ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 820/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 55/2000 a Tribunalului Alba, în rejudecare, după desființarea sentinței penale nr. 179 din 1 octombrie 1998 a aceleiași instanțe, cu trimiterea cauzei spre rejudecare dispusă prin decizia penală nr. 197/A/1999 a Curții de Apel Alba Iulia, au fost condamnați inculpații: - R.T. la: - 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen.; - 2 ani și 10 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 10 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 1 și 2 din Legea nr. 137/1997 s-au constatat grațiate în întregime pedepsele de un an închisoare și 10 luni închisoare, aplicate în baza art. 291 C. pen., iar pedepsele de 3 ani închisoare și 2 ani și 10 luni închisoare, aplicate în baza art. 289 C. pen., în parte, cu ½, respectiv un an și 6 luni și un an și 5 luni.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele rămase negrațiate respectiv un an și 6 luni închisoare; 2 ani închisoare; 6 luni închisoare, un an și 5 luni închisoare și un an închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare; care a fost sporită la 2 ani și 4 luni închisoare, dispunându-se executarea în final a acestei pedepse. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă, perioada executată de la 3 martie 1994 la 2 aprilie 1994, de la 28 februarie 1995 la 10 iulie 1995 și ziua de 16 februarie 1994 executată în reținere. Potrivit art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. pen., s-a dispus achitarea inculpatului R.T., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.

(două fapte) și de art. 256 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - B.I. la: - 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 261 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 1 din Legea nr. 137/1997 s-au constatat grațiate în întregime pedepsele de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen.

și 6 luni închisoare pentru infracțiunea, prevăzută de art. 261 C. pen. S-a constatat că prin sentința penală nr. 66/1994 a Tribunalului Zalău, inculpatul B.I. a fost condamnat la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 255 C. pen., concurentă cu infracțiunile pentru care a fost condamnat în cauză, pedeapsă care a fost executată în întregime. În baza art. 36 C. pen., raportat la art. 33 și art. 34 C. pen., s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedeapsa de 6 luni închisoare executată de la grațiere, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și s-a constatat că această pedeapsă este executată în întregime. S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv începând cu 2 martie 1995. - M.T.

la: - un an și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 261 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; În baza art. 1 din Legea nr. 137/1997 s-au constatat grațiate integral pedepsele de un an și 6 luni închisoare; 6 luni închisoare și exceptarea de la grațiere a pedepsei de un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., dispunându-se executarea acestei din urmă pedepse.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă timpul executat începând cu 18 februarie 1995, până la 10 iulie 1995. În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., au fost obligați inculpații R.T. și B.I. să plătească în solidar, părții civile A.D.E. SA Zalău, suma de 95.744.907 lei despăgubiri civile plus dobânzile civile aferente acestei sume practicate de B.C.R., începând cu data de 27 aprilie 1994 până la achitarea integrală a debitului, iar pe inculpatul R.T., în solidar cu inculpatul M.T. suma de 4.449.425 lei, aceleiași părți civile plus dobânda practicată de B.C.R. începând cu 18 decembrie 1992 și până la plata integrală a acestei sume.

Au fost menținute măsurile asigurătorii luate potrivit art. 163 C. proc. pen., prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj din 28 februarie 1994, 16 decembrie 1994 și 22 februarie 1995, cu privire la bunurile inculpaților care au făcut obiectul proceselor verbale de sechestru în vederea reparării pagubei cauzate părții civile E. SA Zalău, actuala A.D.E. SA, potrivit sentinței. S-a dispus restituirea către inculpatul R.T. a mijloacelor materiale de probă, corp delict, constând în patru bucăți monezi din aur, un lingou din metal și un fragment de verighetă, indicate de organul de urmărire penală, conform Ordonanței nr. 64/1994 și descrise în procesul verbal întocmit la data de 14 noiembrie 1994 la Sucursala Județeană Sălaj a B.N.R.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat să plătească în favoarea statului suma de 2.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul R.T. a îndeplinit funcția de șef depozit la SC E. SA Zalău, având printre atribuțiunile de serviciu și pe aceea de a primi de la persoane fizice și juridice cantități de cupru. În această funcție inculpatul R.T. s-a cunoscut cu inculpații B.I. și M.T., care erau posesorii unor firme ce aveau ca obiect de activitate cumpărarea și vânzarea deșeurilor de cupru, situate în județele Gorj și Mehedinți.

