ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4461/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4461/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de
Casație și
Justiție
la data de 5 februarie 2010, S.G.D. a formulat, invocând dispozițiile art. 317
alin. (1) pct. 2 și art. 318 C. proc. civ., contestație în anulare împotriva
deciziei nr. 3220 din 18 martie
2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate
intelectuală.
Contestatorul a arătat că decizia a fost dată de
judecătorii
instanței
supreme cu încălcarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr.
47/1992, care stabilesc în competența instanțelor de
drept
comun judecarea cererilor de sesizare
a Curții Constituționale.
Deși a invocat excepția de necompetență a
dispozițiilor art.
29
alin. (4) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte nu s-a pronunțat
asupra cererii de sesizare a
Curții Constituționale, încălcându-se,
astfel, dispozițiile de ordine publică privitoare la
competență.
Contestatorul a mai arătat că s-a încălcat nu doar
principiul
disponibilității,
dar și art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
, Înalta Curte nesoluționând motivele de recurs invocate
și
întemeiate pe
dispozițiile art. 29 alin. (1), (2), și (3) din Legea nr.
47/1992.
Î
n cuprinsul cererii,
contestatorul a invocat și excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (4)
din Legea nr.
47/1992,
republicată, coroborat cu dispozițiile art. 29 alin. (6) din
Legea nr. 47/1992.
Excepția invocată este inadmisibilă, deoarece nu are legătură cu
judecata cauzei.
Astfel, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr.
47/1991, Curtea
Constituțională decide
asupra excepțiilor ridicate în fața
instanțelor
judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi
sau ordonanțe ori
a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o
ordonanță
în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în
orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul
acestuia.
Î
n cauza de față, instanța
supremă este sesizată cu o cale extraordinară de atac - contestația în anulare
întemeiată pe
dispozițiile
art. 317 și art. 318 C. proc. civ. - care
presupune analizarea hotărârii atacate doar pentru
motivele strict
și
limitativ prevăzute de lege, respectiv încălcarea dispozițiilor de
ordine publică privitoare la
competență și omisiunea de analizare
a
vreunui motiv de recurs.
Cum excepția de neconstituționalitate invocată de
contestatori vizează art. 29 alin. (4) din Legea
nr. 47/1992, care se
referă la procedura de sesizare a Curții
Constituționale cu
excepția de
neconstituționalitate, este evident că nu are nici o legătură cu natura și
specificul judecății din calea extraordinară
de atac a contestației în
anulare.
In ceea ce privește contestația în anulare, aceasta
este
inadmisibilă.
Astfel, potrivit art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., hotărârile
irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când hotărârea a
fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la
competență, iar potrivit art. 318 alin. (1) din Cod, hotărârile
instanței de recurs mai pot fi atacate pe această
cale atunci când
dezlegarea dată
este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul
sau admițându-l numai în parte, a
omis din greșeală să cerceteze vreunul
dintre motivele de modificare sau de casare.
Așa cum s-a arătat, contestatorul pretinde că lăsarea nesoluționată a
cererii de sesizare a Curții Constituționale
reprezintă
încălcarea normelor de competență absolută și motiv
al contestației speciale reglementată de art. 318 C.
proc. civ.
Or, aspectul invocat de
contestator nu constituie motiv de
contestație
în anulare, pentru că eventuala omisiune a instanței
de a se pronunța asupra unei cereri incidente nu constituie nici
încălcare
a normelor de competență și nici omisiune de
pronunțare
asupra vreunui motiv de casare sau modificare.
Față de cele arătate, contestația în anulare este
inadmisibila
și va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare
declarată de
contestatorul S.G.D.
împotriva deciziei nr.
3220 din 18 martie
2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se
cția civilă și de
proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi, 15 septembrie 2010.