ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 637/2004

Asupra

recursurilor de față;

In baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.162 din 12 mai 2003, Tribunalul Vrancea a condamnat pe

inculpatul minor

S.M.

la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

viol, prevăzută de art. 197 alin. (3), cu aplicarea  art. 99 și urm. C. pen., art.

74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și 76 lit. b) C. pen.

S-a

luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

Prin

aceeași sentință, inculpatul a fost obligat să  plătească statului suma de

1.200.000 lei cu titlu de  cheltuieli judiciare.

Pentru

a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

La

începutul lunii iulie 2001, în fața  unui bloc din municipiul Focșani, s-au

strâns mai mulți minori printre care se afla și inculpatul S.M. La un moment

dat, grupul de copii s-a apropiat  de partea vătămată A.E., în vârstă de 5 ani.

Întrucât

copii din grupul în care se afla și inculpatul mâncau corcodușe, partea

vătămată le-a cerut și ea câteva asemenea fructe. I s-a răspuns că va primi

fructe numai dacă acceptă să întrețină relații sexuale orale cu ei.

Profitând

de vârsta fragedă a victimei care nu  avea posibilitatea să-și exprime voința,

inculpatul a  condus-o în subsolul blocului de pe  strada pe care se aflau,

unde a întreținut relații sexuale orale.

S-a

reținut că pe parcursul urmăririi penale și a judecății, inculpatul a

recunoscut fapta comisă.

Impotriva

acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea,

inculpatul S.M. și părțile responsabile civilmente  S.S. și S.S.

Parchetul

de pe lângă Tribunalul Vrancea a  criticat hotărârea primei instanțe cu privire

la  pedeapsa aplicată inculpatului pe care o consideră  prea mică având în

vedere pericolul social  ridicat al faptei, solicitând majorarea acesteia,

chiar în condițiile menținerii circumstanțelor atenuante.

Inculpatul

S.M. și părțile responsabile  civilmente S.S. și S.S. au  criticat aceeași

decizie cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, solicitând  ca în

cauză să se facă aplicarea dispozițiilor art.103 C. pen., respectiv aplicarea

măsurii libertății supravegheate.

Curtea

de Apel Galați, prin decizia penală nr. 385/A din 30 iunie 2003, a admis apelul

declarat  de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea pe care a desființat-o în

parte, în sensul că a modificat pedeapsa aplicată inculpatului S.M., pe care a

majorat-o de la un an închisoare la 2 ani închisoare, fiind menținute celelalte

dispoziții.

Prin

aceeași decizie, au fost respinse apelurile declarate de inculpat și părțile

responsabile civilmente, ca nefondate, pentru primul și inadmisibile pentru cei

din urmă, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

In

motivarea acestei decizii instanța de apel  a arătat că „instanța de fond a

stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului minor, dând totodată

faptei comise, încadrarea juridică în  concordanță cu textul de lege

încriminator”.

Cu

privire la pedeapsa aplicată aceasta a motivat că „... operațiunea de

individualizare a pedepsei, în raport cu criteriile generale, prevăzute de

art.72 C. pen. ... deși a reținut în beneficiul inculpatului minor S.M.,

circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C.

pen., pedeapsa stabilită de 1 an închisoare nu este de natură a conduce la

atingerea scopului educativ și preventiv al  sancțiunii penale prevăzut de art.

52 C. pen. „față de „pericolul social deosebit al faptei comisă în

împrejurările reținute, vârsta părții vătămate de 5 ani, consecințele majore

asupra dezvoltării ulterioare a  părții vătămate, constituind împrejurări ce

trebuie să se reflecte în cuantumul pedepsei ...” motiv pentru care se impune

majorarea acesteia.

În ce

privește apelurile declarate de  inculpatul S.M. și părțile responsabile

civilmente  s-a arătat că, pentru motivele arătate, în recursul parchetului,

pentru primul urmează a fi respins ca nefondat, iar pentru secunzii  ca

inadmisibile, întrucât acestea nu au legitimitatea procesuală de a ataca

hotărârea sub aspectul laturii penale a cauzei.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs inculpatul S.M. și părțile responsabile

civilmente S.S. și S.S. pe care au criticat-o cu privire la modalitatea de

executare a pedepsei, solicitând a se  constata că în cauză sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune fie aplicarea dispozițiilor

art. 103 C. pen., fie suspendarea condițioantă a executării pedepsei.

