ÎCCJ, Decizia nr. 166/2011

Asupra contestației în anulare de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 3250 din 18 martie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală a respins contestația în anulare formulată de contestatorul S.G.D. împotriva Deciziei civile nr. 5336 din 1 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, motivat de faptul că motivele invocate de parte nu cad sub incidența dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. Prin contestația înregistrată la data de 10 iunie 2009, reclamantul S.G.D. a cerut anularea deciziei mai sus arătate, invocând incidența dispozițiilor art. 317 și a art. 318 C. proc.

civ. În motivarea contestației, s-a susținut că, instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare a încălcat dispozițiile de ordine publică privitoare la competență, ale art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dar și ale art. 318 din același cod, nesoluționând cererea sa de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, coroborat cu dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992. La data de 10 martie 2010, contestatorul a depus note scrise, prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, coroborat cu dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.

La termenul din data de 16 septembrie 2010, instanța a rămas în pronunțare atât asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, cât și asupra fondului contestației în anulare. Înalta Curte a înțeles să se pronunțe printr-o singură decizie, atât asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, cât și asupra fondului contestației în anulare. Astfel, prin Decizia nr. 4486 din 16 septembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă. De asemenea, a respins contestația în anulare formulată de contestatorul S.G.D.

Cu privire la cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional, instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu jurisprudența constantă a Curții Constituționale, precum și cu faptul că textele legale criticate nu au legătură cu obiectul cauzei, care este o cale extraordinară de atac. Relativ la contestația în anulare cu care a fost sesizată, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală a apreciat că aceasta este inadmisibilă, întrucât motivele invocate de contestator nu se circumscriu dispozițiilor art. 317 și urm. C. proc. civ., iar hotărârea supusă cenzurii pe această cale este irevocabilă, fiind pronunțată, la rândul său, tot într-o contestație în anulare.

La data de 20 septembrie 2010, împotriva dispoziției prin care i s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, cuprinsă în ultima decizie menționată, a declarat recurs S.G.D., recurs pe care, însă, nu l-a motivat. Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, prin Decizia nr. 730 din 25 octombrie 2010, a respins recursul, ca inadmisibil. Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu prevederile art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu considerentele Deciziei nr. XXVI/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite și cu prevederile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. Împotriva acestei din urmă decizii, la data de 27 octombrie 2010, a formulat contestație în anulare recurentul S.G.D., invocând prevederile cu caracter general ale art. 318 - 321 C. proc.

civ. Motivele contestației în anulare au fost depuse ulterior, prin memoriul atașat la dosar la data de 25 februarie 2011. Înalta Curte, în considerarea dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., va analiza, cu prioritate, admisibilitatea căii de atac cu care este învestită. Admisibilitatea căii extraordinare de atac, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ, se examinează, restrictiv, în raport cu motivele de anulare prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., iar retractarea hotărârii atacate este condiționată de caracterul fondat al acestora. Astfel, din economia dispozițiilor art. 317 și art. 318 C. proc. civ. rezultă patru cazuri de anulare. Cazurile de nulitate prevăzute de dispozițiile art. 317 și ale art. 318 C. proc.

civ., invocate de contestator, vizează, însă, în mod evident, o hotărâre pronunțată de o instanță de recurs legal învestită, ceea ce nu se regăsește în speță, completul de 9 judecători respingând recursul contestatorului, ca inadmisibil. Astfel, așa cum s-a expus, prin hotărârea contestată, recursul declarat de către aceeași parte împotriva unei hotărâri pronunțată în recurs de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost respins ca inadmisibil, caracterul fondat al excepției inadmisibilității căii de atac împiedicând instanța la a analiza fondul recursului. Așa fiind, cerința impusă de textul legal evocat nu este îndeplinită. Prin dispozițiile legii procesual civile, legiuitorul a stabilit în mod expres limitele examinării unei hotărâri.

În cazul contestației în anulare, dacă s-ar crea limite mai largi, ar însemna să se schimbe caracterul extraordinar al căii de atac, privind anumite neregularități prevăzute de lege, ceea ce nu este în sprijinul reglementării date de lege acestei instituții. Se constată, așadar, că cererea nu este admisibilă, potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de retractare pe această cale, determinată ca atare de lege. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă. În raport cu dezlegarea dată contestației în anulare, cu cererea formulată de intimată, cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., precum și cu chitanța justificativă depusă, Înalta Curte va obliga contestatorul la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei. Apreciind asupra cererii formulate de intimata SC „L.H.” SRL privind amendarea contestatorului în temeiul art. 108 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta și-a exercitat drepturile procedurale cu rea-credință. Astfel, potrivit art. 723 alin. (1) C. proc. civ., „Drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute”. Conform art. 108 1 alin. (1) pct. 1 lit. a) din codul menționat, instanța de judecată poate sancționa cu amendă judiciară introducerea cu rea-credință a unor cereri vădit netemeinice.

Din actele și lucrările dosarului, rezultă că petentul S.G.D. a sesizat completul de 9 judecători cu o contestație în anulare formulată împotriva unei hotărâri pronunțate tot de completul de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în recurs, declarat, de asemenea, tot împotriva unei hotărâri pronunțate de o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță de recurs. Continuarea promovării aceleiași căi de atac inadmisibile împotriva unei hotărâri irevocabile, pronunțată de cea mai înaltă instanță din ierarhia instanțelor judecătorești a prelungit, în mod nejustificat, parcursul litigiului, contestatorul invocând din nou aceleași excepții de neconstituționalitate și aceleași considerente legate de fondul cauzei.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul art. 723 alin. (1) și al art. 108 1 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., i se va aplica contestatorului o amendă judiciară în cuantum de 700 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de S.G.D. împotriva Deciziei nr. 730 din 25 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători. Obligă contestatorul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 RON, în favoarea intimatei SC „L.H.” SRL București. În temeiul art. 108 1 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. aplică o amendă judiciară în sumă de 700 RON, contestatorului S.G.D. Executorie sub aspectul aplicării sancțiunii amenzii. Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 februarie 2011.