ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3291/2010

Asupra contestației în anulare, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 2590 din 27 septembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 3578/1/2008 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul P.I. împotriva deciziei nr. 1743 din 10 mai 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul de recurs. În motivarea deciziei, s-a reținut în esență că prin decizia nr. 2598/2009 a fost respins recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva deciziei nr. 76/A din 20 septembrie 2006 a Curții de Apel Pitești fără a se evoca fondul. Revizuientul a invocat și dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. dar deciziile invocate nu sunt contradictorii nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitatea ale cererii de revizuire. Împotriva deciziei nr. 2590 din 27 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 3578/1/2008 a formulat contestație în anulare – contestatorul P.I., cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, sub nr. 1241/1/2010. În dezvoltarea motivelor de contestație în anulare, întemeiate formal în drept pe dispozițiile art. 317 – art. 321 C. proc. civ., contestatorul arată că deciziile nr. 1743 din 10 mai 2007 și 1255 din 27 mai 2006 sunt potrivnice doarece Înalta Curte a pronunțat soluții diferite în condițiile în care în una din decizii, s-a reținut calitatea de membru cooperator și ca urmare dreptul de a formula acțiune în anulare a hotărârii Adunării Generale iar în altă deciziei se reține lipsa calității procesuale active pentru lipsa calității de membru cooperator.

Ca urmare în mod greșit s-a reținut lipsa calității procesuale active a reclamantului P.I. în decizia nr. 2590 din 27 octombrie 2009, motiv pentru care se impune anularea deciziei menționate. La data de 4 octombrie 2010, contestatorul P.I. a formulat cerere de suspendare a judecății, întrucât pe rolul Judecătoriei Drăgășani se află dosarul nr. 2982/223/2010, dosar ce are ca obiect soluționarea plângerii penale formulate împotriva președintelui SC C.D. – R.M. Cererea de suspendare a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 244 C. proc. civ. Analizând cererea de suspendare formulată de contestatorul P.I., în raport de motivele invocate, Înalta Curte constată că este neîntemeiată. Astfel, dispozițiile art. 244 C. proc.

civ. reglementează două ipoteze de suspendare facultativă a judecării cauzei și anume: -când soluționarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți [art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.]; -când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii care urmează a se pronunța [art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.].

În speța de față, soluționarea contestației în anulare formulată împotriva deciziei nr. 2590/2009 prin care a fost respinsă cererea de revizuire a deciziei nr. 1743/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu depinde de soluția ce urmează a se pronunța în dosarul penal nr. 2982/223/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Drăgășani, județul Vâlcea (dosar în care petentul susține că a formulat plângere penală împotriva președintelui SC C.D.) pentru a se putea dispune suspendarea în raport de dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. De asemenea nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât nu s-a făcut dovada începerii urmăririi penale pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se pronunța în cadrul contestației în anulare formulată de contestatorul P.I.

Nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte respinge cererea de suspendare fornmulată de petent în dosarul nr. 1242/1/2010. Analizând contestația în anulare în raport de motivele invocate,Înalta Curte constată că este nefondată. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare ce poate fi utilizată conform art. 317 C. proc. civ. numai pentru următoarele situații: când procedura de citare, pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită și când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Dispozițiile art. 318 C. proc. civ. reglementează contestația în anulare specială, cale de atac ce poate avea ca obiect numai hotărârile instanțelor de recurs, adică hotărâri pronunțate în urma exercitării controlului judiciar.

Contestația în anulare specială poate fi utilizată numai când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare. Contestatorul P.I. a solicitat anularea deciziei nr. 2590/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în calea de atac a revizuirii dar motivele invocate nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 317 C. proc. civ. Motivele arătate de contestator vizează aceleași aspecte ce au fost invocate prin cererea de revizuire, respectiv contrarietatea de hotărâri. Nu pot fi reținute nici dispozițiile art. 318 C. proc. civ. întrucât această cale de atac poate avea ca obiect numai hotărârile instanțelor de recurs nu și hotărârile pronunțate în soluționarea cererilor de revizuire.

Atât dispozițiile art. 317 cât și dispozițiile art. 318 C. proc. civ. au un câmp limitat de aplicare, pentru a nu deschide, în ultimă instanță, calea unui veritabil recurs. Fiind o cale de retractare, și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că motivele contestației în anulare nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 317 – art. 318 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ. va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul P.I. împotriva deciziei nr. 2590 din 27 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de suspendare. Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul P.I. împotriva deciziei nr. 2590 din 27 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2010.