a intra în vigoare nu necesită publicare în M. Of. al României ci se aduce la cunoștința persoanelor interesate prin simpla comunicare către acestea și prin afișare pe site-ul APDRP fapt pentru care s-a realizat și față de reclamantul-intimat care nu a contestat faptul că i s-a admis la cunoștință ordinul contestat prin comunicare. Ordinul contestat vizează o persoană determinată APDRP și privește în concret aprobarea numărului de posturi, a structuri organizatorice și a regulamentului de organizare și funcționare pentru APDRP și cuprinde în concret norme cu caracter procedural, tehnic menite să reglementeze atribuții care se preiau în fișele de post ale angajaților și care privesc îndeplinirea obiectului de activitate.

Ordinul contestat are același regim juridic ca și Ordinul anterior nr. 123/2010 și care este valabil și aplicabil prin comunicare către persoanele interesate și nu prin efectul publicării în M. Of. al României. Premisa greșită a instanței de fond cu privire la caracterul ordinului și la valabilitatea Deciziei nr. 494 din 9 septembrie 2010 ar determina automat nelegalitatea tuturor deciziilor privind încetarea raporturilor de muncă. Reținerea este greșită, în cauză atât a ordinului contestat, cât și ordinele anterioare au produs efecte juridice de la comunicare. Curtea apreciază ca fondat și al doilea motiv de nelegalitate în sensul aprecierii greșite al instanței de fond în sensul că reorganizarea desfășurată la nivelul APDRP nu este efectivă și reală.

La baza emiterii ordinului contestat a stat Referatul de aplicare nr. 16042 din 30 iulie 2010. Reducerea celor 160 de posturi din statul A.P.D.R.P. a fost aprobată prin Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 2202 din 30 august 2010. Că este așa se poate constata și prin analiza comparativă a celor două organigrame (anterioară și actuală), aprobate, cea dintâi, prin Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 123 din 7 aprilie 2010 privind aprobarea structurii organizatorice și a regulamentului de organizare și funcționare pentru Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și cea de-a doua prin ordinul contestat.

Instanța de fond nu a luat în considerare faptul că a fost o reorganizare efectivă și reală, considerând în mod netemeinic că funcția de director nu a fost desființată efectiv și hotărăște că este „una și aceeași funcție desființată printr-un ordin și reînființată cu aceeași denumire și scoasă ulterior la concurs". Curtea de Apel Cluj nu a luat în considerare faptul că sfera de responsabilitate a noii funcții de director de la Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Nord Vest Satu Mare a fost îmbogățită cu mai mult de 80% față de vechea funcție de director de la nivelul acestei structuri, așa cum se poate observa analizând fișele de post, iar pentru cele referitoare la urmărirea și exercitarea controlului intern în conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 946/2005, a reținut în mod neîntemeiat doar că prevederile actului normativ sus-menționat „nu implică în mod necesar obligativitatea desființării funcției de director al centrelor regionale și a reînființării acestora". În baza prevederi legale și a măsurilor generale cu privire la necesitatea redimensionării aparatului bugetar și a reducerii cheltuielilor bugetare prin reducerea funcțiilor de conducere din cadrul APDRP s-a procedat la aprobarea noului numărului de posturi,

a structurii organizatorice și a regulamentului de organizare și funcționare pentru Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. Acest lucru s-a realizat prin comasarea atribuțiilor directorilor și ale directorilor adjuncți ai Centrelor Regionale de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, precum și datorită necesității îndeplinirii unor atribuții principale noi. Urmare, acestei reorganizări, la data de 6 decembrie 2010. APDRP a procedat la organizarea concursului pentru ocuparea postului de conducere de Director în cadrul Centrelor Regionale de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în consecință reclamantul avea posibilitatea înscrierii la concurs pentru ocuparea funcției de director.

Faptul că acesta nu a înțeles să se înscrie la concurs în vederea ocupării funcției de director nou creată, este culpa exclusivă a reclamantului. Prin scoaterea la concurs a noii funcții create, APDRP a dat posibilitatea înscrierii, în vederea ocupării acestui post, tuturor persoanelor care îndeplineau condițiile legale în acest sens. Mai mult, prin Anexa nr. 1 la Decizia nr. 494 din 9 septembrie 2010 APDRP. În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003, a comunicat reclamantului lista cu posturile vacante existente la nivelul APDRP, în vederea exprimării opțiunii pentru una dintre funcțiile puse la dispoziție, însă reclamantul a refuzat acest lucru. Prin Decizia nr. 494 din 9 septembrie 2010 s-a cordat reclamantului un preaviz de 15 zile lucrătoare, ea urmare a desființării posturilor de conducere de director și director adjunct și înființarea unei noi funcții de director.

Chiar dacă noua funcție are aceeași denumire, respectiv cea de director, nu înseamnă că nu sunt îndeplinite condițiile unei desființări efective a vechii funcții, așa cum reține în mod greșit instanța de judecată când apreciază că este vorba de una și aceeași funcție desființată. Instanța de fond a reținut în mod eronat că desființarea funcției de director deținută de reclamantul-intimat anterior reorganizării a fost urmată de înființarea unei noi funcții de director ocupată de intervenientul accesoriu S.M.

în urma promovării concursului organizat în acest scop și numit conform Deciziei nr. 548 din 29 septembrie 2010. Această funcție de director obținută de intervenient este diferită ca atribuții și responsabilității, fiind substanțial îmbunătățită prin preluarea atribuțiilor directorilor adjuncți plus noi atribuții în domeniul activității de coordonare și de audit, fapt care a determinat o testare a candidaților, un concurs organizat în acest scop, concurs la care reclamantul-intimat nu a participat.

Reclamantul-intimat nu a fost destituit din funcția de conducere deținută ci i-au încetat raporturile de muncă ca urmare a desființării fostei funcții de conducere în urma unei reorganizării legale, efective și reale la nivelul Agenției pentru realizarea scopului propus prin motivele care au determinat emiterea Ordinului nr. 2202/2010 respectiv îndeplinirea unitară a atribuțiilor ce decurg din funcțiile Agenției prin utilizarea unui volum redus de resurse cu încadrarea într-un număr mai mic de salariați în scopul eficientizării activității Agenției în contextul crizei economice ce afectează România. Curtea apreciază ca fondat și aspectele de nelegalitate privind admiterea greșită capătului subsidiar privind obligarea la plata daunelor morale.

În cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, ordinul contestat fiind legal emis, iar pe de altă parte în cauză nu rezultă vătămarea morală pretinsă de reclamantul-intimat sau emiterea ordinului contestat și a Deciziei nr. 404/2010 cu rea-credință din partea recurentului-pârât de natură a leza valorile morale ale unei persoane. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) va admite recursul declarat și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge ca neîntemeiate cererile privind anularea parțială a Ordinului nr. 2202 din 30 august 2010 și cea privind acordarea daunelor morale. Pentru aceleași considerente vor fi admise cererile de intervenție formulate în interesul recurentului-pârât, Curtea apreciind în tot acțiunea reclamantului-intimat este neîntemeiată.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate privind respingerea cererii privind reintegrarea reclamantului-intimat în funcția deținută anterior

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva Sentinței nr. 173 din 15 martie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge ca neîntemeiate cererile privind anularea parțială a Ordinului nr. 2202 din 30 august 2010 și cea privind acordarea daunelor morale. Admite cererile de intervenție accesorii, formulate în interesul recurentului-reclamant. Menține celelalte dispoziții. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 februarie 2012. Procesat de GGC - LM