ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 62/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Iași, secția civilă și litigii de muncă, reclamantul P.M. a chemat în judecată pe

pârâta Curtea de Conturi a României solicitând obligarea acesteia la plata de

despăgubiri proporționale cu suma rezultată din recalcularea drepturilor

salariate cuvenite începând cu luna iulie 2007 și până la data încetării

activității, sumă ce va fi actualizată cu

indicele de inflație la data plății efective.

Instanța, din oficiu, a invocat excepția

necompetenței materiale a Tribunalului

lași în soluționarea cererii.

Prin sentința civilă nr. 1223 din 24

iunie 2009 Tribunalul Iași, secția civilă și litigii de muncă, a declinat

competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Iași, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că reclamantul este funcționar public, iar

potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca

obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor

de contencios administrativ, respectiv Curtea de Apel Iași, secția contencios

administrativ.

Investită prin declinare, Curtea de Apel Iași,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 179/CA

din 22 octombrie 2009 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Iași, secția civilă, litigii de muncă, a suspendat litigiu și a înaintat

dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării

conflictului negativ de competență.

Curtea de Apel Iași a reținut că, potrivit

dispozițiilor art. 115 din Legea nr. 94/1992, modificată, controlorii

financiari sunt numiți de președintele Curții de Conturi a României, iar simplul

fapt al numirii, nu semnifică însă că funcția pe care controlorii financiari o

exercită în cadrul camerelor de conturi județene este o funcție publică și că

cei în cauză au statut de funcționari publici, în sensul dat acestui termen de

Legea nr. 188/1999, întrucât statutul de funcționar public nu se poate dobândi

prin asimilare cu alte categorii de personal, ci doar prin consacrarea lui

expresă de către legiuitor.

Ori, nici din Legea nr. 94/1992, în forma ei

inițială, și nici din Legea nr. 217/2008, de modificare a celui dintâi act

normativ menționat, nu rezultă că funcția de controlor financiar, în

cadrul Curții de Conturi a

României, este o funcție publică și nici că persoanele care o ocupă au statut

de funcționari publici, imprecizia legii în această privință neputând fi

complinită de judecător.

Că

așa este o dovedește și faptul că, pe lângă actul de numire, controlorii

financiari încheie și un contract individual de muncă cu Curtea de Conturi a

României, contract care stă la baza raporturilor dintre părțile aflate în

litigiu și care le definește ca fiind raporturi de natură contractuală și nu

raporturi de serviciu, în sensul dat acestui termen de art. 1 din Legea nr.

188/1999.

Instanța

de fond a constatat că nu are competența materială de a

soluționa litigii născute din executarea unui contract de muncă, că

orice conflict de drepturi ce-și

are izvorul într-un contract de muncă

trebuie supus procedurilor prevăzute de Legea nr.

168/1999 și că nu se poate asimila, în acest caz, raportul de muncă cu

raportul de serviciu, doar

pentru că funcția de auditor (controlor

financiar) apare și în anexa la Legea nr. 188/1999.

Înalta Curte, ca instanță competentă să

soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va

stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea

Tribunalului Iași, secția civilă și litigii de muncă.

Obiectul acțiunii îl reprezintă acțiunea

în pretenții formulată de reclamant care are statut de controlor financiar în

cadrul Camerei de Conturi Iași și se află în raporturi de muncă cu Curtea de

Conturi a României.

Reclamantul este angajat în baza unui

contract de muncă care este supus procedurilor prevăzute de Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă și nu a dispozițiilor Legii nr.

188/1999.

Reclamantul face parte din personalul

contractual din sectorul bugetar, iar litigiile referitoare la remunerarea unei

prestanțe exced sferei contenciosului administrativ.

Contenciosul administrativ Contenciosul

administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr.

554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele

de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în

care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a

născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în

sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul

nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim,

astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii

judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral

cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea

executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau

stingând raporturi juridice.

Or, în cauză, reclamantul nu contestă

acte administrative care pot fi cenzurate pe calea contenciosului

administrativ.

Obiectul litigiului, în pricina de

față, este de fapt un litigiu de muncă.

Or, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c)

C. proc. civ. „tribunalele judecă în primă instanță conflictele de muncă, cu

excepția celor date prin lege în competența altor instanțe”.

Prin urmare, instanța competentă să

soluționeze litigiile de muncă este Tribunalului, ca instanță de litigii de

muncă.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că,

în pricina de față, competența judecării cauzei în primă instanță a cererii reclamantului

aparține Tribunalului Iași, ca instanță de litigii de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei privind pe P.M. și Curtea de Conturi a României în favoarea Tribunalului

Iași, secția civilă și litigii de muncă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

ianuarie 2010.