În intervalul de timp 1992 – 1994, cei trei inculpați au conlucrat în sensul că ultimii doi au făcut predări de cupru la depozitul SC E. SA Zalău, împrejurări în care inculpatul R.T., fie personal, fie cu ajutorul unor subalterni, a confirmat primirea unor cantități mai mari decât cele predate, valorificându-și astfel plusurile create în gestiune pe căi ilicite. O parte din materialele predate au fost în prealabil achiziționate de la alte societăți comerciale, ceea ce a făcut posibil să se constate că între actele de preluare și cele de predare există diferențe, recunoscute inițial și de către inculpați și confirmate de martorii ascultați în cauză, angajați ai depozitului. Prin confirmările fictive făcute de inculpatul R.T.

s-a atestat primire în plus de la inculpatul B.I. a cantității de 52.176 kg. cupru, pentru care s-a dispus plata sumei de 97.744.916 lei. Una din faptele comise de cei doi inculpați vizând cantitatea de 10.850 kg. cupru a rămas în faza tentativei. Deosebit de activitatea infracțională desfășurată împreună cu inculpatul B.I., inculpatul R.T. a atras în sfera infracțională și pe inculpatul M.T., patron la SC M.C. SRL Tg. Jiu, care avea ca obiect de activitate achiziționarea și valorificarea materialelor refolosibile. Folosind aceleași procedee frauduloase, prin întocmirea unor acte de recepție fictive, inculpatul R.T. a confirmat nereal intrarea unor cantități de cupru pentru care s-a plătit necuvenit suma de 4.449.475 lei.

Ca și în situația primului inculpat și în relațiile cu cel de-al doilea, inculpatul R.T. nu confirma persona avizele de însoțire a mărfii și cantitățile primite în depozit, ci le solicita subalternilor săi cărora le comunica faptul că a efectuat el cântărirea, iar ei să confirme actele însoțitoare, deși ele erau fictive. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpații R.T., B.I. și M.T. În apelul parchetului s-a criticat sentința în sensul că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului R.T., pentru infracțiunea de luare de mită și primirea de foloase necuvenite, deoarece din probele administrate rezultă vinovăția lui. S-a invocat deasemenea, neaplicarea art. 13 C. pen., privind legea penală mai favorabilă, deoarece de la data săvârșirii faptelor și până la judecarea lor s-au succedat mai multe legi penale.

S-a mai susținut că și în situația în care s-ar menține dispoziția de achitare a inculpatului R.T., nu este posibilă restituirea obiectelor din aur, deoarece acestea nu puteau fi deținute de inculpat. S-a mai solicitat în recursul parchetului să se dispună anularea înscrisurilor falsificate, instanța urmând să se pronunțe asupra constituirii de parte civilă cerută de Sucursala B.N.R. Sălaj, chiar dacă această cerere este inadmisibilă. În apelul inculpatului R.T. s-a cerut achitarea lui pentru toate învinuirile ce i-au fost aduse, iar în apelurile inculpaților B.I. și M.T. s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate.

Prin decizia penală nr. 233/A/2000 Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelurile Parchetului și inculpaților, a desființat în parte sentința apelată cu privire la achitarea inculpatului R.T., pentru infracțiunea de luare de mită și primire de foloase necuvenite, la contopirea pedepselor și la omisiunea aplicării art. 13 C. pen., a anulării actelor false și a confiscării speciale. Rejudecând cauza în aceste limite, s-a dispus condamnarea inculpatului R.T. la două pedepse de câte 3 ani închisoare și câte 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru comiterea a două infracțiuni de luare de mită, prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

și la 3 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. În baza art. 1 din Legea nr. 137/1997 s-a constatat că pedeapsa de 3 luni închisoare este în întregime grațiată. În baza art. 33, art. 34 și art. 35 C. pen., s-au contopit toate pedepsele rămase de executat, conform hotărârii apelate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și a înlăturat sporul stabilit prin aceasta, urmând ca inculpatul să execute 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. S-au aplicat prevederile art. 13 C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., reținută în sarcina inculpaților R.T.

