ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 691/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data de 11 august 2004, condamnatul

R.A. a formulat contestație la executare, întemeiată pe art. 461 lit. d) C.

proc. pen.

În susținerea contestației,

condamnatul a arătat că se află în executarea a două pedepse aplicate pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În raport de modificarea

Codului penal, la data de 29 iunie 2004, acesta susține că ar trebui să

beneficieze de suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Prin sentința penală nr.

1291 din 15 octombrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins

contestația la executare, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de judecată a reținut că, prin sentința penală nr. 1880 din 4

decembrie 2003 a Tribunalului București și respectiv sentința penală nr. 253

din 24 februarie 2004 a aceleași instanțe, inculpatul R.A. a fost condamnat la

pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și, respectiv, la 6 ani închisoare,

ambele pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Potrivit art. 461 lit. d) C.

proc. pen., contestația la executare se poate face când se invocă amnistia,

prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a

pedepsei, precum și orice incident ivit în timpul executării.

Contestatorul nu se află în

nici una din situațiile reglementate de textul menționat, motivele invocate de

acesta referindu-se la un act normativ neintrat în vigoare și ale cărui

dispoziții nu își găsesc oricum aplicarea în cauză.

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin decizia penală nr. 824/ A din 9 noiembrie 2004, a respins

apelul, ca nefondat, cu motivarea că în mod judicios prima instanță a reținut

că contestatorul nu se află în nici una din situațiile reglementate în textul

menționat, invocat ca temei legal al contestației la executare.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri, condamnatul menționat a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în

scris și fără a formala critici cu privire la decizia atacată.

Examinând hotărârea atacată

în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se

constată următoarele:

Atât în etapa punerii în

executare a hotărârii penale definitive, cât și în etapa executării

dispozițiilor din hotărâre, pot să apară avarii incidente.

Între altele, un mijloc

procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării este

determinat de legea procesual penală, prin stabilirea posibilității de a

formula a contestație la executare.

Datorită acestei naturi

juridice, cu referire la faptul că contestația la executare nu este o cale de

atac, aceasta nu poate fi făcută împotriva unor titluri executorii ci numai

împotriva executării acestora.

Așadar, uzând de

dispozițiile art. 461 C. proc. pen., nu se poate cere stabilirea unei alte

modalități de executare a pedepsei, decât cea stabilită de instanța care a

judecat cauza penală, deoarece nu se poate afecta, pe această cale, autoritatea

de lucru judecat.

Cum în cauză, contestația la

executare formulată de condamnatul R.A. punea în discuție tocmai autoritatea de

lucru judecat, sub aspectul individualizării pedepsei privitoare la modalitatea

de executare, în mod judicios cererea acestuia a fost respinsă, cu atât mai

mult cât petentul a invocat ca temei un act normativ neintrat în vigoare.

Drept urmare, hotărârile

pronunțate în cauză nu sunt supuse nici unuia din cazurile de casare prevăzute

în art. 385

9

C. proc. pen.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Totodată, în baza art. 192

alin. (2) din același cod, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator R.A. împotriva deciziei

penale nr. 824/ A din 9 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I

penală.

Obligă pe recurentul

condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 ianuarie 2005.