ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2339/2005

Asupra recursului de față, constată: Prin cererea înregistrată la 12 august 2003 la Judecătoria Reșița reclamantul orașul Bocșa a chemat în judecată pe pârâta SC C.M.B. SA cerând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea imediată și necondiționată a pârâtei din imobilul identificat cu nr. top.169 în C.F. Bocșa Română, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ. În motivarea cererii reclamantul arată că imobilul în litigiu compus din casă și teren în suprafață de 2877 mp este proprietatea sa iar pârâta l-a ocupat fără drept refuzând să îl predea în posesie. Pârâta SC C.M.B. SA Bocșa a cerut respingerea acțiunii susținând, în esență, că are calitatea de succesoare a fostelor U.D.R.

Reșița, care anterior naționalizării patrimoniului prin Legea nr. 119/1948 a fost proprietara terenului în litigiu. Susține pârâta și faptul că, în calitatea menționată, a solicitat retrocedarea în natură a terenului în litigiu în procedura reglementată în acest scop prin Legea nr. 10/2001, cu mențiunea că reclamanta cu rea-credință a tergiversat soluționarea notificării pe care i-a adresat-o sub nr. 33 din 14 februarie 2002 Biroul Executorului Judecătoresc C.G. Reclamanta a depus la dosar dispoziția nr. 1442 din 5 iunie 2003 prin care Primarul orașului Bocșa a respins notificarea pârâtei motivat de faptul că nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001. Prin sentința civilă nr. 5344 din 12 noiembrie 2003 Judecătoria Reșița a admis acțiunea reclamantului și a dispus evacuarea pârâtei din imobilul în litigiu.

În motivarea sentinței, în esență, s-a reținut că potrivit extrasului depus la dosar în C.F. a localității Bocșa Română cât privește imobilul în litigiu proprietar tabular este reclamantul orașul Bocșa, înscrierea dreptului fiind dispusă prin încheierea nr. 1236/2001. Referitor la pârâtă se reține că aceasta are posesia imobilului fără însă a putea prezenta un titlu legal, caz în care, în condițiile art. 480 Cod civ. se impune admiterea cererii deduse judecății. Prin decizia civilă nr. 637 din 9 aprilie 2004 Curtea de Apel Timișoara a respins apelul declarat de pârâtă. Pe lângă considerentele reținute și de prima instanță, instanța de apel a reținut și faptul că în litigiul dedus judecății nu se poate analiza valabilitatea titlului reclamantului asupra imobilului în litigiu atâta timp cât pârâta nu a înțeles să îl conteste și nici să solicite, pe cale reconvențională, rectificarea mențiunilor din cartea funciară.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta invocând incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea recursului pârâta susține că, în mod nelegal, instanțele de fond au reținut că reclamanta este titulara dreptului de proprietate în baza ultimei mențiuni din cartea funciară fără a observa că, anterior înscrierii dreptului de proprietate al reclamantei, dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu era înscris în favoarea autoarei sale, fostele U.F.D.-U.D.R., Reșița, calitatea sa de succesoare a acesteia fiind de notorietate publică. Analizând recursul, în raport de limitele investirii, Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente: În drept, în sistemul cărților funciare, drepturile reale se pot dobândi numai prin înscrierea în cartea funciară, cu excepțiile anume prevăzute de lege, iar dacă un asemenea drept a fost înscris în folosul unei persoane se prezumă că dreptul există în folosul ei.

Înscrierile în cartea funciară, potrivit art. 31 din Decretul-lege nr. 115/1938 își produc efectele de la data înregistrării cererilor de înscriere iar ordinea înscrierii lor o va stabili rangul. Persoanele interesate sau prejudiciate prin intabulările efectuate pot cere, în cadrul procedurilor legale, instituite în acest scop, rectificarea intabulării. Or, în speță, potrivit extrasului nr. 7220 din 9 septembrie 2003, în C.F. a localității Bocșa-Română, referitor la imobilul ce se identifică cu nr.top.169, casa cu nr. 466 și 2877 mp teren, ultima înscriere referitoare la titularul dreptului de proprietate este cea făcută sub nr. 1236/2001 în favoarea orașului Bocșa. Așa fiind, se prezumă că această persoană juridică este titularul dreptului de proprietate.

Susținerea pârâtei în sensul că, anterior acestei înscrieri, a existat o alta, sub nr. 1911/1921, în favoarea U.D.R., a cărei succesoare ar fi, este irelevantă din punct de vedere al analizei, întrucât este anterioară și excede cadrului procesual dedus judecății. Ca atare, pentru considerentele de fapt și de drept arătate recursul pârâtei se dovedește a fi nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C.M.B. SA Bocșa împotriva deciziei nr. 637 din 9 aprilie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2005.