și B.I. și pentru infracțiunile de înșelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținută în sarcina inculpaților R.T., B.I. și M.T. În baza art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea în favoarea statului a obiectelor din aur primite drept mită de către inculpatul R.T., ridicate de la acesta și predate B.N.R., sucursala Județeană Sălaj, conform inventarului nr. 1 din 14 februarie 1994, în prezent aflate în depozit la sucursala Județeană Cluj. În baza acelorași dispoziții legale s-a confiscat de la același inculpat un ghiul și acesta a fost obligat să achite statului echivalentul în lei în sumă de 1.370.733 lei, plus 100.000 lei. În baza art. 267 alin. (2) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 64.000 lei, obligându-l la plata acesteia către stat.

Au fost anulate înscrisurile falsificate cu privire la cantitățile livrate și recepționate. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații R.T. și M.T., care au fost admise, prin decizia penală nr. 3543/2000 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, prin care a dispus extinderea efectelor acestor recursuri și cu privire la inculpatul B.I., casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia. S-a reținut în considerentele deciziei de casare faptul că unul dintre judecătorii, care au soluționat apelul declarat de parchet și inculpați împotriva sentinței penale nr. 179/1998 a Tribunalului Alba, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei de către același tribunal, a participat și la soluționarea apelului împotriva sentinței date în rejudecare, hotărârea fiind lovită de nulitate absolută.

Rejudecând în apel cauza, Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 403/A/2001 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpații R.T., B.I. și M.T., reiterând dispozițiile din decizia penală nr. 233/2000, cu privire la condamnarea inculpatului R.T., contopirea pedepselor, aplicarea art. 13 C. pen., confiscarea bunurilor ce au format obiectul infracțiunilor și anularea actelor falsificate. Decizia penală nr. 403/A/2001 a Curții de Apel Alba Iulia a fost casată prin decizia penală nr. 5507/2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, recursul inculpatului R.T. a fost extins și asupra inculpaților B.I. și M.T., dispunându-se trimiterea cauzei pentru rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia.

În considerentele deciziei de casare s-a reținut că instanța de apel nu a răspuns tuturor motivelor de casare, cu care a fost legal investită și care constituie o cerere esențială în legătură cu justa soluționare a cauzei, de natură să influențeze negativ situația procesului și anume, nu s-a pronunțat nici asupra criticilor formulate atât de inculpatul R.T. și nici a celor invocate de inculpații B.I. și M.T. Prin decizia penală nr. 133/ A din 8 aprilie 2003 Curtea de Apel Alba Iulia, rejudecând după casare apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpații R.T., B.I. și M.T. a admis aceste apeluri.

S-a dispus desființarea în parte a sentinței apelate cu privire la achitarea inculpatului R.T., pentru infracțiunile de luare de mită și primire de foloase necuvenite, la contopirea pedepselor și omisiunea aplicării dispozițiilor art. 13 C. pen., a anulării actelor false și a confiscării speciale, precum, și la incidența dispozițiilor art. 122 lit. a) și art. 124 C. pen. și cu privire la constatarea executării pedepsei de către inculpatul M.T. și rejudecând, a condamnat pe inculpatul R.T. la două pedepse de câte 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea a două infracțiuni de luare de mită, prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul executat de la 3 martie 1994, la 2 aprilie 1994, de la 28 februarie 1995 la 10 iulie 1995 și ziua de 16 februarie 1994, când a fost reținut. În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. și art. 124, raportat la art. 122 lit. d) C. pen., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(două fapte), art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două fapte), art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., art. 20, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 256 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-au constatat ca fiind executate pedepsele aplicate inculpatului M.T. S-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul B.I. împotriva aceleiași sentințe. În baza art. 254 alin. (3) C. pen., au fost confiscate în favoarea statului obiectele din aur primite ca mită de inculpatul R.T. ridicate de la acesta și predate B.N.R., sucursala Județului Sălaj, conform inventarului nr. 1 din 14 februarie 1994, în prezent aflate în depozit la sucursala B.N.R.

