ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.09.2004

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5259/2004

HOTĂRÂRE
22.09.2004
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5259/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1463 din 23 aprilie

2003, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins cererea de revizuire

formulată de G.I. și G.M. împotriva deciziei civile nr. 4271 din 26 septembrie

2002, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în contradictoriu cu intimatul P.M.

Pentru a pronunța această decizie,

Curtea de Apel Craiova a reținut că la data de 19 octombrie 1999, reclamantul P.M.

a chemat în judecată pe pârâții G.I. și G.M. pentru ca, prin hotărârea ce se va

pronunța, să se dispună rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat

sub nr. 6096/1993. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că fiind bătrân

și bolnav, a hotărât împreună cu soția, în prezent decedată, să-și lase

întreaga avere pârâților, cu condiția ca aceștia să le acorde sprijin material

și moral până la deces. Pârâții au manifestat, însă, un dezinteres total față

de reclamanți.

Prin sentința civilă nr. 14446 din

21 august 2000, Judecătoria Craiova a admis acțiunea formulată de reclamant și

a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere iar prin decizia civilă nr.

3522 din 6 noiembrie 2001, Tribunalul Dolj a admis apelul declarat de G.I. și M.

și, anulând sentința judecătoriei, a reținut cauza pentru rejudecare. Cu ocazia

rejudecării, pârâții G.I. și M. au formulat întâmpinare prin care au invocat

autoritatea de lucru judecat. Pentru aceasta, ei au arătat că au mai existat

trei acțiuni anterioare promovate de reclamant, soluționate de Judecătoria

Craiova prin sentințele civile nr. 7659 din 17 mai 1994, menținută prin decizia

civilă nr. 196 din 27 ianuarie 1995 a Tribunalului Craiova și prin decizia

civilă nr. 7186 din 22 august 1995 a Curții de Apel Craiova, nr. 2907 din 27

februarie 1997, rămasă definitivă și irevocabilă și sentința nr. 9560 din 24

mai 2000, menținută prin decizia civilă nr. 5389 din 10 noiembrie 2002 a

Tribunalului Dolj.

Tribunalul Dolj a respins excepția

autorității lucrului judecat, motivând că nu există triplă identitate, întrucât

cauzele determinante ale promovării acțiunii sunt cu totul altele și ulterioare

celor invocate și analizate în acțiunile anterioare.

Prin decizia civilă nr. 1336 din 14

iunie 2002, Tribunalul Dolj a admis acțiunea și a dispus rezoluțiunea

contractului de întreținere.

La data de 7 ianuarie 2003, G.I. și G.M.

au formulat revizuire împotriva acestei decizii. Revizuienții și-au fundamentat

cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susținând că decizia

pronunțată de Tribunalul Craiova este potrivnică sentinței civile nr. 9560 din

24 mai 2000 a Judecătoriei Craiova.

Analizând cererea de revizuire,

Curtea de Apel Craiova a reținut că posibilitatea de a cere revizuirea pentru

contrarietate de hotărâri este condiționată de împrejurarea ca în cadrul celui

de al doilea proces să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat ori ca

instanța să fi omis a se pronunța asupra excepției. În cazul în care s-a

invocat excepția iar instanța a respins-o, nu se mai poate cere pe calea

revizuirii desființarea hotărârii ca fiind dată cu încălcarea autorității

lucrului judecat, deoarece rezolvarea cererii de revizuire nu s-ar limita doar

la constatarea contrarietății de hotărâri și anularea ultimei, ci ar presupune

examinarea temeiniciei soluției de respingere a excepției autorității de lucru

judecat, ceea ce nu este posibil în cadrul revizuirii. Rezolvarea greșită a

excepției lucrului judecat, respectiv aplicarea greșită a dispozițiilor art.

1201 C. civ., se poate invoca numai pe calea recursului.

S-a mai reținut că în speță, pârâții

au invocat prin întâmpinare, în cadrul rejudecării acțiunii de către tribunal,

excepția autorității de lucru judecat făcând referire expresă la sentința

civilă nr. 9560/2000 a Judecătoriei Craiova, iar Tribunalul Dolj a respins

excepția, astfel încât nu mai este posibilă reanalizarea acesteia în cadrul

procedurii revizuirii, întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs revizuienții G.I. și G.M.. În motivarea recursului,

invocându-se dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., după o prezentare

a procedurilor anterioare, s-a arătat în esență că deși excepția autorității

lucrului judecat a fost invocată în scris, instanța nu a pus-o în discuție și

nu s-a pronunțat asupra acesteia. S-a mai arătat că cererea de revizuire a fost

respinsă cu motivarea că prin decizia civilă nr. 1336 din 14 iunie 2002 s-a

respins excepția autorității de lucru judecat. În realitate, susțin recurenții,

prin decizia civilă nr. 1336 din 14 iunie 2002 nu s-a dispus cu privire la

excepția autorității de lucru judecat, dispozitivul acestei decizii nefăcând

nici o referire la excepția respectivă. Mai mult, din practicaua deciziei

rezultă că această excepție nici nu a fost pusă în discuția părților iar faptul

că în considerentele deciziei se analizează și excepția autorității de lucru

judecat nu suplinește cerințele legii privind minuta și dispozitivul unei

hotărâri judecătorești.

