ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2590/2009

Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 1743 din 10 mai 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 3193/46/2006, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva deciziei nr. 76/ A-C din 20 septembrie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. În contra celei din urmă hotărâri revizuientul P.I. a formulat cerere de revizuire, în motivarea căreia a reiterat criticile formulate în recurs. La termenul din 2 iunie 2009, intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, conform art. 322 alin. (1) C. proc.

civ., excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și excepția tardivității cererii de revizuire motivat de faptul că revizuientul nu a indicat temeiul de drept al prezentei cereri ceea ce dovedește că revizuentul nu a respectat termenul de formulare a cererii de revizuire conform art. 322 pct. 1 - 5 C. proc. civ. La data de 26 octombrie 2009, revizuentul a depus la dosar precizări reprezentând apărări privind excepțiile invocate de partea adversă prin întâmpinarea depusă la dosar la fila x dosar revizuire, precum și indicarea temeiului de drept al cererii de revizuire, în argumentarea căreia a arătat că cererea de revizuire este formulată în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., motiv pentru care cererea de revizuire este formulată în termenul legal prevăzut de lege având în vedere textul de lege evocat; totodată, având în vedere că și-a precizat temeiul de drept al revizuirii, respectiv revizuirea unei hotărâri pronunțate în recurs în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul susține că pricina supusă judecății este de competentă Înaltei Curți de Casație și Justiție. Față de răspunsul dat de revizuent la excepțiile invocate prin întâmpinare, Înalta Curte a luat act că reprezentantul intimatei a solicitat numai respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, situație în care a rămas în pronunțare numai pe această excepție. Cererea de revizuire este inadmisibilă.

Pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt, decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese aleasă până în acel moment. O astfel de situație nu se întâlnește în cazul în care instanța de recurs respinge recursul sau când această instanță admite recursul, casează decizia dată în apel și menține hotărârea primei instanțe. Prin urmare, deciziile ale căror contrarietate s-a invocat în temeiul de lege evocat nu întrunesc condițiile admisibilității cererii de revizuire.

Așa fiind, Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire ca inadmisibilă. Potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să oblige revizuentul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 130 lei, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul P.I. împotriva deciziei nr. 1743 din 10 mai 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială. Obligă revizuentul la plata sumei de 130 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2009.