Cluj. A fost confiscată de la inculpat suma de 1.370.733 lei, reprezentând contravaloarea unui ghiul de aur, precum și suma de 100.000 lei, obligându-l la plata acestei sume în favoarea statului. În baza art. 256 alin. (2) C. pen., a confiscat de la inculpatul R.T. suma de 64.000 lei, obligându-l la plata acestei sume către stat. Au fost anulate înscrisurile falsificate cu privire la cantitatea livrată și recepționată. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul R.T., solicitând achitarea lui pentru cele două infracțiuni de luare de mită, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. și achitarea lui pentru infracțiunile de fals intelectual, uz de fals și primirea de foloase necuvenite și înșelăciune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen. În motivarea recursului s-a arătat că în cauză nu s-a făcut dovada că inculpatul, ca șef de depozit la E. Zalău, ar fi confirmat primirea unor cantități mai mari de deșeuri de la inculpatul B.I. și M.T. decât cele predate de aceștia. S-a mai arătat că atunci când inculpații B.I. și M.T. au adus la depozit cupru, inculpatul R.T. se afla în Ungaria, fapt dovedit cu viza din pașaport. În recursul său, inculpatul R.T. a mai solicitat restituirea bijuteriilor și a aurului în greutate de 134, 29 gr., care au fost ridicate cu ocazia percheziției. În subsidiar s-a solicitat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 86 1 C. pen. Examinând din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., recursul declarat de inculpatul R.T., se constată că acesta este fondat, dar pentru alte motive decât cele invocate de recurent. Verificând actele și lucrările dosarului se constată că instanțele de apel, rejudecând după casare, au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, conform materialului probator administrat în cauză, au aplicat pedepse just individualizate, ținând seama de toate criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen., dar au omis să constate că pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 248, reținută în sarcina inculpatului R.T., a intervenit prescripția răspunderii penale pentru această faptă. Cu privire la cererea inculpatului prin care a solicitat achitarea sa pentru infracțiunile de luare de mită și primirea de foloase necuvenite, deoarece faptele nu există, se constată că aceasta nu poate fi primită.

Astfel, din primele declarații date în faza de urmărire penală, chiar și ocazia confruntării cu inculpatul R.T., inculpații M.T. și B.I. au descris în mod detaliat felul în care au procedat și bunurile pe care le-au dat inculpatului R.T. Declarațiile coinculpaților B.I. și M.T. se coroborează cu depozițiile martorilor T.M., B.S., H.C. și G.I. De asemenea, găsirea la domiciliul inculpatului R.T., cu ocazia percheziției domiciliare a trei monezi din aur emise în anul 1915, cu efigia lui Francz Iosef, despre care inculpatul B.I. a declarat că i le-a dat acestuia pentru a confirma fictiv primirea în plus a unor cantități din cupru. Cea de-a patra monedă, având aceeași sursă, a fost găsită la martorul S.I., care a arătat în declarația lui că a primit-o de la inculpatul R.T., pentru a se interesa de valoarea acesteia în Cehia.

De asemenea, la martorul G.I. s-a găsit o verighetă și un fragment din aceasta, confecționată din aurul primit tot de la inculpatul R.T. Având în vedere că inculpatul R.T. a întocmit acte în fals consemnând o cantitate mai mare de cupru pentru ca în baza lor ceilalți doi inculpați să încaseze diferite sume de bani, efectuând aceste operațiuni ca urmare a primirii de bunuri deosebit de valoroase, respectiv cinci monede de aur, două cartușe de țigări și două sticle de W. de la inculpatul B.I. precum și un ghiul de aur de 7 gr. și 100.000 lei de la inculpatul M.T., se constată că infracțiunile de luare de mită și primirea de foloase au fost dovedite ca existând în materialitatea lor în realitatea obiectivă.

