ÎCCJ, decizie (scj.ro #83108)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83108) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Majorarea

de drept a capitalului social cu valoarea din certificatul de atestare a

dreptului de proprietate. Dispoziții legale aplicabile

Cuprins pe materii: Drept comercial.

Funcționarea societăților comerciale

Index

alfabetic

:

acțiune în anulare

-

hotărâre

AGA

-

majorare

capital social

-

certificat

de atestare a dreptului de proprietate

Legea

nr.297/2004, art. 240 alin. (2)(3)(4)

O.U.G. nr.

88/1997, art. 32

2

alin. (1)

Legea nr. 137/2002, art. 12 alin. (5)

Potrivit

art. 32

2

alin. (1) din O.U.G. nr. 88/1997, „capitalul social al

societăților comerciale cărora li s-a eliberat certificatul de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenului se majorează de drept

cu valoarea terenurilor menționate în certificate”.

Din

economia art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 reiese faptul că, în

cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de

majorarea corespunzătoare a capitalului social, acesta se majorează

de drept cu valoarea terenurilor, care va fi considerată aport în

natură al statului sau al unei unități administrativ-teritoriale,

după caz, în schimbul căreia se vor emite acțiuni suplimentare

ce vor reveni de drept instituției publice implicate.

Astfel,

atunci când legea vorbește de o majorare de drept nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 240 alin. (2), (3) și (4) din Legea nr. 297/2004,

legiuitorul neînțelegând să condiționeze producerea de drept a

unor efecte (majorarea capitalului social) de îndeplinirea unor proceduri sau

de respectarea anumitor dispoziții legale fără aplicabilitate în

speță.

Secția comercială, Decizia nr. 3710 din 4

noiembrie 2010

Reclamanta SIF Transilvania SA a formulat în

contradictoriu cu pârâta SC B.T.T. SA cerere de anulare a hotărârii

adunării generale extraordinare a acționarilor din 29 noiembrie 2004.

Prin sentința comercială nr. 3163/2005,

Tribunalul București, Secția a VI-a comercială, a respins

excepția lipsei de interes invocată de pârâtă și a admis

acțiunea reclamantei așa cum a fost formulată.(…)

S-a reținut că hotărârea A.G.E.A. BTT

SA din 29 noiembrie

2004 a

fost adoptată cu încălcarea unor dispoziții legale imperative

și cu eludarea drepturilor acționarilor minoritari.

Potrivit dispozițiilor art. 240 alin. (2) din

Legea nr. 297/2004, majorarea de capital social prin aport în natură

trebuia să fie aprobată de AGEA la care participă cel puțin

ľ din numărul titularilor capitalului social și cu votul

acționarilor ce dețin cel puțin 75% din drepturile de vot.

Împotriva sentinței comerciale nr. 3163/2005 a

Tribunalului București, Secția a VI-a comercială, a declarat

recurs calificat, în temeiul art.

84

C

.

proc

.

civ

.,

apel pârâta SC B.T.T. SA București criticând-o pentru netemeinicie și

nelegalitate

.

Prin criticile formulate, apelanta a susținut

că în mod greșit instanța a reținut că în cauză

au fost încălcate dispozițiile art. 240 alin. (2) din Legea nr.

297/2004, întrucât potrivit acestui text de lege, pentru majorarea de capital

social prin aport în natură accentul nu cade pe numărul celor care

trebuie să fie prezenți, ci pe cota din capitalul social

deținută de aceștia.

De asemenea, în mod greșit instanța de fond

a reținut că au fost încălcate și dispozițiile art.

240 alin. (3) și (4) din Legea nr. 297/2004, în conformitate cu care

anularea aportului în natură se face de către experți independenți,

motiv pentru care s-a solicitat admiterea apelului și pe fond respingerea

acțiunii.

Prin decizia comercială nr. 332/2006

pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VI-a

comercială, s-a admis apelul și s-a schimbat în tot sentința

atacată în sensul că s-a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel instanța de

apel a reținut că în cauză nu s-au încălcat

dispozițiile art. 240 alin. (2), (3), (4) din Legea nr. 297/2004, întrucât

textul de lege mai sus menționat pune accentul pe cota din capitalul

social deținut de acționar, și nu pe numărul celor care

trebuie să fie prezenți.

Totodată, instanța de apel a arătat

că potrivit art. 32

3

alin. (1) din OUG nr. 88/1997, capitalul

social al societăților comerciale cărora li s-a eliberat

certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor se

majorează de drept cu valoarea terenurilor menționate în certificat.