Analizând motivele de recurs

invocate, în raport și de actele dosarului, Înalta Curte constată că recursul

nu este fondat pentru următoarele motive:

La termenul din 14 martie 2002, în

cadrul procedurii de rejudecare ce a avut loc la Tribunalul Dolj ca urmare a

admiterii apelului, pârâții G.I. și G.M. au depus întâmpinare prin care au

invocat, într-adevăr, autoritatea de lucru judecat. Prin decizia civilă nr.

1336 din 14 iunie 2002, Tribunalul Dolj a analizat această excepție și a

apreciat că nu este întemeiată deoarece cauzele determinante ale promovării

acțiunii sunt cu totul altele și ulterioare celor inițial invocate și

analizate, astfel că nu sunt întrunite în totalitate elementele de identitate

care fac operante autoritatea de lucru judecat.

Împotriva deciziei tribunalului au

declarat recurs pârâții care au invocat ca motiv distinct și faptul că instanța

nu a cercetat hotărârile existente la dosar și nici întâmpinarea. Dacă ar fi

făcut aceasta ar fi observat că există autoritate de lucru judecat.

Prin decizia civilă nr. 4271 din 26

septembrie 2002, Curtea de Apel Craiova a analizat toate motivele invocate în

cererea de recurs și a constatat că excepția autorității lucrului judecat nu

este fondată deoarece, în cauză, nu există tripla identitate de obiect, cauză

și părți, cauzele determinante ale promovării acțiunii fiind diferite și

anterioare.

Față de această situație de fapt

reținută, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai

atunci când sunt îndeplinite cumulativ mai multe condiții printre care și aceea

ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii lucrului judecat

sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat excepția.

Or, se constată că, în cauză, o

asemenea excepție a fost invocată în fața Tribunalului Dolj care s-a și

pronunțat asupra acesteia prin decizia criticată. Mai mult decât atât, excepția

puterii lucrului judecat a făcut obiectul de analiză și al instanței de control

judiciar, respectiv Curtea de Apel Craiova.

Prin urmare, în procedura

revizuirii, Înalta Curte nu poate să repună în discuție modul în care a fost

soluționată excepția deoarece aceasta ar însemna de fapt exercitarea unui

control judiciar care nu se poate realiza decât pe calea recursului. Rolul ei

în această fază a procedurii se limitează la a constata dacă excepția puterii

lucrului judecat a fost invocată și dacă aceasta a fost soluționată de către instanța

de judecată. Eventuale deficiențe ale modului în care a fost pusă în discuție

excepția și apoi a fost analizată nu puteau fi cercetate decât în cadrul

procedurii de soluționare a recursului.

Având în vedere considerentele

expuse, Înalta Curte va privi recursul ca nefondat și îl va respinge ca atare.

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâții G.I. și G.M. împotriva deciziei nr. 1463 din 23 aprilie 2003 a Curții

de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 22 septembrie

2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-05-05
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 64/2003
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, sub nr. 4113 din 1 octombrie 2001, B.E. a solicitat, în contradictoriu cu intimații Consi
ÎCCJ 2010-07-01
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4114/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 537 din 12 februarie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 606/CIV/2002, s-a anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamanta C.V. împotriva deciziei
ÎCCJ 2023-05-17
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1257/2023
dubiu faptul că prin pronunțarea acestora se certifică valabilitatea proceselor-verbale din 26 și 29 ianuarie 1992, care atestă calitatea de proprietar a societății H. S.R.L. asupra imobilului în litigiu la data introducerii prezentei acțiu
ÎCCJ 2004-03-04
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2444/2005
Iar potrivit reglementărilor în vigoare la data pronunțării sentinței, art. I pct. 3 din O.U.G. 58/2003 ce a modificat art. 3 pct. 3 C. proc. civ., prevede că: „curțile de apel judecă ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotăr
ÎCCJ 2005-06-10
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5089/2005
Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1199 din 22 septembrie 2003, Judecătoria Vânju Mare a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta A.L.I., având ca
Sursă