ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 760/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1215/ F din 5 octombrie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația formulată de condamnatul K.R. contra executării sentinței penale nr. 560 din 15 aprilie 2005 a aceluiași tribunal prin care a fost condamnat, la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că solicitarea inculpatului de a fi achitat deoarece acuzațiile sunt nefondate, că procesul nu a fost echitabil și că pedeapsa aplicată este exagerat de severă, nu constituie motive de contestație la executare conform art. 461 C. proc.

pen. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 836 din 1 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat împotriva sentinței primei instanțe, apreciind, ca nefondată, critica formulată în sensul că soluția de respingere a contestației la executare este greșită și a constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 461 C. proc. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul K.R. care a solicitat casarea hotărârilor atacate și admiterea contestației la executare. Examinând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat. În conformitate cu dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. a) – d) C. proc.

pen., contra executării hotărârii penale se poate face contestație în cazurile când: s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută ori vreo împiedicare la executare sau se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării. Or, din examinarea contestației la executare, nu rezultă temeiuri din cele arătate în cuprinsul textului de lege evocat, ci se susține, că procesul nu a fost echitabil, că s-a comis o eroare de judecată, condamnatul fiind nevinovat și că pedeapsa aplicată este prea aspră.

Întrucât pe calea contestației la executare nu pot fi soluționate decât incidente legate de executarea unei hotărâri, fără posibilitatea de a se modifica hotărârea respectivă și a se aduce atingere autorității lucrului judecat, soluția primei instanțe, de respingere a contestației, a fost corect confirmată de instanța de apel. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând nefondate criticile formulate de condamnatul K.R., urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de acesta. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat să plătească statului suma de 120 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul K.R. împotriva deciziei penale nr. 836 din 1 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 120 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2006.