Recursurile

declarate de inculpat și părțile responsabile civilmente sunt fondate.

Mai

înainte de a se proceda la analiza  motivului de casare în discuție, se impune

a se arăta  că în mod greșit instanța de apel a respins  ca inadmisibile

apelurile declarate de părțile  responsabile civilmente, deoarece acestea în

procesul penal de față au dublă calitate și anume pe aceea de reprezentanți

legali ai minorului și  numai după aceea de părți responsabile civilmente.

Prin

urmare, având și calitatea de reprezentanți legali ai minorului aceștia aveau

vocația legală de a declara  apel în numele și pentru fiul lor  minor –

inculpatul  S.M., iar în cazul în care se aprecia că motivele invocate nu erau

fondate recursurile trebuiau respinse ca nefondate și nu ca inadmisibile.

Cu

privire la motivul de casare invocat de inculpat și părțile responsabile

civilmente sunt de arătat următoarele:

Este

fără îndoială că fapta  comisă de inculpat prezintă un grad de pericol social

ridicat, acest aspect fiind relevat și de limitele de pedeapsă stabilite de

legiuitor.

Cu

toate acestea pericolul  social al faptei nu trebuie să fie sigurul criteriu

care trebuie avut în vedere la aplicarea și stabilirea pedepsei. Sub acest aspect

instanța de fond și apel au procedat corect atunci când au reținut în favoarea

inculpatului – minor circumstanțe atenuante, cum justificată se constată că

este și măsura majorării pedepsei de către instanța de apel.

Totuși

dincolo de aspectele cu caracter negativ care caracterizează fapta, era necesar

să se acorde o mai mare atenție persoanei făptuitorului, care la data

săvârșirii faptei avea vârsta  sub 16 ani, era elev, cu o bună conduită

anterior, dar și cu o poziție procesuală sinceră, constând în aceea că pe

întreg parcursul procesului  penal a recunoscut și regretat fapta.

Mai era

necesar să se aibă în vedere că și ulterior săvârșirii faptei inculpatul a dat

dovadă de un  comportament civilizat de natură să ducă  la concluzia că fapta

săvârșită a fost  un accident în viața sa și care nu trebuie să-i  marcheze

viitorul.

În

același context este de reținut și faptul  că în prezent inculpatul, este

angajat în muncă, comportamentul său fiind caracterizat pozitiv.

Întrucât,

față de cele arătate, se constată că  în cauză sunt îndeplinite cerințele

prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea condiționată a  pedepsei,

existând  temeiuri suficiente că reeducarea inculpatului  se poate realiza și

fără executarea pedepsei prin privare de libertate, urmează a se  constata că

recursurile declarate de acesta  și părțile responsabile civilmente sunt

întemeiate, a fi admise și pe cale de consecință  a se casa  decizia atacată și

a se face aplicarea art. 110 C. pen., în sensul că se va dispune suspendarea condiționată

a executării pedepsei, la care a fost condamnat inculpatul S.M. de către

instanța de apel.

Se va

stabili drept termen de încercare o durată de 4 ani și se va atrage

inculpatului  atenția asupra  consecințelor nerespectării dispozițiilor referitoare

la  suspendarea condiționată a executării pedepsei.

In

cauză neexistând culpă procesuală, cheltuielile judiciare ocazionate de

judecata prezentelor recursuri vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul de

avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursurile declarate de S.S. și S.S., reprezentanți legali ai inculpatului

minor S.M. și de inculpat împotriva deciziei penale nr. 385/A din 30 iunie 2003

a Curții de Apel Galați.

Casează

decizia penală atacată, numai cu privire la modalitatea de executare a

pedepsei.

În baza

art.110 C. pen., cu referire la art. 81 C. pen., dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de

încercare de 4 ani.

Face

aplicarea art. 359 C. proc. pen.

Onorariul

pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 3 februarie 2004.