Împotriva deciziei sus menționate a declarat

recurs SIF Transilvania SA Brașov, iar prin decizia nr. 2096/2007

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția comercială, s-a admis recursul, s-a casat decizia nr. 332/2006

pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VI-a

comercială, s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe,

cu recomandarea ca instanța de apel să se pronunțe în

legătură cu excepția de

nelegalitate

a

dispozițiilor art. 143 din HG nr. 577/2002 invocată de

reclamantă, cât și cu recomandarea ca instanța de apel să

răspundă la excepția lipsei obiectului acțiunii

invocată de BTT în recurs și argumentată pe trecerea a mai mult

de un an de la data adoptării hotărârii și nepunerea ei în

aplicare, împrejurare în care se vor face verificări

la Registrul Comerțului

asupra datei la care s-au îndeplinit formalitățile de publicitate.

Curtea de Apel București, în apel după

casare, a dat eficiență celor dispuse prin decizia nr. 2096/2007

pronunțată de Î.C.C.J. și prin încheierea din 23 noiembrie 2007,

în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a suspendat judecata

apelului și a sesizat Secția de contencios administrativ în

soluționarea excepției de

nelegalitate

a

dispozițiilor art. 143 din HG nr. 577/2002 invocată de SIF

Transilvania SA Brașov.

Prin sentința nr. 2217/2008 pronunțată

de Curtea de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, s-a respins excepția de

nelegalitate

invocată de SIF Transilvania SA, iar cu adresa nr. 218952/2009 ONRC a

comunicat că Hotărârea AGEA din 29 noiembrie

2004 a

SC BTT SA nu a fost

publicată în evidențele registrului comerțului, în dosarul de

arhivă și nici publicat în Monitorul Oficial al României.

Totodată, cu adresa nr. 7906/2009 SIF

Transilvania SA a făcut dovada faptului că apelanta SC BTT SA este

societate tranzacționată pe piața de capital.

În apel după casare, SC BTT SA și-a

reiterat motivele de apel, însă a invocat și excepțiile lipsei de

obiect a cererii de anulare a Hotărârii AGEA nr. 17/2004 a SC BTT SA, cât

și excepția lipsei de interes a SIF Transilvania SA, excepție

invocată și în fața Înaltei Curți de Casație și

Justiție, Secția comercială.

Curtea de Apel București, Secția a V-a comercială,

prin decizia nr. 6/2010, în rejudecare, a respins apelul ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de

control judiciar a reținut că art. 240 al Legii nr. 297/2004, în

alin. (2) stabilește expres condițiile de cvorum și de

majoritate cu care poate fi adoptată o hotărâre de majorare a

capitalului social cu aport în natură în cazul unei societăți

ale cărei acțiuni sunt listate la bursă.

Având în vedere importanța unei asemenea

operațiuni în viața societății și posibilitatea

afectării drepturilor acționarilor minoritari, articolul

menționat mai sus stabilește în mod cumulativ condițiile

necesare pentru legalitatea hotărârii de majorare, respectiv participarea

la adunare a cel puțin ľ din numărul titularilor capitalului social

(deci a acționarilor) și cu votul acționarilor ce dețin 75%

din drepturile de vot.

Instanța de fond apreciind corect situația

de fapt a reținut în considerentele sentinței că prima

cerință a textului art. 240 alin. (2) din Legea nr. 297/2004

(prezența acționarilor reprezentând ľ din numărul titularilor

capitalului social) nu a fost respectată, întrucât la

ședință nu au fost prezenți decât doi acționari din

totalul de 615 acționari ai societății.

Așa fiind, în mod corect s-a considerat că

hotărârea din 29 noiembrie 2004 este lovită de nulitate,

sentința fondului fiind sub acest aspect temeinică și

legală.

În mod greșit a considerat apelanta SC BTT SA

că majorării de capital a unei societăți admise la

tranzacționarea cu aport în natură nu îi sunt aplicabile prevederile

legale referitoare la modalitatea concretă de majorare cuprinse în art.

240 alin. (3) și (4) ale Legii nr. 297/2004.

În cauză instanța de fond a făcut o

interpretare justă a textelor aplicate și a conflictelor de legi

aplicabile, reținând prevalența Legii nr. 297/2004, ca lege

specială aplicabilă societăților admise la

tranzacționare pe o piață reglementată, și nu a OUG

nr. 88/1997 și a Legii nr. 137/2002, și pe cale de

consecință a sancționat încălcarea dispozițiilor art.

240 alin. (3) și (4) (referitoare la numirea unui expert independent

și convocarea unei noi adunări a acționarilor și

modalitatea calculării numărului de acțiuni ce revine ca urmare

a aportului în natură) cu anularea Hotărârii AGEA - BTT din 29 noiembrie

2004.

Fiind vorba de o majorare de capital cu aport în

natură, pârâta apelantă BTT trebuia să respecte

dispozițiile art. 240 alin. (4) din Legea nr. 297/2004, respectiv:

„numărul de acțiuni ce revine ca urmare a aportului în natură se

determină ca raport între valoarea aportului, stabilită în conformitate

cu alin. (3), și cea mai mare valoare dintre prețul de

piață al unei acțiuni, valoare pe acțiune calculată în

baza activului net contabil sau valoarea nominală a acțiunii”.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs

reclamanta SC BTT SA criticile vizând aspecte de

nelegalitate

fiind invocate dispozițiile art. 304 pct.

