ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 62/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Iași, secția civilă și litigii de muncă, reclamantul P.M. a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României solicitând obligarea acesteia la plata de despăgubiri proporționale cu suma rezultată din recalcularea drepturilor salariate cuvenite începând cu luna iulie 2007 și până la data încetării activității, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective. Instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului lași în soluționarea cererii. Prin sentința civilă nr. 1223 din 24 iunie 2009 Tribunalul Iași, secția civilă și litigii de muncă, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul este funcționar public, iar potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, respectiv Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ. Investită prin declinare, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 179/CA din 22 octombrie 2009 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția civilă, litigii de muncă, a suspendat litigiu și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Curtea de Apel Iași a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 115 din Legea nr. 94/1992, modificată, controlorii financiari sunt numiți de președintele Curții de Conturi a României, iar simplul fapt al numirii, nu semnifică însă că funcția pe care controlorii financiari o exercită în cadrul camerelor de conturi județene este o funcție publică și că cei în cauză au statut de funcționari publici, în sensul dat acestui termen de Legea nr. 188/1999, întrucât statutul de funcționar public nu se poate dobândi prin asimilare cu alte categorii de personal, ci doar prin consacrarea lui expresă de către legiuitor.

Ori, nici din Legea nr. 94/1992, în forma ei inițială, și nici din Legea nr. 217/2008, de modificare a celui dintâi act normativ menționat, nu rezultă că funcția de controlor financiar, în cadrul Curții de Conturi a României, este o funcție publică și nici că persoanele care o ocupă au statut de funcționari publici, imprecizia legii în această privință neputând fi complinită de judecător. Că așa este o dovedește și faptul că, pe lângă actul de numire, controlorii financiari încheie și un contract individual de muncă cu Curtea de Conturi a României, contract care stă la baza raporturilor dintre părțile aflate în litigiu și care le definește ca fiind raporturi de natură contractuală și nu raporturi de serviciu, în sensul dat acestui termen de art. 1 din Legea nr. 188/1999.

Instanța de fond a constatat că nu are competența materială de a soluționa litigii născute din executarea unui contract de muncă, că orice conflict de drepturi ce-și are izvorul într-un contract de muncă trebuie supus procedurilor prevăzute de Legea nr. 168/1999 și că nu se poate asimila, în acest caz, raportul de muncă cu raportul de serviciu, doar pentru că funcția de auditor (controlor financiar) apare și în anexa la Legea nr. 188/1999. Înalta Curte, ca instanță competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Iași, secția civilă și litigii de muncă. Obiectul acțiunii îl reprezintă acțiunea în pretenții formulată de reclamant care are statut de controlor financiar în cadrul Camerei de Conturi Iași și se află în raporturi de muncă cu Curtea de Conturi a României.

Reclamantul este angajat în baza unui contract de muncă care este supus procedurilor prevăzute de Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și nu a dispozițiilor Legii nr. 188/1999. Reclamantul face parte din personalul contractual din sectorul bugetar, iar litigiile referitoare la remunerarea unei prestanțe exced sferei contenciosului administrativ.

Contenciosul administrativ Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare. Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Or, în cauză, reclamantul nu contestă acte administrative care pot fi cenzurate pe calea contenciosului administrativ. Obiectul litigiului, în pricina de față, este de fapt un litigiu de muncă. Or, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. „tribunalele judecă în primă instanță conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe”. Prin urmare, instanța competentă să soluționeze litigiile de muncă este Tribunalului, ca instanță de litigii de muncă. Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în pricina de față, competența judecării cauzei în primă instanță a cererii reclamantului aparține Tribunalului Iași, ca instanță de litigii de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe P.M. și Curtea de Conturi a României în favoarea Tribunalului Iași, secția civilă și litigii de muncă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2010.