ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3291/2010

Asupra contestației în anulare,

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2590 din 27 septembrie 2009,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în

dosarul nr. 3578/1/2008 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de

revizuire formulată de revizuientul P.I. împotriva deciziei nr. 1743 din

10 mai 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție în dosarul de recurs.

În motivarea deciziei, s-a

reținut în esență că prin decizia nr. 2598/2009 a fost

respins recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva deciziei nr. 76/A din

20 septembrie 2006 a Curții de Apel Pitești fără a se evoca

fondul.

Revizuientul a invocat și

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. dar deciziile invocate nu sunt

contradictorii nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitatea ale

cererii de revizuire.

Împotriva deciziei nr. 2590 din 27

octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție în dosarul nr. 3578/1/2008 a formulat contestație în anulare

– contestatorul P.I., cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția comercială, sub nr. 1241/1/2010.

În dezvoltarea motivelor de

contestație în anulare, întemeiate formal în drept pe dispozițiile art.

317 – art. 321 C. proc. civ., contestatorul arată că deciziile nr. 1743

din 10 mai 2007 și 1255 din 27 mai 2006 sunt potrivnice doarece Înalta

Curte a pronunțat soluții diferite în condițiile în care în una

din decizii, s-a reținut calitatea de membru cooperator și ca urmare

dreptul de a formula acțiune în anulare a hotărârii Adunării

Generale iar în altă deciziei se reține lipsa calității

procesuale active pentru lipsa calității de membru cooperator.

Ca urmare în mod greșit s-a

reținut lipsa calității procesuale active a reclamantului P.I. în

decizia nr. 2590 din 27 octombrie 2009, motiv pentru care se impune anularea

deciziei menționate.

La data de 4 octombrie 2010,

contestatorul P.I. a formulat cerere de suspendare a judecății,

întrucât pe rolul Judecătoriei Drăgășani se află

dosarul nr. 2982/223/2010, dosar ce are ca obiect soluționarea plângerii

penale formulate împotriva președintelui SC C.D. – R.M.

Cererea de suspendare a fost

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 244 C. proc. civ.

Analizând cererea de suspendare

formulată de contestatorul P.I., în raport de motivele invocate, Înalta

Curte constată că este neîntemeiată.

Astfel, dispozițiile art. 244 C.

proc. civ. reglementează două ipoteze de suspendare facultativă

a judecării cauzei și anume:

-când soluționarea cauzei

depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept

care face obiectul unei alte judecăți [art. 244 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ.];

-când s-a început urmărirea

penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare

asupra hotărârii care urmează a se pronunța [art. 244 alin. (1) pct.

2 C. proc. civ.].

În speța de față,

soluționarea contestației în anulare formulată împotriva

deciziei nr. 2590/2009 prin care a fost respinsă cererea de revizuire a

deciziei nr. 1743/2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție nu depinde de soluția ce urmează a se pronunța în

dosarul penal nr. 2982/223/2010 aflat pe rolul Judecătoriei

Drăgășani, județul Vâlcea (dosar în care petentul

susține că a formulat plângere penală împotriva

președintelui SC C.D.) pentru a se putea dispune suspendarea în raport de

dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

De asemenea nu sunt îndeplinite nici

condițiile prevăzute de art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,

întrucât nu s-a făcut dovada începerii urmăririi penale pentru o

infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra

hotărârii ce urmează a se pronunța în cadrul contestației în

anulare formulată de contestatorul P.I.

Nefiind îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte

respinge cererea de suspendare fornmulată de petent în dosarul nr. 1242/1/2010.

Analizând contestația în

anulare în raport de motivele invocate,Înalta Curte constată că este

nefondată.

Contestația în anulare este o

cale extraordinară de atac de retractare ce poate fi utilizată

conform art. 317 C. proc. civ. numai pentru următoarele situații:

când procedura de citare, pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost

îndeplinită și când hotărârea a fost dată de

judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică

privitoare la competență. Dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

reglementează contestația în anulare specială, cale de atac ce

poate avea ca obiect numai hotărârile instanțelor de recurs,

adică hotărâri pronunțate în urma exercitării controlului judiciar.

Contestația în anulare

specială poate fi utilizată numai când dezlegarea dată este

rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța de recurs a omis

din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare

sau casare.

Contestatorul P.I. a solicitat

anularea deciziei nr. 2590/2009 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție în calea de atac a revizuirii dar motivele

invocate nu se încadrează în cazurile expres și limitativ

prevăzute de dispozițiile art. 317 C. proc. civ. Motivele

arătate de contestator vizează aceleași aspecte ce au fost invocate

prin cererea de revizuire, respectiv contrarietatea de hotărâri.

Nu pot fi reținute nici

dispozițiile art. 318 C. proc. civ. întrucât această cale de atac

poate avea ca obiect numai hotărârile instanțelor de recurs nu

și hotărârile pronunțate în soluționarea cererilor de

revizuire.

Atât dispozițiile art. 317 cât

și dispozițiile art. 318 C. proc. civ. au un câmp limitat de

aplicare, pentru a nu deschide, în ultimă instanță, calea unui

veritabil recurs.

Fiind o cale de retractare, și

nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi

exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, Înalta

Curte, constatând că motivele contestației în anulare nu se

încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 317

– art. 318 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 320

C. proc. civ. va respinge contestația în anulare formulată de

contestatorul P.I. împotriva deciziei nr. 2590 din 27 octombrie 2009 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare.

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatorul P.I. împotriva deciziei nr. 2590 din 27

octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 13 octombrie 2010.