9 C

.

proc

.

civ

.

Astfel s-a considerat că în mod eronat

instanțele nu au considerat cererea de anulare a Hotărârii AGEA a SC

BTT SA nr. 17/2004 ca fiind lipsită de interes, deoarece hotărârea

respectivă nu a făcut decât să constate o situație

juridică preexistentă, o majorare de capital care a operat de drept

la data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

În acest context, a susținut recurenta, este

evident că instanțele au considerat în mod eronat că în

speță ar fi aplicabile nu dispozițiile speciale din materia

privatizării, ci dispozițiile art. 240 alin. (2) (3) și (4) din

Legea nr. 297/2004 privind piața de capital care reprezintă o

normă generală.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 32

2

alin. (1) din O.U.G. nr.

88/1997, „capitalul social al societăților comerciale cărora li

s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenului se majorează de drept cu valoarea terenurilor menționate în

certificate”.

Totodată, art. 12 alin. (5) din Legea nr.

137/2002 prevede că în cazul în care eliberarea certificatului de atestare

a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmată, anterior

privatizării, de majorarea corespunzătoare a capitalului social,

acesta se majorează de drept cu valoarea terenurilor, care va fi

considerată aport în natură al statului sau al unei unități

administrativ-teritoriale, după caz, în schimbul căreia se vor emite

acțiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituției publice

implicate.

În speță, capitalul social al SC BTT SA a

fost majorat cu valoarea terenului pentru care s-a obținut certificatul de

atestare a dreptului de proprietate seria M15 nr. 0059/24 octombrie 2000,

anterior privatizării, astfel încât regăsim incidentă prima

ipoteză din textul legal invocat mai sus.

Rezultă deci că majorarea capitalului

social al SC BTT SA cu valoarea terenului pentru care s-a obținut

certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 15 nr. 0059/24

octombrie 2000 s-a produs de drept la data intrării în vigoare a Legii nr.

137/2002, valoarea efectivă cu care s-a majorat capitalul social fiind

valoarea preluată din anexele la certificatul de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenului, reactualizată cu coeficientul de reevaluare

stabilit de legislația în vigoare, potrivit art. 143 din H.G. nr.

577/2002, dispoziție a cărei legalitate a fost constatată prin

sentința nr. 2217/9 septembrie

2008 a

Curții de Apel București,

Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Rezultă deci că susținerea intimatei

SIF Transilvania SA, potrivit căreia modul de stabilire a valorii

terenului este cel prevăzut de art. 240 alin. (3) din Legea nr.297/2004,

apare ca neîntemeiată atâta timp cât potrivit art. 143 din H.G. nr.

577/2002 – dispoziție specială a cărei aplicare prevalează

normelor generale în virtutea principiului „

specialia

generalibus

derogant

” –

valoarea cu care se majorează capitalul social este valoarea preluată

din anexele la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenului, reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de

legislația în vigoare.

În contextul celor menționate mai sus, este

evident că atât instanța de fond cât și instanța de apel au

considerat, în mod eronat, că în speță ar fi aplicabile nu

dispozițiile speciale din materia privatizării, ci dispozițiile

art. 240 alin. (2), (3) și (4) din Legea nr. 297/2004 privind piața

de capital, care reprezintă o normă generală.

În concluzie rezultă că atunci când legea

vorbește de o majorare de drept în speță nu au cum să fie

aplicabile dispozițiile art. 240 alin. (2), (3) și (4) din Legea nr.

297/2004, legiuitorul neînțelegând să condiționeze producerea de

drept a unor efecte (majorarea capitalului social) de îndeplinirea unor

proceduri sau de respectarea anumitor dispoziții legale fără

aplicabilitate în această speță unde, majorarea capitalului

social s-a produs de drept, anterior intrării în vigoare a Legii nr.

297/2004, cu valoarea preluată din anexele la certificatul de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenului, reactualizată cu coeficientul

de reevaluare stabilit de legislația în vigoare, iar adoptarea

hotărârii contestate prin prezenta acțiune a atestat o situație

juridică preexistentă.

Față de cele arătate, văzând

dispozițiile art.

312 C

.

proc

.

civ

., s-a admis

recursul declarat de SC B.T.T. SA București împotriva deciziei nr. 6 din 8

ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București,

Secția a V-a comercială. A fost modificată decizia

recurată

, s-a admis apelul împotriva sentinței

nr. 3163 de la 1 iulie

2005 a

Tribunalului București, Secția comercială, s-a schimbat în tot

sentința și, pe fond, s-a respins acțiunea.