ÎCCJ, Decizia nr. 166/2011

Asupra contestației

în anulare de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 3250 din 18 martie

2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală a respins contestația în anulare formulată de contestatorul S.G.D.

împotriva Deciziei civile nr. 5336 din 1 octombrie 2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, motivat de

faptul că motivele invocate de parte nu cad sub incidența dispozițiilor art.

318 C. proc. civ.

Prin contestația

înregistrată la data de 10 iunie 2009, reclamantul S.G.D. a cerut anularea

deciziei mai sus arătate, invocând incidența dispozițiilor art. 317 și a art.

318 C. proc. civ.

În motivarea

contestației, s-a susținut că, instanța învestită cu soluționarea contestației

în anulare a încălcat dispozițiile de ordine publică privitoare la competență,

ale art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dar și ale art. 318 din același

cod, nesoluționând cererea sa de sesizare a Curții Constituționale cu excepția

de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr.

47/1992, coroborat cu dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.

La data de 10 martie

2010, contestatorul a depus note scrise, prin care a invocat excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992,

coroborat cu dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.

La termenul din data

de 16 septembrie 2010, instanța a rămas în pronunțare atât asupra cererii de

sesizare a Curții Constituționale, cât și asupra fondului contestației în anulare.

Înalta Curte a

înțeles să se pronunțe printr-o singură decizie, atât asupra cererii de

sesizare a Curții Constituționale, cât și asupra fondului contestației în

anulare.

Astfel, prin Decizia

nr. 4486 din 16 septembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală a respins cererea de sesizare a Curții

Constituționale, ca inadmisibilă.

De asemenea, a

respins contestația în anulare formulată de contestatorul S.G.D.

Cu privire la cererea

de sesizare a instanței de contencios constituțional, instanța a reținut că

soluția se impune, în raport cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr.

47/1992, cu jurisprudența constantă a Curții Constituționale, precum și cu

faptul că textele legale criticate nu au legătură cu obiectul cauzei, care este

o cale extraordinară de atac.

Relativ la

contestația în anulare cu care a fost sesizată, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală a apreciat că aceasta

este inadmisibilă, întrucât motivele invocate de contestator nu se circumscriu

dispozițiilor art. 317 și urm. C. proc. civ., iar hotărârea supusă cenzurii pe

această cale este irevocabilă, fiind pronunțată, la rândul său, tot într-o

contestație în anulare.

La data de 20

septembrie 2010, împotriva dispoziției prin care i s-a respins cererea de

sesizare a Curții Constituționale, cuprinsă în ultima decizie menționată, a

declarat recurs S.G.D., recurs pe care, însă, nu l-a motivat.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, completul de 9 judecători, prin Decizia nr. 730 din 25

octombrie 2010, a respins recursul, ca inadmisibil.

Instanța a reținut că

soluția se impune, în raport cu prevederile art. 24 din Legea nr. 304/2004,

republicată, cu considerentele Deciziei nr. XXVI/2006 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, constituită în Secții Unite și cu prevederile art. 377

alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Împotriva acestei din

urmă decizii, la data de 27 octombrie 2010, a formulat contestație în anulare

recurentul S.G.D., invocând prevederile cu caracter general ale art. 318 - 321

C. proc. civ.

Motivele contestației

în anulare au fost depuse ulterior, prin memoriul atașat la dosar la data de 25

februarie 2011.

Înalta Curte, în

considerarea dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., va analiza, cu

prioritate, admisibilitatea căii de atac cu care este învestită.

Admisibilitatea căii

extraordinare de atac, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ,

se examinează, restrictiv, în raport cu motivele de anulare prevăzute de art.

317 și art. 318 C. proc. civ., iar retractarea hotărârii atacate este

condiționată de caracterul fondat al acestora.

Astfel, din economia

dispozițiilor art. 317 și art. 318 C. proc. civ. rezultă patru cazuri de

anulare.

Cazurile de nulitate

prevăzute de dispozițiile art. 317 și ale art. 318 C. proc. civ., invocate de

contestator, vizează, însă, în mod evident, o hotărâre pronunțată de o instanță

de recurs legal învestită, ceea ce nu se regăsește în speță, completul de 9

judecători respingând recursul contestatorului, ca inadmisibil.

Astfel, așa cum s-a

expus, prin hotărârea contestată, recursul declarat de către aceeași parte

împotriva unei hotărâri pronunțată în recurs de către Înalta Curte de Casație

și Justiție, a fost respins ca inadmisibil, caracterul fondat al excepției inadmisibilității

căii de atac împiedicând instanța la a analiza fondul recursului. Așa fiind,

cerința impusă de textul legal evocat nu este îndeplinită.

Prin dispozițiile

legii procesual civile, legiuitorul a stabilit în mod expres limitele

examinării unei hotărâri. În cazul contestației în anulare, dacă s-ar crea

limite mai largi, ar însemna să se schimbe caracterul extraordinar al căii de

atac, privind anumite neregularități prevăzute de lege, ceea ce nu este în

sprijinul reglementării date de lege acestei instituții.

Se constată, așadar,

că cererea nu este admisibilă, potrivit dreptului comun, ca urmare a

neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., cu

referire la existența unei hotărâri susceptibile de retractare pe această cale,

determinată ca atare de lege.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

În raport cu

dezlegarea dată contestației în anulare, cu cererea formulată de intimată, cu

dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., precum și cu chitanța

justificativă depusă, Înalta Curte va obliga contestatorul la plata sumei de

1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.

Apreciind asupra

cererii formulate de intimata SC „L.H.” SRL privind amendarea contestatorului

în temeiul art. 108

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta

și-a exercitat drepturile procedurale cu rea-credință.

Astfel, potrivit art.

723 alin. (1) C. proc. civ., „Drepturile procedurale trebuie exercitate cu

bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute”.

Conform art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) din codul menționat, instanța de judecată poate

sancționa cu amendă judiciară introducerea cu rea-credință a unor cereri vădit

netemeinice.

Din actele și lucrările

dosarului, rezultă că petentul S.G.D. a sesizat completul de 9 judecători cu o

contestație în anulare formulată împotriva unei hotărâri pronunțate tot de

completul de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în recurs,

declarat, de asemenea, tot împotriva unei hotărâri pronunțate de o secție a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță de recurs.

Continuarea

promovării aceleiași căi de atac inadmisibile împotriva unei hotărâri

irevocabile, pronunțată de cea mai înaltă instanță din ierarhia instanțelor

judecătorești a prelungit, în mod nejustificat, parcursul litigiului,

contestatorul invocând din nou aceleași excepții de neconstituționalitate și

aceleași considerente legate de fondul cauzei.

Prin urmare, pentru

considerentele arătate și în temeiul art. 723 alin. (1) și al art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., i se va aplica contestatorului o amendă

judiciară în cuantum de 700 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de S.G.D. împotriva Deciziei nr.

730 din 25 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de

9 judecători.

Obligă contestatorul

la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 RON, în favoarea intimatei

SC „L.H.” SRL București.

În temeiul art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. aplică o amendă judiciară în sumă de 700

RON, contestatorului S.G.D.

Executorie sub

aspectul aplicării sancțiunii amenzii.

Cu drept de

reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 februarie 2011.