ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4752/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 274/ S din

2 iulie 2003, pronunțată de către Tribunalul Brașov, în baza art. 11 pct. 2 lit.

a), cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea

inculpatului R.I., pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu,

prevăzută de art. 192 alin. (2) C. proc. pen. și de viol, prevăzută de art. 197

alin. (3) C. pen.

S-a dispus punerea, de îndată, în

libertate a inculpatului dacă nu este reținut în altă cauză.

S-a constatat că, inculpatul a fost

arestat preventiv din 12 aprilie 2003, până la zi.

S-a constatat că, partea vătămată I.E.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Onorariile avocaților din oficiu, în

cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, în sumă de 750.000 lei,

s-au suportat din fondurile Ministerului Justiției și incluse în cheltuielile

judiciare.

Partea vătămată a fost obligată să

plătească la stat 2.700.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că, atât inculpatul cât și partea vătămată I.E. sunt

de etnie romă și locuiesc în comuna Perșani, județul Brașov, fiecare dintre ei

în relații de concubinaj cu alte persoane: inculpatul cu martora B.M., împreună

au trei copii minori, iar partea vătămată cu martorul C.G., de aproximativ un

an și 3 luni.

În urmă cu aproximativ 6 luni,

inculpatul și partea vătămată au început să întrețină relații sexuale.

În data de 11 aprilie 2003, la

prânz, partea vătămată se afla la cules de urzici lângă calea ferată, care

trece prin comuna Perșani și s-a întâlnit cu inculpatul, căruia i-a spus că

poate veni în acea seară, în jurul orei 21,00, la locuința ei pentru a

întreține relații sexuale, deoarece concubinul ei C.G. era plecat din

localitate, urmând să revină după câteva zile.

În acea seară, inculpatul a consumat

diverse băuturi alcoolice, cu diverși prieteni și a ajuns la locuința părții

vătămate, în jurul orelor 5,00, dimineața, a doua zi, 12 aprilie 2003.

Inculpatul a intrat în locuința

părții vătămate, astfel cum i-a arătat aceasta anterior și cum inculpatul mai

intrase de câteva ori a ferit naylonul de la ochiul de geam de la ușă și a

descuiat yala de pe interior.

Partea vătămată i-a reproșat

inculpatului ora la care a venit și i-a vorbit urât și, atunci inculpatul,

aflat în stare de ebrietate, a lovit-o cu pumnul în față, în zona ochiului

stâng.

Apoi, partea vătămată a întreținut

relații sexuale normale cu inculpatul, fără ca acesta să o constrângă prin

violențe fizice sau amenințări, după care inculpatul a părăsit locuința părții

vătămate prin spatele grădinii, pentru a nu fi văzut de alte persoane, deoarece

se făcuse dimineață.

Această stare de fapt a fost

reținută din declarația părții vătămate, dată în fața instanței, coroborată cu

declarația inculpatului, ale concubinului părții vătămate, cu raportul de

constatare medico-legală și cu declarațiile martorilor audiați în cauză.

Tribunalul a reținut că, partea

vătămată și-a schimbat declarația dată în cursul urmăririi penale (în care a

arătat că inculpatul a întreținut relații sexuale cu ea prin constrângere

fizică), în fața instanței relatând starea de fapt expusă mai sus.

Tribunalul a apreciat că

justificarea de către partea vătămată a schimbării de declarație este reală,

partea vătămată, având în vedere relațiile de concubinaj întreținute cu

concubinul, a considerat că nu putea justifica urmele de lovituri de la ochiul

stâng, a făcut plângere la organele de poliție în sensul că a fost violată de

către inculpat, fapt care i l-a spus și concubinului ei, când acesta a revenit

la locuința comună.

Ca urmare a discuțiilor dintre cetățenii

din comuna Perșani, cu privire la faptul că inculpatul ar fi întreținut relații

sexuale cu partea vătămată, C.G., concubinul părții vătămate s-a deplasat cu

aceasta la biserică, solicitându-i să jure, spunându-i concubinului ei că se

simte vinovată și că întreține relații sexuale cu inculpatul de mai mult timp

și că, în ziua de 12 aprilie 2003 inculpatul nu a violat-o, această stare de

fapt reieșind din coroborarea declarațiilor părții vătămate cu a concubinului

său.

