ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5317/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 8680 din 16 septembrie 2003 a Judecătoriei Craiova a fost respinsă acțiunea formulată de L.I. și I.L. împotriva pârâtului M.F., având ca obiect obligarea acestuia de a lăsa reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 365 mp, cu vecinătățile menționate în cuprinsul acțiunii. S-a avut în vedere că o acțiune identică a mai fost promovată împotriva aceluiași pârât de către B.V.

și S.A., persoanele de la care reclamanții au dobândit terenul în suprafață de 1200 mp situat în Craiova, tarlaua 28 parcela 35. Această acțiune în revendicare a fost inițial admisă prin sentința civilă nr. 10886/1999 a Judecătoriei Craiova, fiind însă schimbată, în sensul respingerii acțiunii prin decizia nr. 5672 din 23 noiembrie 2000 a Tribunalului Dolj, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr. 3796 din 19 iunie 2001 a Curții de Apel Craiova. În raport de această hotărâre irevocabilă de respingere a acțiunii în revendicare formulată de proprietarii anteriori ai terenului asupra aceluiași pârât, s-a considerat că în speță sunt operante prevederile art. 1201 C. civ. și art. 166 C. proc.

civ., astfel că acțiunea de față a fost respinsă pentru autoritate de lucru judecat. Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 287 din 26 februarie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. S-a avut în vedere de asemenea că sunt incidente în cauză prevederile legale referitoare la autoritatea de lucru judecat, pentru că altfel s-ar ajunge la hotărâri contradictorii, fiind de stabilit dacă prin cea de a doua acțiune se urmărește același scop, ca în primul proces. În speță, a rezultat că reclamanții revendică aceeași suprafață de teren, ca și în primul proces, asupra căruia instanțele s-au pronunțat.

Împotriva acestei decizii, reclamanții au declarat recursul de față, susținând că proprietarii anteriori au revendicat de la pârât o altă suprafață de teren de 683,34 mp, situată în aceeași tarla, respectiv T-28, parcela 35. Este criticată hotărârea din apel și pentru faptul că nu s-a consemnat că a cerut probe în dosar și în principal expertiză. Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează: Excepția puterii lucrului judecat constituie una din cele mai importante excepții de procedură, fiind reglementată ca atare de art. 166 C. proc. civ., în sensul căruia această excepție se poate ridica de părți sau din oficiu, chiar înaintea instanței de recurs. Potrivit art. 1201 C. civ.

este lucru judecată atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate. Fundamentul lucrului judecat rezidă în necesitatea de a da eficiență hotărârii judecătorești și de a evita o nouă judecată asupra aceleiași chestiuni litigioase. Instanțele au respins acțiunea în revendicare de față, având în vedere că anterior s-a mai purtat un proces între părți, cu privire la aceeași parcelă de teren, inclusă într-o parcelă mai mare, dar având aceeași numerotare și număr cadastral. În cadrul primului proces, inițiat în adevăr de foștii proprietari ai imobilului, de la care reclamanții au cumpărat terenul, s-a stabilit irevocabil că pârâtul stăpânește numai terenul său, chiar cu un mic deficit de suprafață și că în nici un caz nu a acaparat parte din terenul învecinat.

În această situație, rezultă că în mod judicios instanțele au stabilit că în cauză operează puterea lucrului judecat, în raport de care s-a dat soluția de respingere a acțiunii. În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs, se constată că și acesta este neîntemeiat pentru că reclamanții nu au solicitat în apel administrarea vreunei probe și cu atât mai puțin a unei expertize, caz în care ar fi putut fi supus analizei motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. Față de cele arătate, recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanții L.I. și I.L. împotriva deciziei nr. 287 din 26 februarie 2004 a Curții de Apel Craiova, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2005.