În consecință, achitarea inculpatului pentru aceste infracțiuni, în temeiul art. 211 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., nu ar fi justificată, urmând ca cererea lui să fie respinsă ca nefondată. De asemenea, susținerea inculpatului în sensul că nu este autorul infracțiunilor de fals intelectual, uz de fals și înșelăciune este contrazisă de probele dosarului. Astfel, din declarațiile martorilor D.D., R.C., R.D., S.L., T.M., P.I., P.C., P.P., M.C., P.M., C.I.C., P.L., T.S., M.V., N.C., B.P., M.V., B.V., care se coroborează cu avizele de expediție întocmite de inculpatul R.T. sau colaboratorii săi, registrul de poartă al SC E. SA Zalău, avizele de expediție, privind proveniența cuprului predat de inculpatul B.I.

și M.T., facturile atașate la dosar, precum și cu depozițiile acestora din urmă, a rezultat cu certitudine că inculpatul R.T. este autorul infracțiunilor reținute în sarcina lui neexistând temeiuri, pentru achitarea sa în sensul în care a solicitat. Pe de altă parte, se constată că pedepsele aplicate inculpatului, atât sub aspectul cuantumului său cât și al modalității lor de executare au fost corect individualizate, conform art. 72 și art. 52 C. pen. Așa fiind, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor, de numărul mare de infracțiuni săvârșite, se apreciază că scopul preventiv și reeducativ al pedepsei, poate fi atins numai prin executarea în regim de detenție a sancțiunii penale aplicate inculpatului.

Potrivit art. 121 alin. (1) și art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., prescripția înlătură răspunderea penală, iar termenul de prescripție este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani. Totodată, potrivit art. 124 C. pen., prescripția înlătură răspunderea penală, oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul prevăzut de art. 122 din același cod, este depășit cu încă jumătate. Având în vedere perioadele în care inculpatul R.T. a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, prevăzută de art. 248 din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pedepsită cu închisoare de la 6 luni și 5 ani, se constată că urmează să se înceteze procesul penal, pornit împotriva lui pentru această faptă, conform art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc.

pen., în cauză intervenind prescripția răspunderii penale. De asemenea, instanțele au omis să constate că în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale a faptelor comise de inculpatul B.I., respectiv pentru infracțiunea de fals intelectual, uz de fals, complicitate la infracțiunea de înșelăciune și infracțiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă, toate în formă continuată. În consecință, în temeiul art. 385 7 C. proc. pen., urmează să se extindă efectele recursului declarat de inculpatul R.T. și cu privire la coinculpatul B.I. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul R.T. să fie admis. Se va extinde efectele acestui recurs și cu privire la inculpatul B.I., se vor înlătura dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

Se vor casa decizia atacată și sentința penală nr. 55 din 6 martie 2000 a Tribunalului Alba, astfel: - pentru inculpatul R.T., cu privire la omisiunea constatării prescripției răspunderii penale pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea art. 122 și art. 124 C. pen., se va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului R.T., pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 C. pen. Inculpatul R.T. urmează să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

- pentru inculpatul B.I., cu privire la omisiunea constatării prescripției răspunderii penale, pentru infracțiunile de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și infracțiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 6 luni închisoare pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea art. 122 și art. 124 C. pen., urmează să se înceteze procesul penal pornit împotriva inculpatului B.I., pentru infracțiunile sus-menționate. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul R.T., împotriva deciziei penale nr. 133/ A din 8 aprilie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. În baza art. 385 7 C. proc. pen., extinde efectele recursului și cu privire la inculpatul B.I. Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pentru inculpatul B.I. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 55 din 6 martie 2000 a Tribunalului Alba astfel: - pentru inculpatul R.T., cu privire la omisiunea constatării prescripției răspunderii penale, pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea art. 122 și art. 124 C. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului R.T., pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 C. pen.

Inculpatul R.T. urmează să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. - pentru inculpatul B.I., cu privire la omisiunea constatării prescripției răspunderii penale pentru infracțiunile de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., tentativă la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de încercare de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului în pedepsele componente de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de 6 luni închisoare pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea art. 122 și art. 124 C. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului B.I., pentru infracțiunile de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de încercare de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2004.