ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1325/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, la 22 septembrie 2008, S.I.F. Transilvania SA a declarat recurs împotriva sentinței, FN din 9 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a de contencios administrativ și fiscal, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii excepției de nelegalitate a art. 143 al H.G. nr. 577/2002 invocată de recurentă în dosarul Curții de Apel București nr. 5245/2/2007. În motivarea recursului s-a susținut de recurentă că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, respectiv, textul art. 143 din H.G. nr. 577/2002 a cărui legalitate s-a cerut a fi cercetată prin excepția de nelegalitate, încalcă însăși rațiunea emiterii actului normativ respectiv diminuarea rolului statului în economie.

S-a invocat nelegalitatea art. 143 din H.G. nr. 577/2002 prin raportare la art. 32 2 din O.U.G. nr. 88/1997 ce prevede expres: „capitalul societăților comerciale cărora li s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate se majorează cu valoarea terenurilor preluată din certificat”. Aceasta în timp ce art. 143 a H.G. nr. 577/2002 arată că valoarea cu care se majorează capitalul social este valoarea preluată din anexele la certificatul de proprietate asupra terenului, reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislația în vigoare”. Recurenta susține că prin aplicarea coeficientului de actualizare se ajunge la o creștere excesivă a participației statului în societate, îngreunând în acest fel procesul de privatizare.

Intimatul S.C.L. B.T.T. SA București a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de recurentă. În sprijinul acestei solicitări intimatul B.T.T. a susținut că dispozițiile art. 143 din H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1977 privind privatizarea societăților comerciale și a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării sunt legale și urmăresc detalierea normelor prevăzute de art. 32 2 din O.U.G. nr. 88/1997 pentru o mai bună aplicare a acestuia. Cu privire la susținerea recurentei că textul art. 143 din H.G.

nr. 557/2002 încalcă însăși rațiunea emiterii actului normativ, adică diminuarea rolului statului în economie, deoarece prin aplicarea coeficientului de actualizare s-ar ajunge la o creștere excesivă a cotei statului în societate, îngreunând procesul de privatizare reprezintă un sofism întrucât „este normal să se diminueze participația statului, însă în mod corect și legal, adică la valoarea reală de piață a terenurilor respective”. Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a solicitat de asemenea respingerea recursului declarat în cauză, susținându-se că data emiterii certificatelor de atestarea dreptului de proprietate reclamă cu necesitate actualizarea valorii bunurilor cuprinse în respectivele certificate invocându-se astfel art. 32 2 din O.G.

nr. 88/1997, explicitat prin dispozițiile art. 143 din H.G. nr. 577/2002. Din actele cauzei se constată că prin sentința civilă nr. 2217 din 9 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția de nelegalitate formulată de reclamanta S.I.F. Transilvania SA ca neîntemeiată. S-a reținut de instanța de fond că precizarea cuprinsă în textul de lege a cărui nelegalitate se solicită a se constata (art. 143 din H.G. nr. 577/2002) reprezintă de fapt transpunerea dispozițiilor art. 210 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, concluzia impunându-se în raport de faptul că data emiterii certificatelor de atestare a drepturilor de proprietate reclama actualizarea valorii bunurilor cuprinse în certificatele de atestarea drepturilor de proprietate.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că hotărârea recurată este legală și temeinică astfel încât recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ. Excepția de nelegalitate, invocată potrivit art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 vizează dispozițiile art. 413 din H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 „valoarea cu care se majorează capitalul social este valoarea preluată din anexele la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislația în vigoare”. Legalitatea acestui text se face în raport cu art. 32 2 din O.U.G. nr. 88/1997 „capitalul societăților comerciale cărora li s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate se majorează cu valoarea terenurilor preluată din certificat”.

Prevederile art. 143 din H.G. nr. 577/2002, în legătură cu art. 32 2 din O.U.G. nr. 88/1997 prevăd procedura specială de majorare a capitalului social pentru societățile comerciale care sunt supuse procesului de privatizare, evaluarea aportului în natură însemnând tocmai valoarea terenului actualizată conform legislației în vigoare [art. 210 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 și art. 32 2 din O.U.G. nr. 88/1997]. Este de necontestat că art. 210 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, actualizată până la data de 16 august 2004, prevede majorarea capitalului social prin aport în natură și care se face în urma evaluării acestor terenuri de către experți. Deci majorarea capitalului social prin avizul de aport în natură presupune stabilirea exactă a valorii în acest sens adoptându-se art.1 43 din H.G.

nr. 577/2002 care a stabilit o procedură unitară în legătură cu art. 32 2 din O.U.G. nr. 88/1997. Prin neaplicarea art. 143 din H.G. nr. 577/2002 majorarea de capital s-ar face la o valoare mult diminuată, statul pierzând din participație în mod nelegal, în contradicție cu realitatea valorii terenurilor pe piață ceea ce este și incorect. Constatându-se că respingerea excepției de nelegalitate s-a făcut corect de instanța de fond, recursul declarat fiind neîntemeiat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. Transilvania SA împotriva sentinței civile nr. 2217 din 9 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 martie 2009.