ÎCCJ, decizie (scj.ro #83451)

Majorarea capitalului social al societății comerciale supuse privatizării cu valoarea terenurilor. Certificatul de atestare a dreptului de proprietate Cuprins pe materii: Societate comercială. Capital social Index alfabetic: - act adițional - adunare generală -capital social -certificat de atestare a dreptului de proprietate -patrimoniul societății -societate comercială supusă privatizării -valoarea terenurilor Legea nr.99/1999, OUG nr.88/1997 În cazul societății comerciale care se privatizează, prima instanță a făcut o corectă aplicare a art.32 alin.(1) și alin.(2) din Legea nr.99/1999, prin care s-a stabilit o procedură specială de majorare a capitalului social cu valoarea terenurilor pentru care s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate.

Astfel, societatea își poate majora capitalul social numai după eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate și numai cu valoarea terenurilor menționate în certificat. Această procedură de majorare a capitalului social cu valoarea cuprinsă în certificat nu poate fi substituită prin alte modalități sau criterii, fără a se reține încălcarea prevederilor legale în materia privatizării . (Secția comercială, decizia nr.2711 din 29 septembrie 2006) Reclamantul F.T.

a chemat în judecată SC C. SA BUFTEA pentru a se constata, în temeiul art.111 C.proc.civ., că nu a fost atestat dreptul de proprietate al societății asupra terenurilor, conform dispozițiilor HG nr.834/1991, iar în temeiul art.131 alin.2 1 și 2 3 din Legea nr.31/1990 și art.32 2 alin.1 din Legea nr.99/1999 să se constate nulitatea absolută a tuturor înregistrărilor, mențiunilor și actelor juridice privind majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor aparținând societății, pentru fraudă la lege.

Tribunalul București , Secția comercială, prin sentința nr.12074 din 1 noiembrie 2004 a admis excepția inadmisibilității pentru primul capăt al acțiunii, a admis în parte cel de-al doilea capăt de cerere astfel cum a fost precizat și a constatat nulitatea absolută a hotărârii AGA din 15 martie 2001 precum și a actului adițional nr.28 din 31 mai 2002. Prima instanță a stabilit că solicitarea de a se constata că nu s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor societății tinde la constatarea unei situații de fapt, iar pentru al doilea capăt de cerere, a stabilit că legea prevede o procedură specială derogatorie de la dreptul comun pentru majorarea capitalului social al societăților comerciale supuse privatizării, cu valoarea terenurilor și nerespectarea acestei proceduri atrage nulitatea hotărârii AGA din 15 martie 2001 și a actului adițional din 31 mai 2002. Sentința a fost apelată de reclamant pentru capetele de cerere respinse, și de pârâtă pentru capetele de cerere admise, prin care s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii AGA și a actului adițional.

Prin decizia nr.691 din 22 septembrie 2005, Curtea de Apel București a respins ca nefondate ambele apeluri. Din analiza criticilor aduse de către reclamant asupra primului capăt de cerere s-a reținut că soluția de respingere este corectă, întrucât s-a cerut să se constate inexistența unei stări de fapt. Instanța de apel a reținut că a fost reformulat capătul de cerere al acțiunii în sensul că nu a fost atestat dreptul de proprietate asupra terenurilor, prin certificat de atestare, conform H.G. nr.834/1991, capăt de cerere inadmisibil în raport cu dispozițiile legale enunțate. Tot nefondate au fost considerate și criticile în legătură cu respingerea capătului de cerere privind anularea tuturor actelor , înregistrărilor și mențiunilor efectuate întrucât prin anularea hotărârii AGA din 15 martie 2001 și a actului adițional, operațiunile de la pct. 3-7 din precizarea de acțiune au rămas lipsite de eficiență juridică.

Apelul pârâtei a fost respins, pe considerentul că prima instanță a făcut o corectă aplicare a art.32alin. (1) și alin.(2) din Legea nr.99/1999, prin care s-a stabilit o procedură specială de majorare a capitalului social al societăților care se privatizează, cu valoarea terenurilor pentru care s-au eliberat certificatele de atestare a dreptului de proprietate, în condițiile legii. Curtea a mai stabilit că aceste societăți comerciale își pot majora capitalul social cu valoarea terenurilor numai după ce s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate și numai cu valoarea terenurilor menționate în certificat.

Instanța de apel a înlăturat și criticile în legătură cu faptul că certificatul de atestare a dreptului de proprietate are caracter declarativ și nu constitutiv de drepturi precum și argumentele aduse pentru a se demonstra că scopul legii - de a asigura dreptul statului la acțiunile corespunzătoare valorii terenurilor - este atins, dacă toate terenurile aflate în patrimoniu pot fi incluse în capitalul social, indiferent dacă s-a emis sau nu certificat de atestare a dreptului de proprietate. Împotriva deciziei, pârâta a declarat recurs, prin care a invocat motivul prevăzut în art.304pct. (9) C. proc.civ., în sprijinul susținerii că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legislației speciale din materia privatizării societăților comerciale și a celei referitoare la certificatele de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.

În esență, recurenta a invocat aplicarea greșită a dispozițiilor art.35 din OUG nr.88/1997, art.32 1 - 32 2 din Legea nr.99/1999, art.5 din H.G. nr.834/1991, care reglementează situația juridică a terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale la momentul privatizării acestora. În legătură cu situația juridică a terenurilor, pârâta a susținut că se impune distincția între terenurile deținute în administrare de către societatea comercială privatizată și terenurile aflate în proprietatea societății comerciale privatizate, pentru acestea din urmă, care deja se află în patrimoniul societății, existând obligația încluderii lor în capitalul social. Sub aspectul situației de fapt, recurenta a susținut că sunt două categorii de terenuri aflate în proprietatea societăților comerciale, unele pentru care s-a emis certificat de proprietate și altele, pentru care acest certificat nu a fost emis.

