ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3220/2009

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție prin

decizia nr. 736 din 5 martie 2009 a respins cererea de revizuire formulată de

revizuientul M.I. împotriva deciziei nr. 3514 din 25 noiembrie 2008 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această decizie Înalta

Curte de Casație și Justiție a reținut că cererea de revizuire nu este

susceptibilă de alte căi de atac decât acelea la care este supusă hotărârea

revizuită, potrivit dispozițiilor art. 328 C. proc. civ.

Prin contestația în anulare, înregistrată

la data de 10 iulie 2009, contestatorul M.I., administrator al SC L. SRL

Câmpulung Muscel, a solicitat anularea deciziei nr. 736 din 5 martie 2009

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, anularea deciziei nr. 373/R-C

din 17 octombrie 2001 a Curții de Apel Pitești, aplicarea dispozițiilor art. 404

C. proc. civ. și obligarea B.R.D. - G.S.G. să-i plătească suma de 500.000 Euro

cu titlu de daune morale pentru un proces nejustificat ce durează de 14 ani.

În motivarea contestației în anulare

contestatorul susține că decizia nr. 373/R-C/2001 a Curții de Apel Pitești a

fost dată cu încălcarea art. 24 C. proc. civ., că există autoritate de lucru

judecat și că decizia este nulă conform art. 105 C. proc. civ.

Contestația în anulare este inadmisibilă.

Înalta Curte, examinând decizia a cărei

anulare se solicită, constată că prin această decizie s-a respins cererea de

revizuire formulată de revizuientul M.I. împotriva deciziei nr. 3514 din 25

noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca

inadmisibilă.

Se observă că prin cererea formulată nu

s-a indicat nici una din cauzele prevăzute de lege în mod limitativ,

contestatorul invocând, la modul general, că „cele două motive invocate de

instanță pentru respingerea cererii sunt aiurea”, susținere ce ar putea conduce

la incidența art. 318 C. proc. civ. în cauza de față.

Potrivit art. 318 C. proc. civ. pot fi

atacate prin contestație în anulare numai hotărârile instanțelor de recurs, or

decizia contestată în cauza de față este o hotărâre pronunțată asupra unei

cereri de revizuire, nu a unei decizii pronunțată în recurs.

Cum și din interpretarea coroborată a

prevederilor art. 317 alin. (1) și art. 320 alin. (3) C. proc. civ. rezultă că

obiect al unei contestații în anulare îl poate forma numai o hotărâre

irevocabilă, prin care s-a soluționat un recurs, contestația în anulare nu

poate fi primită, ea fiind deci inadmisibilă.

Cum, cu ignorarea altor decizii care s-au

pronunțat asupra admisibilității promovării unei căi de atac de retractare

împotriva unei decizii pronunțată tot asupra unei căi de atac de retractare,

precum deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 304 din 3 iulie 2006;

557 din 27 noiembrie 2006, 736 din 5 martie 2009același contestator a promovat

în cauza de față tot o cale de atac de retractare la o decizie pronunțată

asupra unei alte căi de atac de retractare, Înalta Curte apreciază încălcarea

de către acesta a prevederilor art. 723 C. proc. civ. conform cărora:

„Drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credință și potrivit

scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege”.

Așa fiind, față de cele ce preced, Înalta

Curte va respinge contestația în anulare de față, nefiind întrunite condițiile

de admisibilitate prevăzute de art. 317 alin. (1) și art. 318 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată

de contestatorul M.I. împotriva deciziei nr. 736 din 5 martie 2009 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 3 decembrie 2009.