ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5317/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 8680 din 16

septembrie 2003 a Judecătoriei Craiova a fost respinsă acțiunea formulată de

L.I. și I.L. împotriva pârâtului M.F., având ca obiect obligarea acestuia de a

lăsa reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în

suprafață de 365 mp, cu vecinătățile menționate în cuprinsul acțiunii.

S-a avut în vedere că o acțiune

identică a mai fost promovată împotriva aceluiași pârât de către B.V. și S.A.,

persoanele de la care reclamanții au dobândit terenul în suprafață de 1200 mp

situat în Craiova, tarlaua 28 parcela 35. Această acțiune în revendicare a fost

inițial admisă prin sentința civilă nr. 10886/1999 a Judecătoriei Craiova,

fiind însă schimbată, în sensul respingerii acțiunii prin decizia nr. 5672 din

23 noiembrie 2000 a Tribunalului Dolj, rămasă irevocabilă prin respingerea

recursului prin decizia nr. 3796 din 19 iunie 2001 a Curții de Apel Craiova.

În raport de această hotărâre

irevocabilă de respingere a acțiunii în revendicare formulată de proprietarii

anteriori ai terenului asupra aceluiași pârât, s-a considerat că în speță sunt

operante prevederile art. 1201 C. civ. și art. 166 C. proc. civ., astfel că

acțiunea de față a fost respinsă pentru autoritate de lucru judecat.

Apelul declarat de reclamanți împotriva

acestei sentințe, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 287 din 26

februarie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

S-a avut în vedere de asemenea că

sunt incidente în cauză prevederile legale referitoare la autoritatea de lucru

judecat, pentru că altfel s-ar ajunge la hotărâri contradictorii, fiind de

stabilit dacă prin cea de a doua acțiune se urmărește același scop, ca în

primul proces.

În speță, a rezultat că reclamanții

revendică aceeași suprafață de teren, ca și în primul proces, asupra căruia

instanțele s-au pronunțat.

Împotriva acestei decizii,

reclamanții au declarat recursul de față, susținând că proprietarii anteriori

au revendicat de la pârât o altă suprafață de teren de 683,34 mp, situată în

aceeași tarla, respectiv T-28, parcela 35.

Este criticată hotărârea din apel și

pentru faptul că nu s-a consemnat că a cerut probe în dosar și în principal

expertiză.

Recursul nu este întemeiat, urmând a

fi respins în raport de cele ce urmează:

Excepția puterii lucrului judecat

constituie una din cele mai importante excepții de procedură, fiind

reglementată ca atare de art. 166 C. proc. civ., în sensul căruia această

excepție se poate ridica de părți sau din oficiu, chiar înaintea instanței de

recurs.

Potrivit art. 1201 C. civ. este

lucru judecată atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este

întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în

contra lor în aceeași calitate.

Fundamentul lucrului judecat rezidă

în necesitatea de a da eficiență hotărârii judecătorești și de a evita o nouă

judecată asupra aceleiași chestiuni litigioase.

Instanțele au respins acțiunea în

revendicare de față, având în vedere că anterior s-a mai purtat un proces între

părți, cu privire la aceeași parcelă de teren, inclusă într-o parcelă mai mare,

dar având aceeași numerotare și număr cadastral. În cadrul primului proces,

inițiat în adevăr de foștii proprietari ai imobilului, de la care reclamanții

au cumpărat terenul, s-a stabilit irevocabil că pârâtul stăpânește numai terenul

său, chiar cu un mic deficit de suprafață și că în nici un caz nu a acaparat

parte din terenul învecinat.

În această situație, rezultă că în

mod judicios instanțele au stabilit că în cauză operează puterea lucrului

judecat, în raport de care s-a dat soluția de respingere a acțiunii.

În ceea ce privește cel de al doilea

motiv de recurs, se constată că și acesta este neîntemeiat pentru că

reclamanții nu au solicitat în apel administrarea vreunei probe și cu atât mai

puțin a unei expertize, caz în care ar fi putut fi supus analizei motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Față de cele arătate, recursul de

față este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanții

L.I. și I.L. împotriva deciziei nr. 287 din 26 februarie 2004 a Curții de Apel

Craiova, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2005.