ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1885/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1447 din 24

octombrie 2003, Judecătoria Vînju Mare a respins acțiunea formulată de

reclamantul Ș.G. împotriva pârâtului B.S.D.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamantul a solicitat rezilierea contractului de

vânzare–cumpărare cu clauză de întreținere încheiat cu pârâtul, motivat de

faptul că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de întreținere.

La data de 15 iulie 2002, părțile au

încheiat un contract de “vânzare-cumpărare cu întreținere” prin care reclamantul

a transmis pârâtului dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile

identificate în contract, în schimbul întreținerii.

Pârâtul și-a îndeplinit în mod

corespunzător obligația de întreținere până în vara anului 2003, când

reclamantul a refuzat să mai primească îngrijire de la acesta. Chiar și după

acest moment pârâtul a insistat să îl viziteze pe reclamantul care l-a respins,

deși traiul său s-a înrăutățit simțitor.

A reținut, prin urmare, instanța de

fond, că neîndeplinirea obligației de întreținere nu este imputabilă pârâtului.

Apelul declarat de reclamant a fost

admis prin decizia nr. 820 din 13 aprilie 2004 a Curții de Apel Craiova, care a

anulat sentința și a dispus admiterea acțiunii, în sensul rezoluțiunii

contractului de întreținere încheiat.

Curtea de apel a reținut că instanța

de fond nu a făcut o interpretare corectă și completă a probatoriului

administrat în cauză. Neîndeplinirea obligației de întreținere este imputabilă

pârâtului care, pe fondul deteriorării relațiilor cu soția sa, a neglijat

întreținerea reclamantului, părăsind chiar locuința în care se mutase.

Împotriva acestei decizii, pârâtul B.S.D.

a declarat recurs în termenul prevăzut de lege.

Recursul declarat este nul.

Potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin. (1)

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor.

Conform art. 306 alin. (3) din același cod, indicarea

greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea, dacă dezvoltarea acestora

face posibilă încadrarea într-unul din motivele prevăzute de art. 304.

În recursul declarat, invocând dispozițiile art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ., pârâtul arată că instanța de apel a apreciat eronat

probele administrate la instanța de fond.

Critica adusă deciziei și dezvoltarea acesteia nu

permite încadrarea în nici unul din motivele de recurs prevăzute de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr.

58/2003, aprobată prin Legea nr. 195/2004. Ea vizează elemente care țin de

interpretarea probatoriului administrat în cauză și care, după abrogarea pct.

11 al art. 304 C. proc. civ., nu pot fi supuse cenzurii instanței de recurs.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va

constata nul recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de pârâtul B.S.D.

împotriva deciziei nr. 820 din 13 aprilie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 martie

2005.