ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5089/2005

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1199 din 22

septembrie 2003, Judecătoria Vânju Mare a respins acțiunea civilă formulată de

reclamanta A.L.I., având ca obiect „rezoluțiune contract întreținere, împotriva

pârâților L.I. și L.F., ca urmare a existenței autorității de lucru judecat.

Pentru a hotărî astfel ,instanța a

reținut că:

Prin cererea adresată Judecătoriei

Vânju Mare la data de 10 mai 2002,reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul L.I.

pentru a se dispune rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub

nr. 295 din 19 februarie 2001,de către Notarul Public R.C. Acțiunea reclamantei

a fost respinsă ca neîntemeiată, prin sentința civilă nr. 1950 din 2 septembrie

2002, pronunțată de sus-numita judecătorie.

Această sentință a devenit definitivă

si irevocabilă prin decizia civilă nr. 1384/A din 9 decembrie 2002,pronunțată

de Tribunalul Mehedinți, în apel si decizia civilă nr. 1584 din 8 mai 2003 a

Curții de Apel Craiova dată în recurs.

În timp ce pe rolul instanțelor

menționate se află în curs de soluționare acțiunea reclamantei pentru

rezoluțiunea contractului de întreținere, aceeași reclamantă, la 19 februarie

2003, a formulat o altă acțiune, împotriva aceluiași pârât, solicitând a se

dispune rezoluțiunea aceluiași contract de întreținere, cu toate că acțiunea inițială

nu fusese soluționată definitiv.

Potrivit dispozițiilor art. 1201 C.

civ., există lucru judecat atunci când a doua cerere dedusă judecății are același

obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și între aceleași părți, făcută între ele

și în contra lor, în aceeași calitate.

Principiul autorității de lucru

judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având

același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți ci și

contrazicerile între două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile

recunoscute unei părți să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară dată

în alt proces.

Ca să existe autoritate de lucru

judecat este suficient ca, din cuprinsul acțiunilor, să rezulte că scopul

urmărit este același ,astfel că soluția dată de instanță într-un prim proces,

are putere de lucru judecat în noua acțiune prin care se încearcă valorificarea

aceluiași drept.

Rezultă deci că scopul final urmărit

de reclamantă în cel de al doilea litigiu este acela de a obține rezoluțiunea contractului

de întreținere, deși prin hotărârile menționate acest raport juridic litigios

fusese soluționat de prima instanță.

Împotriva hotărârii pronunțată de

instanța de fond a declarat apel reclamanta, formulând critici pe următoarele

aspecte:

- sentința civilă apelată est

nelegală deoarece instanța a încălcat dispozițiile art. 129 alin. (4) C. proc.

civ.

Astfel, instanța trebuia să observe

că acțiunea nu a fost redactată de o persoană cu pregătire juridică,

împrejurare față de care avea obligația să ceară explicații cu privire la

perioada în care nu a fost executată obligația de întreținere asumată de pârâți

prin contract:

- instanța nu a ținut cont de

caracterul succesiv al obligației de întreținere, în sensul că este permisă

formularea unor acțiuni succesive de rezoluțiune a contractului de întreținere,

cu condiția de a se invoca neexecutarea obligației de întreținere în perioade

diferite;

- în mod greșit prima instanță a

reținut că există identitate de obiect, cauză și părți deoarece, cel de al

doilea proces are altă cauză, respectiv se invocă neexecutarea obligației de

întreținere pentru o altă perioadă.

Prin decizia civilă nr. 397din 9

martie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins apelul declarat de reclamantă,

apreciind că a doua acțiune prin care se solicita rezoluțiunea contractului de

întreținere este lipsită de obiect deoarece a operat rezoluțiunea de drept a

prezentului contract.

În contra acestei ultime hotărâri a

declarat recurs reclamanta, motivat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., potrivit căruia hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Astfel, reclamanta apreciază

că hotărârea instanței de apel este lipsită de temei legal deoarece instanța

investită cu soluționarea apelului nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel

prin care s-a invocat faptul că nu există autoritate de lucru judecat.

Recursul va fi admis pentru cele ce

succed.

Este greșită argumentarea instanței

de apel potrivit căreia acțiunea reclamantei este lipsită de obiect deoarece

intervenise rezoluțiunea de drept a contractului de întreținere.

Contractul de întreținere este un

contract cu prestații succesive, sens în care este permisă formularea mai

multor acțiuni prin care să se ceară rezoluțiunea acestui tip de contract, cu

condiția de a se invoca neexecutarea obligației de întreținere pentru perioade

diferite.

Curtea de Apel Craiova nu a cercetat

nici unul din motivele de apel și, pe cale de consecință, nu s-a pronunțat

asupra acestora.

Soluția pronunțată trebuia dată în

funcție de motivele invocate prin cererea de apel si nu pentru motive ce nu fac

obiectul pricinii.

Față de cele ce preced, în raport cu

dispozițiile art. 312 C. proc. civ., urmează a se admite recursul, a se casa

decizia atacată si a se trimite cauza pentru rejudecarea apelului la aceeași

instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta A.L.I. împotriva deciziei civile nr. 397 din 9 martie 2004

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, casează decizia atacată si trimite cauza

pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2005.