ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2311/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Condamnatul S.M. a solicitat,

aplicarea Legii de grațiere nr. 543/2002, cu privire la unele infracțiuni care

au intrat în pedeapsa totală de 17 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 74/1997 a Tribunalului Botoșani.

Tribunalul Alba, prin

sentința penală nr. 359 din 12 decembrie 2002, a admis contestația la executare

formulată de condamnat și în consecință:

S-a constatat, că prin sentința

penală nr. 74 din 15 mai 1997, a Tribunalului Botoșani, condamnatului i s-au

aplicat următoarele pedepse:

- 3 ani și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- 15 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 13 C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1)

lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (faptă comisă în dauna părții

vătămate S.A.).

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

pedepsele de mai sus au fost contopite în pedeapsa de 15 ani închisoare, care a

fost sporită la 17 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr. 543 din

4 octombrie 2002, s-a constatat grațiate următoarele pedepse:

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. e) C.

pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. e) C.

pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 36, raportat la art. 33

și art. 34 C. pen. s-au contopit celelalte pedepse rămase, de 3 ani și 6 luni

și 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 C.

pen., în pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și a fost sporită la 17

ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pedepse pe care condamnatul urmează să le execute.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus

din pedeapsa aplicată, durata executată, începând cu 10 septembrie 1996, la zi,

menținându-se starea de arest a condamnatului.

S-a anulat mandatul de executare nr.

167 din 13 ianuarie 1998 și s-a dispus emiterea unui nou mandat, conform

sentinței pronunțate.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței penale atacate.

Împotriva acestei sentințe,

condamnatul a declarat apel, solicitând desființarea acesteia și rejudecând, a

se reduce sporul aplicat, față de împrejurarea că două pedepse din cele patru

au fost grațiate.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia penală nr. 31/ A din 4 februarie 2003, a respins ca nefondat apelul

condamnatului, motivând că în mod corect și legal a stabilit instanța de fond,

că sporul de 2 ani închisoare este justificat față de pericolul social al

infracțiunilor comise și persoana acestuia.

Declarând recurs, condamnatul a

solicitat casarea hotărârilor și înlăturarea sporului aplicat.

Recursul este nefondat.

Din examinarea hotărârilor

pronunțate în cauză rezultă că instanțele, în mod corect au constatat grațierea

unora din pedepsele contopite și au procedat legal atunci când au contopit

pedepsele de 3 ani și 6 luni și de 15 ani închisoare, exceptate de la grațiere,

dispunând executarea pedepsei celei mai grele, de 15 ani închisoare.

De asemenea, cu respectarea

dispozițiilor legale și în mod temeinic au sporit pedeapsa rezultantă în urma

contopirii, cu un plus de 2 ani închisoare, astfel încât, condamnatul să

execute 17 ani închisoare, față de pericolul social al faptelor comise de

inculpat (tentativa de viol și omor) și de întinderea sancțiunilor ce urmează a

fi contopite, așa încât, hotărârile atacate sunt legale și temeinice, iar

recursul se vădește neîntemeiat.

În consecință, urmează a se respinge

recursul și a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.M., împotriva deciziei penale nr. 31/ A din 4

februarie 2003, a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 10 septembrie 1996, la 16 mai 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 mai 2003.