ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 637/2004

Asupra recursurilor de față; In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.162 din 12 mai 2003, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpatul minor S.M. la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și 76 lit. b) C. pen. S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. Prin aceeași sentință, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: La începutul lunii iulie 2001, în fața unui bloc din municipiul Focșani, s-au strâns mai mulți minori printre care se afla și inculpatul S.M.

La un moment dat, grupul de copii s-a apropiat de partea vătămată A.E., în vârstă de 5 ani. Întrucât copii din grupul în care se afla și inculpatul mâncau corcodușe, partea vătămată le-a cerut și ea câteva asemenea fructe. I s-a răspuns că va primi fructe numai dacă acceptă să întrețină relații sexuale orale cu ei. Profitând de vârsta fragedă a victimei care nu avea posibilitatea să-și exprime voința, inculpatul a condus-o în subsolul blocului de pe strada pe care se aflau, unde a întreținut relații sexuale orale. S-a reținut că pe parcursul urmăririi penale și a judecății, inculpatul a recunoscut fapta comisă. Impotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, inculpatul S.M.

și părțile responsabile civilmente S.S. și S.S. Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a criticat hotărârea primei instanțe cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pe care o consideră prea mică având în vedere pericolul social ridicat al faptei, solicitând majorarea acesteia, chiar în condițiile menținerii circumstanțelor atenuante. Inculpatul S.M. și părțile responsabile civilmente S.S. și S.S. au criticat aceeași decizie cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, solicitând ca în cauză să se facă aplicarea dispozițiilor art.103 C. pen., respectiv aplicarea măsurii libertății supravegheate. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 385/A din 30 iunie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea pe care a desființat-o în parte, în sensul că a modificat pedeapsa aplicată inculpatului S.M., pe care a majorat-o de la un an închisoare la 2 ani închisoare, fiind menținute celelalte dispoziții.

Prin aceeași decizie, au fost respinse apelurile declarate de inculpat și părțile responsabile civilmente, ca nefondate, pentru primul și inadmisibile pentru cei din urmă, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat. In motivarea acestei decizii instanța de apel a arătat că „instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului minor, dând totodată faptei comise, încadrarea juridică în concordanță cu textul de lege încriminator”. Cu privire la pedeapsa aplicată aceasta a motivat că „... operațiunea de individualizare a pedepsei, în raport cu criteriile generale, prevăzute de art.72 C. pen… deși a reținut în beneficiul inculpatului minor S.M., circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., pedeapsa stabilită de 1 an închisoare nu este de natură a conduce la atingerea scopului educativ și preventiv al sancțiunii penale prevăzut de art. 52 C. pen.

„față de „pericolul social deosebit al faptei comisă în împrejurările reținute, vârsta părții vătămate de 5 ani, consecințele majore asupra dezvoltării ulterioare a părții vătămate, constituind împrejurări ce trebuie să se reflecte în cuantumul pedepsei ...” motiv pentru care se impune majorarea acesteia. În ce privește apelurile declarate de inculpatul S.M. și părțile responsabile civilmente s-a arătat că, pentru motivele arătate, în recursul parchetului, pentru primul urmează a fi respins ca nefondat, iar pentru secunzii ca inadmisibile, întrucât acestea nu au legitimitatea procesuală de a ataca hotărârea sub aspectul laturii penale a cauzei. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul S.M.

și părțile responsabile civilmente S.S. și S.S. pe care au criticat-o cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, solicitând a se constata că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune fie aplicarea dispozițiilor art. 103 C. pen., fie suspendarea condițioantă a executării pedepsei. Recursurile declarate de inculpat și părțile responsabile civilmente sunt fondate. Mai înainte de a se proceda la analiza motivului de casare în discuție, se impune a se arăta că în mod greșit instanța de apel a respins ca inadmisibile apelurile declarate de părțile responsabile civilmente, deoarece acestea în procesul penal de față au dublă calitate și anume pe aceea de reprezentanți legali ai minorului și numai după aceea de părți responsabile civilmente.

Prin urmare, având și calitatea de reprezentanți legali ai minorului aceștia aveau vocația legală de a declara apel în numele și pentru fiul lor minor – inculpatul S.M., iar în cazul în care se aprecia că motivele invocate nu erau fondate recursurile trebuiau respinse ca nefondate și nu ca inadmisibile. Cu privire la motivul de casare invocat de inculpat și părțile responsabile civilmente sunt de arătat următoarele: Este fără îndoială că fapta comisă de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, acest aspect fiind relevat și de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor. Cu toate acestea pericolul social al faptei nu trebuie să fie sigurul criteriu care trebuie avut în vedere la aplicarea și stabilirea pedepsei.

Sub acest aspect instanța de fond și apel au procedat corect atunci când au reținut în favoarea inculpatului – minor circumstanțe atenuante, cum justificată se constată că este și măsura majorării pedepsei de către instanța de apel. Totuși dincolo de aspectele cu caracter negativ care caracterizează fapta, era necesar să se acorde o mai mare atenție persoanei făptuitorului, care la data săvârșirii faptei avea vârsta sub 16 ani, era elev, cu o bună conduită anterior, dar și cu o poziție procesuală sinceră, constând în aceea că pe întreg parcursul procesului penal a recunoscut și regretat fapta. Mai era necesar să se aibă în vedere că și ulterior săvârșirii faptei inculpatul a dat dovadă de un comportament civilizat de natură să ducă la concluzia că fapta săvârșită a fost un accident în viața sa și care nu trebuie să-i marcheze viitorul.

În același context este de reținut și faptul că în prezent inculpatul, este angajat în muncă, comportamentul său fiind caracterizat pozitiv. Întrucât, față de cele arătate, se constată că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea condiționată a pedepsei, existând temeiuri suficiente că reeducarea inculpatului se poate realiza și fără executarea pedepsei prin privare de libertate, urmează a se constata că recursurile declarate de acesta și părțile responsabile civilmente sunt întemeiate, a fi admise și pe cale de consecință a se casa decizia atacată și a se face aplicarea art. 110 C. pen., în sensul că se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, la care a fost condamnat inculpatul S.M.

de către instanța de apel. Se va stabili drept termen de încercare o durată de 4 ani și se va atrage inculpatului atenția asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei. In cauză neexistând culpă procesuală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecata prezentelor recursuri vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiției. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de S.S. și S.S., reprezentanți legali ai inculpatului minor S.M. și de inculpat împotriva deciziei penale nr. 385/A din 30 iunie 2003 a Curții de Apel Galați. Casează decizia penală atacată, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei. În baza art.110 C. pen., cu referire la art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 4 ani. Face aplicarea art. 359 C. proc. pen. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 3 februarie 2004.