Din declarațiile inculpatului, coroborate

cu cele ale martorilor audiați în cauză, tribunalul a reținut că nu s-a dovedit

faptul că inculpatul avea cunoștință despre vârsta reală a părții vătămate, 14

ani, martorii declarând că după aspectul fizic al părții vătămate credeau că

aceasta are mai mult de 15-16 ani.

Față de situația de fapt expusă,

tribunalul a reținut că inculpatul a intrat în locuința părții vătămate având

consimțământul acesteia, că nu a constrâns-o să întrețină relații sexuale cu el

și, prin urmare, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., respectiv viol și nici

cele ale infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., violare de

domiciliu, astfel încât, s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea

celor două infracțiuni, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit.

d) C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, care a criticat

hotărârea pentru netemeinicie, în raport de soluția de achitare relativ la

infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) și violare de domiciliu,

prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a

arătat că inculpatul a recunoscut că a lovit pe partea vătămată dar că aceasta

nu s-a opus la întreținerea relațiilor intime, însă, ulterior, în cursul

cercetării judecătorești atât inculpatul cât și partea vătămată au declarat că

relațiile sexuale au fost întreținute de comun acord, pe fondul unei relații de

concubinaj preexistente și că această schimbare a declarațiilor părții vătămate

nu poate fi luată în considerare, deoarece aceasta a reclamat imediat

săvârșirea infracțiunii de viol, ulterior fiind ascultată în prezența

reprezentantului autorității tutelare Brașov și-a menținut plângerea, relatând

aceleași împrejurări, și că față de vârsta acesteia, 14 ani, poate fi

manipulată și în acest fel se explică ambiguitatea afirmațiilor.

În subsidiar, Ministerul Public a

solicitat ca în cazul în care nu se va reține infracțiunea de viol, să se

dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol, prevăzută de art.

197 alin. (3) C. pen., în infracțiunea de viol și loviri sau alte violențe,

având în vedere că partea vătămată a formulat plângere și pentru această

infracțiune.

Verificând hotărârea atacată, în

raport cu motivele de apel și sub toate aspectele de fapt și de drept, se

constată că apelul este fondat, iar prin decizia penală nr. 51/ AP Curtea de

Apel Brașov a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov,

împotriva sentinței penale nr. 274 din 2 iulie 2003 a Tribunalului Brașov, pe

care o desființează sub aspectul laturii penale și rejudecând în aceste limite:

În baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului R.I.,

din infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3), cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen., în infracțiunile de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.

180 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului R.I.,

pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 180 alin. (2), cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.I., la pedeapsa

de 5 milioane lei amendă penală.

În baza art. 88 alin. (2) C. pen., a

înlăturat în totalitate executarea amenzii penale, inculpatul fiind arestat

preventiv în perioada 12 aprilie 2003 – 2 iulie 2003.

A menținut celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Pentru a pronunța astfel s-au

reținut următoarele:

Cu privire la infracțiunea de viol:

schimbarea încadrării juridice s-a dispus dat fiind că inculpatul nu a cunoscut

că partea vătămată nu împlinise vârsta de 15 ani; achitarea inculpatului

privitor la aceeași faptă s-a dispus constatându-se că raportul sexual a fost

întreținut cu acordul părții vătămate.

Cât privește infracțiunea de violare

de domiciliu, s-a reținut că în mod corect instanța de fond a dispus achitarea

având în vedere că pătrunderea inculpatului în locuința părții vătămate, a avut

loc cu consimțământul acesteia.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivele scrise, parchetul a

solicitat condamnarea inculpatului atât pentru infracțiunea de viol cât și

pentru infracțiunea de violare de domiciliu, iar oral a solicitat aplicarea

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. h), raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen.,

cu privire la retragerea plângerii prealabile în ce privește infracțiunea de

viol.

Examinând cauza, în raport de

motivele invocate analizate prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct.

15 și 17

1

C. proc. pen., cât și din oficiu, constată că recursul

este nefondat.

Astfel, cum corect au reținut cele

două instanțe, din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul a

intrat în locuința părții vătămate având consimțământul acesteia, că nu a

constrâns-o să întrețină relații sexuale cu el și prin urmare în cauză nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de viol și violare de

domiciliu.

Cum, examinând cauza din oficiu, nu

se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, împotriva deciziei

penale nr. 51 din 18 februarie 2004 a Curții de Apel Brașov, privind pe

inculpatul R.I.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 septembrie 2004.