ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2666/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2666/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată
următoarele:
Prin decizia nr. 8717 din 3 noiembrie 2005 pronunțată
de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul 8394/2004, s-a respins ca
nefondat recursul declarat de reclamantul I.Ș. împotriva deciziei nr. 453 din
12 martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.
În motivarea hotărârii s-a reținut ca nefondată
critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu privire la
faptul că deși prin expertiza în cauză nu s-au identificat existența unor
construcții sau alte obiective de interes public pe terenul solicitat, instanța
de apel, a reținut, fără a administra alte probe, că terenul este afectat de
detalii de sistematizare ce nu sunt prevăzute în documentele de urbanism legal,
aprobate ca fiind destinate construirii unor noi obiective de utilitate publică
și că terenul solicitat nu era afectat de astfel de utilități putând fi
restituit în natură.
S-a mai arătat că expertiza tehnică efectuată în
cauză a relevat faptul că terenul este liber, că nu este afectat de construcții
sau alte obiective de interes public, că nu beneficiază de amenajări sau dotări
care să justifice eventuala destinație de loc de joacă pentru copii, și că
instanța de recurs nu a analizat și nu a răspuns concret la motivul de recurs
formulat.
Pentru suprafața de 330 mp teren, expropriată în baza
Decretului nr. 339 din 1 noiembrie 1980, s-a făcut dovada, prin raportul de
expertiză tehnică că are destinația de zonă verde conform Planului urbanistic;
drept urmare nu se pot acorda decât măsuri reparatorii prin echivalent, în
conformitate cu dispozițiile art. 36 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii, la 17 februarie 2006 a
fost înregistrată contestația în anulare formulată de recurentul I.Ș.,
întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ.
În motivarea contestației în anulare, s-a susținut că
instanța de recurs, nu a analizat motivul de recurs referitor la aplicarea
greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și a Normei Metodologice din 18
aprilie 2003, de aplicare unitară
a Legii nr. 10/2001, potrivit
căreia se restituie în natură numai acele terenuri disponibile.
Contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată
pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 318 C. proc. civ. „hotărârile
instanțelor
de recurs mai pot fi atacate cu
contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau
când instanța, respingând recursul sau admițându-l
numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze
vreunul dintre motivele de
modificare sau de casare"
Deși în motivarea respingerii recursului nu se
menționează Norma metodologică din 18 aprilie 2003 de aplicare unitară a Legii
nr. 10/2001, în mod expres, rezultă totuși că ea s-a avut în vedere atunci când
s-a reținut că suprafața de 330 mp este afectată de detalii de sistematizare.
În același sens, se rețin și concluziile raportului
de expertiză, potrivit căruia terenul are destinația conform planului
urbanistic de zonă verde; concluzionând astfel aceeași soluție de
imposibilitate a restituirii în natură a terenului solicitat. (fila 57,dosar
fond)
Procesul-verbal din data de 28 ianuarie 2002, privind
starea de fapt a imobilului, (fila 16 dosar fond) trecut în proprietatea
statului în baza Decretului nr. 339/1980, constată că pe suprafața ocupată de
330 mp sunt realizate utilitățile: trotuar parțial platformă betonată pentru
pubelele de gunoi, spațiu verde din zona de bloc și teren cu destinație loc de
joacă pentru copii.
Certificatul de urbanism cu nr. 2318 din 18
septembrie 2002 atestă că regimul tehnic al acestui teren este loc de joacă
pentru copii și zonă verde, fiind amplasat într-o zonă de locuințe colective în
blocuri.
Drept urmare, în mod corect instanța de recurs a
apreciat că recurentul este îndreptățit doar la măsuri reparatorii sub formă de
echivalent, astfel că dispozițiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ. nu sunt
incidente în cauză.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca
nefondată, contestația în anularea deciziei nr. 8717 din 3 noiembrie 2005 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală
formulată de conte statorul I.Ș.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 23 martie 2007.