Această distincție nu împiedică, în opinia sa, includerea în capitalul social, întrucât art.35 din OUG nr.88/1997 nu instituie o obligație negativă de a nu majora capitalul social cu valoarea terenurilor pentru care încă nu a fost eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate, ci o obligație pozitivă, aceea ca după obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate ulterior privatizării, să se efectueze majorarea capitalului social cu valoarea acestora. Concluzia pârâtei, față de argumentele în sprijinul criticii de nelegalitate invocată, este că legea nu instituie o procedură specială de majorare a capitalului social care să aibă drept condiție emiterea în prealabil a certificatului de atestare a dreptului de proprietate și că scopul legii constând în protejarea acțiunilor corespunzătoare terenurilor poate fi atins prin majorarea capitalului social indiferent dacă s-au emis sau nu acele certificate.

Corecta evaluare a terenurilor, potrivit criteriilor stabilite de o comisie desemnată, este confirmată și de reprezentanții statului român, prin A.P.A.P.S., care au participat la AGA din 15 martie 2001 și au aprobat majorarea capitalului social, astfel că nu s-a încălcat nici o dispoziție legală dacă s-a procedat la majorarea capitalului. Pentru motivul invocat, pârâta recurentă a cerut modificarea hotărârilor pronunțate în cauză, în sensul respingerii acțiunii. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art.35 din OUG nr.88/1997, 32 1 – 32 2 , din Legea nr.99/1999, art.5 din Hotărârea Guvernului nr.834/1991, societățile comerciale dețin terenurile aflate în patrimoniul lor în administrare sau în proprietate.

Pentru societățile care se privatizează legiuitorul a făcut distincție între terenurile pentru care societatea deține titluri de proprietate și terenuri, pentru care, deși se află în patrimoniul societăților, nu s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate. Pornind de la această distincție în legislația privind măsurile instituite pentru privatizare și accelerarea reformei (Legea nr.99/1999, H. G. nr.834/1991, H.G. nr.450/1990 și Normele aprobate prin H. G. nr.577/1999), s-a stabilit o modalitate distinctă de majorare a capitalului social cu valoarea terenurilor. Din acest punct de vedere, instanțele anterioare au pus problema derogării acestor prevederi de la cerințele majorării capitalului social prevăzute de legea societăților comerciale.

Deși a citat dispoziții specifice domeniului societăților comerciale care se privatizează, cu distincțiile referitoare la terenurile aflate în patrimoniul acestora și la deținerea certificatului de proprietate, pârâta a apreciat că toate terenurile societății, inclusiv cele pentru care din diverse motive nu s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate, pot fi incluse în capitalul social. Această concluzie nu-și găsește corespondent în dispozițiile art. 32 1 și 32 2 din Legea nr.99/1999 potrivit cărora „…Societățile comerciale se privatizează fără a include în capitalul social valoarea terenurilor prevăzute la alin.1” (art.32 1 alin. 2). „Capitalul social al societăților comerciale cărora li s-a aliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor se majorează de drept cu valoarea terenurilor menționate în certificat „ (art.32 2 alin.1).

Rezultă că textele aplicabile speței stabilesc o „obligație pozitivă” de majorare a capitalului social, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului. Dovadă în acest sens sunt și dispozițiile art.35 (2) din OUG nr.88/1997, pe care le-a citat recurenta, prin care s-a stabilit expres că „societățile comerciale cărora li s-a eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor vor fi privatizate cu includerea valorii terenului în capitalul social”. Prin urmare, „includerea valorii în capitalul social” sau „majorarea de drept” a capitalului social cu valoarea terenurilor (în cazul obținerii ulterioare a certificatului de proprietate) este condiționată de deținerea sau de obținerea ulterioară a certificatului care atestă proprietatea asupra terenului.

Faptul că legislația amintită de recurentă ( OUG nr.88/1997 și Legea nr.99/1999) nu a folosit noțiunea expresă de terenuri aflate în proprietatea societății nu prezintă nici o relevanță, câtă vreme textele citate stabilesc obligația de majorare a capitalului social cu valoarea terenurilor pentru care s-a eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate. Aceste cerințe impuse pentru majorarea capitalului social scot în evidență faptul că terenurile din patrimoniul societăților comerciale pot fi deținute și cu alt titlu (art.32 1 alin.3). Prin urmare, obligația stabilită generic de art.1 și 5 din H.G.

nr.834/1991 pentru obținerea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale nu poate fi interpretată în sensul că majorarea capitalului social poate fi făcută cu valoarea terenurilor determinate după criterii de evaluare, fără deținerea certificatului de proprietate pentru simplul motiv că se află în patrimoniul societății comerciale. În consecință, concluzia instanțelor, care s-au pronunțat anterior, potrivit căreia, societățile comerciale își pot majora capitalul social cu valoarea terenurilor numai după ce s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate este conformă cu dispozițiile art.32 1 -32 2 din Legea nr.99/1999.

Această majorare de drept a capitalului social cu valoarea cuprinsă în certificat nu poate fi substituită prin alte modalități sau criterii așa cum opinează recurenta, fără a se reține încălcarea prevederilor legale în materia privatizării sau fără a adăuga la aceasta, proceduri pe care legea nu le-a prevăzut. Votul din AGA al reprezentantului A.P.A.P.S., într-un sens sau altul, nu este de natură să confirme posibilitatea încălcării dispozițiilor legale analizate sau a procedurilor pe care legea le-a prevăzut tocmai pentru a avea sub control acest domeniu al privatizării. În consecință, criticile formulate împotriva deciziei din apel sunt lipsite de suport legal, așa încât recursul a fost respins ca nefondat.