ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 453/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta

B.A. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Industriilor și Comerțului și

S.C.”PECO” SA – Sucursala Suceava, anularea parțială a certificatului de

atestare a dreptului de proprietate seria M. 03 nr. 0311 emis la 30 iunie 1993

de primul pârât, în sensul diminuării din suprafața totală de 116.184, 05 mp a

suprafeței de 128,37 mp, identic cu parcela nr.154/2 aparținând C.F. nr.675-

Suceava.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că i s-a reconstituit, conform Legii

nr.18/1991, prin titlul de proprietate  nr.1737/1996, dreptul de proprietate

pentru suprafața de 379 mp teren intravilan, din municipiul Suceava, în care

este inclusă și suprafața de 128,37 mp, pentru care, prin certificatul atacat,

i s-a atestat dreptul de proprietate S.C.”PECO” SA Suceava.

Curtea

de Apel Suceava, secția contencios administrativ, fiind investită, prin

declinare de competență, cu soluționarea acțiunii, prin sentința civilă nr.35

din 27 martie 2002, a respins acțiunea, cu următoarea motivare:

Comisia

Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra

terenurilor, prin titlu de proprietate nr.1737 din 27 mai 1996, eliberat în

baza sentinței civile nr.5530 din 5 iulie 1994 a Judecătoriei Suceava, a

reconstituit dreptul de proprietate al reclamantei.

Pentru

parte din terenul, pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate

reclamantei, în calitate de moștenitoare a defunctei Strugaru Eugenia, anterior

emiterii titlului acesteia, Ministerul Industriilor și Comerțului a atestat

dreptul de proprietate asupra terenului S.C.”PECO” Suceava, teren pe care se

află o stație

Peco

de uz casnic

nr.1 Suceava; în momentul în care s-au efectuat măsurătorile topografice nu au

existat litigii cu vecinii.

Cum

terenul pentru care se solicită anularea parțială a certificatului de atestare

a dreptului de proprietate se afla în patrimoniul S.C.”PECO” SA Sucursala

Suceava, la data înființării acesteia și este necesar desfășurării activității,

conform obiectului de activitate, s-a reținut,  cu referire la H.G. nr. 834/1991

și la Legea nr.15/1990, că acțiunea este nefondată.

Împotriva

sentinței a declarat recurs reclamanta, susținând, în esență, că terenurile

care nu au intrat în proprietatea statului, în condițiile legii, nu pot forma

obiectul certificatelor de atestare a dreptului de proprietate emise în temeiul

art. 20 din Legea nr.15/1990 și H.G.nr.834/1991, așa cum greșit a reținut prima

instanță.

Recursul

este nefondat.

Potrivit

art. 19 și 20 din H.G.nr.834/1991, privind aplicarea art. 19 și 20 din Legea

nr.15/1990,  terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu

capital de stat, la data înființării acestora,

necesare

desfășurării activității,  conform obiectului lor de activitate, se determină

pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre a Guvernului de către

organele care, potrivit legii îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort.

Or, în

cauză, terenul în litigiu, pe care se află amplasată stația de uz casnic nr.1,

prin Decizia nr. 5 din 20 ianuarie 1975 emisă de fostul Consiliu Popular

Suceava, a fost trecut din administrarea consiliului în administrarea

Întreprinderii pentru Livrarea Produselor Petroliere Iași, fiind scos din

circuitul civil.

Apoi,

la reorganizare, potrivit Legii nr.15/1990, S.C.”PECO” Sucursala Suceava avea

în administrare terenul în litigiu, iar pe acest teren sunt amplasate

rezervoare îngropate pentru combustibil petrolier și pompe de distribuție.

Așadar,

certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.

03 nr. 0311 a fost emis legal de Ministerul Industriilor și Comerțului, pentru

suprafața de teren de 116.184,05 mp, în care se află și suprafața de 128,37 mp

pretinsă de reclamantă.

În consecință, soluția adoptată este

legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de B.A. împotriva sentinței nr.35 din 27 martie 2002 a Curții

de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 5 februarie 2004.