ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4752/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 274/ S din 2 iulie 2003, pronunțată de către Tribunalul Brașov, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului R.I., pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. proc. pen. și de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen. S-a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului dacă nu este reținut în altă cauză. S-a constatat că, inculpatul a fost arestat preventiv din 12 aprilie 2003, până la zi. S-a constatat că, partea vătămată I.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Onorariile avocaților din oficiu, în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, în sumă de 750.000 lei, s-au suportat din fondurile Ministerului Justiției și incluse în cheltuielile judiciare. Partea vătămată a fost obligată să plătească la stat 2.700.000 lei, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, atât inculpatul cât și partea vătămată I.E. sunt de etnie romă și locuiesc în comuna Perșani, județul Brașov, fiecare dintre ei în relații de concubinaj cu alte persoane: inculpatul cu martora B.M., împreună au trei copii minori, iar partea vătămată cu martorul C.G., de aproximativ un an și 3 luni. În urmă cu aproximativ 6 luni, inculpatul și partea vătămată au început să întrețină relații sexuale.

În data de 11 aprilie 2003, la prânz, partea vătămată se afla la cules de urzici lângă calea ferată, care trece prin comuna Perșani și s-a întâlnit cu inculpatul, căruia i-a spus că poate veni în acea seară, în jurul orei 21,00, la locuința ei pentru a întreține relații sexuale, deoarece concubinul ei C.G. era plecat din localitate, urmând să revină după câteva zile. În acea seară, inculpatul a consumat diverse băuturi alcoolice, cu diverși prieteni și a ajuns la locuința părții vătămate, în jurul orelor 5,00, dimineața, a doua zi, 12 aprilie 2003. Inculpatul a intrat în locuința părții vătămate, astfel cum i-a arătat aceasta anterior și cum inculpatul mai intrase de câteva ori a ferit naylonul de la ochiul de geam de la ușă și a descuiat yala de pe interior.

Partea vătămată i-a reproșat inculpatului ora la care a venit și i-a vorbit urât și, atunci inculpatul, aflat în stare de ebrietate, a lovit-o cu pumnul în față, în zona ochiului stâng. Apoi, partea vătămată a întreținut relații sexuale normale cu inculpatul, fără ca acesta să o constrângă prin violențe fizice sau amenințări, după care inculpatul a părăsit locuința părții vătămate prin spatele grădinii, pentru a nu fi văzut de alte persoane, deoarece se făcuse dimineață. Această stare de fapt a fost reținută din declarația părții vătămate, dată în fața instanței, coroborată cu declarația inculpatului, ale concubinului părții vătămate, cu raportul de constatare medico-legală și cu declarațiile martorilor audiați în cauză.

Tribunalul a reținut că, partea vătămată și-a schimbat declarația dată în cursul urmăririi penale (în care a arătat că inculpatul a întreținut relații sexuale cu ea prin constrângere fizică), în fața instanței relatând starea de fapt expusă mai sus. Tribunalul a apreciat că justificarea de către partea vătămată a schimbării de declarație este reală, partea vătămată, având în vedere relațiile de concubinaj întreținute cu concubinul, a considerat că nu putea justifica urmele de lovituri de la ochiul stâng, a făcut plângere la organele de poliție în sensul că a fost violată de către inculpat, fapt care i l-a spus și concubinului ei, când acesta a revenit la locuința comună.

Ca urmare a discuțiilor dintre cetățenii din comuna Perșani, cu privire la faptul că inculpatul ar fi întreținut relații sexuale cu partea vătămată, C.G., concubinul părții vătămate s-a deplasat cu aceasta la biserică, solicitându-i să jure, spunându-i concubinului ei că se simte vinovată și că întreține relații sexuale cu inculpatul de mai mult timp și că, în ziua de 12 aprilie 2003 inculpatul nu a violat-o, această stare de fapt reieșind din coroborarea declarațiilor părții vătămate cu a concubinului său. Din declarațiile inculpatului, coroborate cu cele ale martorilor audiați în cauză, tribunalul a reținut că nu s-a dovedit faptul că inculpatul avea cunoștință despre vârsta reală a părții vătămate, 14 ani, martorii declarând că după aspectul fizic al părții vătămate credeau că aceasta are mai mult de 15-16 ani.

