ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1885/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1447 din 24 octombrie 2003, Judecătoria Vînju Mare a respins acțiunea formulată de reclamantul Ș.G. împotriva pârâtului B.S.D. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat rezilierea contractului de vânzare–cumpărare cu clauză de întreținere încheiat cu pârâtul, motivat de faptul că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de întreținere. La data de 15 iulie 2002, părțile au încheiat un contract de “vânzare-cumpărare cu întreținere” prin care reclamantul a transmis pârâtului dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile identificate în contract, în schimbul întreținerii.

Pârâtul și-a îndeplinit în mod corespunzător obligația de întreținere până în vara anului 2003, când reclamantul a refuzat să mai primească îngrijire de la acesta. Chiar și după acest moment pârâtul a insistat să îl viziteze pe reclamantul care l-a respins, deși traiul său s-a înrăutățit simțitor. A reținut, prin urmare, instanța de fond, că neîndeplinirea obligației de întreținere nu este imputabilă pârâtului. Apelul declarat de reclamant a fost admis prin decizia nr. 820 din 13 aprilie 2004 a Curții de Apel Craiova, care a anulat sentința și a dispus admiterea acțiunii, în sensul rezoluțiunii contractului de întreținere încheiat. Curtea de apel a reținut că instanța de fond nu a făcut o interpretare corectă și completă a probatoriului administrat în cauză.

Neîndeplinirea obligației de întreținere este imputabilă pârâtului care, pe fondul deteriorării relațiilor cu soția sa, a neglijat întreținerea reclamantului, părăsind chiar locuința în care se mutase. Împotriva acestei decizii, pârâtul B.S.D. a declarat recurs în termenul prevăzut de lege. Recursul declarat este nul. Potrivit dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Conform art. 306 alin. (3) din același cod, indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea într-unul din motivele prevăzute de art. 304. În recursul declarat, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., pârâtul arată că instanța de apel a apreciat eronat probele administrate la instanța de fond. Critica adusă deciziei și dezvoltarea acesteia nu permite încadrarea în nici unul din motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 58/2003, aprobată prin Legea nr. 195/2004. Ea vizează elemente care țin de interpretarea probatoriului administrat în cauză și care, după abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., nu pot fi supuse cenzurii instanței de recurs. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va constata nul recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Constată nul recursul declarat de pârâtul B.S.D. împotriva deciziei nr. 820 din 13 aprilie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 martie 2005.