Față de situația de fapt expusă, tribunalul a reținut că inculpatul a intrat în locuința părții vătămate având consimțământul acesteia, că nu a constrâns-o să întrețină relații sexuale cu el și, prin urmare, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., respectiv viol și nici cele ale infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., violare de domiciliu, astfel încât, s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea celor două infracțiuni, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, care a criticat hotărârea pentru netemeinicie, în raport de soluția de achitare relativ la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) și violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că inculpatul a recunoscut că a lovit pe partea vătămată dar că aceasta nu s-a opus la întreținerea relațiilor intime, însă, ulterior, în cursul cercetării judecătorești atât inculpatul cât și partea vătămată au declarat că relațiile sexuale au fost întreținute de comun acord, pe fondul unei relații de concubinaj preexistente și că această schimbare a declarațiilor părții vătămate nu poate fi luată în considerare, deoarece aceasta a reclamat imediat săvârșirea infracțiunii de viol, ulterior fiind ascultată în prezența reprezentantului autorității tutelare Brașov și-a menținut plângerea, relatând aceleași împrejurări, și că față de vârsta acesteia, 14 ani, poate fi manipulată și în acest fel se explică ambiguitatea afirmațiilor.

În subsidiar, Ministerul Public a solicitat ca în cazul în care nu se va reține infracțiunea de viol, să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., în infracțiunea de viol și loviri sau alte violențe, având în vedere că partea vătămată a formulat plângere și pentru această infracțiune. Verificând hotărârea atacată, în raport cu motivele de apel și sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că apelul este fondat, iar prin decizia penală nr. 51/ AP Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, împotriva sentinței penale nr. 274 din 2 iulie 2003 a Tribunalului Brașov, pe care o desființează sub aspectul laturii penale și rejudecând în aceste limite: În baza art. 334 C. proc.

pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului R.I., din infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunile de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului R.I., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.I., la pedeapsa de 5 milioane lei amendă penală.

În baza art. 88 alin. (2) C. pen., a înlăturat în totalitate executarea amenzii penale, inculpatul fiind arestat preventiv în perioada 12 aprilie 2003 – 2 iulie 2003. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Pentru a pronunța astfel s-au reținut următoarele: Cu privire la infracțiunea de viol: schimbarea încadrării juridice s-a dispus dat fiind că inculpatul nu a cunoscut că partea vătămată nu împlinise vârsta de 15 ani; achitarea inculpatului privitor la aceeași faptă s-a dispus constatându-se că raportul sexual a fost întreținut cu acordul părții vătămate. Cât privește infracțiunea de violare de domiciliu, s-a reținut că în mod corect instanța de fond a dispus achitarea având în vedere că pătrunderea inculpatului în locuința părții vătămate, a avut loc cu consimțământul acesteia.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivele scrise, parchetul a solicitat condamnarea inculpatului atât pentru infracțiunea de viol cât și pentru infracțiunea de violare de domiciliu, iar oral a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. h), raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., cu privire la retragerea plângerii prealabile în ce privește infracțiunea de viol. Examinând cauza, în raport de motivele invocate analizate prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 15 și 17 1 C. proc. pen., cât și din oficiu, constată că recursul este nefondat. Astfel, cum corect au reținut cele două instanțe, din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul a intrat în locuința părții vătămate având consimțământul acesteia, că nu a constrâns-o să întrețină relații sexuale cu el și prin urmare în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de viol și violare de domiciliu.

Cum, examinând cauza din oficiu, nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, împotriva deciziei penale nr. 51 din 18 februarie 2004 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul R.I. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2004.