ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1069/2005

Asupra recursurilor civile de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea adresată la data de 24

februarie 2002 Judecătoriei Craiova contestatorii V.M., B.T., B.M., P.S., G.A.,

D.M., B.N., C.G., C.M.L. și G.E. au solicitat în temeiul art. 399 alin. (1) C.

proc. civ. lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului

sentinței civile nr. 1380 din 9 februarie 1998 a Judecătoriei Craiova în sensul

că prin „imobilul” restituit acestora în proprietate, situat în Craiova, s-au

avut în vedere atât clădirea cât și terenul aferent în suprafață de 2100 mp.

În motivarea cererii au arătat că în

calitate de reclamanți au revendicat de la pârâții R.A.A.D.P.P. Craiova,

Consiliul local Craiova, Ministerul Finanțelor reprezentat prin D.G.F.P.

Craiova și Ministerul de Interne imobilul compus din casă și terenul curte

aferent, acțiunea fiindu-le admisă în totalitate. Instanța a omis, însă să

menționeze expres în dispozitivul sentinței că prin „imobil” se înțelege și

terenul, deși o astfel de concluzie rezultă fără echivoc din motivarea soluției

și este în acord cu probatoriile administrate.

Prin sentința civilă nr. 11153 din 29

octombrie 2003, Judecătoria Craiova a respins contestația ca nefondată,

reținând în esență că:

- instanța investită cu acțiunea în

revendicare nu a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice

topometrice care să identifice imobilul în litigiu;

- terenul respectiv aparține domeniului

public iar contestația la titlu ar tinde să modifice dispozitivul hotărârii,

aducând astfel atingere autorității de lucru judecat.

Apelul declarat de contestatori împotriva

acestei sentințe, prin care se susținea că solicitarea lor este fondată, a fost

admis prin decizia civilă nr. 1058 din 5 mai 2004 a Curții de Apel Craiova; a

fost schimbată în totalitate sentința în sensul admiterii contestației la

titlu, lămurindu-se dispozitivul hotărârii în sensul că prin imobilul restituit

în natură, situat în Craiova, se înțelege atât construcțiile cât și terenul

aferent, în suprafață de 1502 mp, individualizat în schița-anexă a raportului

de expertiză tehnică întocmit de ing. D.D., cu dimensiunile și limitele acolo

arătate.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea

de Apel a reținut în principal că:

- prezenta contestație, întemeiată pe

dispozițiile art. 399 alin. (1) și art. 400 alin. (2) C. proc. civ., nu

urmărește decât explicitarea dispozitivului hotărârii prin care li s-a admis

acțiunea în revendicare, fără a se adăuga la soluția instanței și deci fără a

aduce atingere autorității ei de lucru judecat;

- acțiunea în revendicare se referea în

mod expres la construcții și teren iar instanța a admis-o în totalitate, ceea

ce denotă că ambele elemente au fost avute în vedere la darea soluției.

- instanța de fond a reținut în mod total

greșit că imobilul ar aparține domeniului public; în realitate este vorba

despre o curte a unei case proprietate privată, trecută în patrimoniul statului

fără titlu valabil și fără respectarea condițiilor prevăzute de Legea nr.

213/1998.

Împotriva acestei decizii au declarat

recursuri pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice Dolj, Ministerul Administrației și Internelor și Consiliul

local al Municipiului Craiova.

Deși distincte, cele trei recursuri

conțin critici identice soluției date în apel, circumscrise prevederilor art.

304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., în sensul că:

- prin acțiunea în revendicare

reclamanții nu au solicitat să le fie restituit și terenul aferent

construcțiilor;

- instanța învestită cu acțiunea în

revendicare nu a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice

topometrice;

- admiterea contestației la titlu ar

constitui o încălcare a autorității de lucru judecat, tinzând la modificarea

soluției irevocabile.

Consiliul local al Municipiului Craiova a

mai susținut prin recursul său că prezenta contestație este tardiv formulată,

referindu-se la depășirea termenului de 15 zile de la actul de executare.

Examinând legalitatea și temeinicia deciziei

în contextul criticilor formulate, Înalta Curte reține că recursurile sunt

nefondate, hotărârea atacată fiind corectă din toate punctele de vedere.

Astfel, sub un prim aspect, susținerea

recurenților în sensul că reclamanții nu au solicitat și retrocedarea terenului

este nu numai neverosimilă (ar fi greu de imaginat proprietari care cer să li

se restituie casa, dar fără curtea acesteia !) ci și flagrant contrazisă de

realitate.

La prezenta contestație a fost atașat

dosarul de fond (nr. 12137/1992 al Judecătoriei Craiova), a cărui primă filă o

constituie acțiunea în revendicare. Petitul acestei cereri este: ...”ca prin

hotărârea ce veți pronunța să fie obligați pârâții să ne lase liberă și să

respecte proprietatea și liniștita posesie a imobilului situat în Craiova,

împreună cu terenul aferent” .

Or, prin sentința civilă nr. 1380 din 9

februarie 1998 a Judecătoriei Craiova acțiunea a fost admisă în totalitate,

folosindu-se noțiunea „imobilul” iar din motivare rezultă explicit că s-au avut

în vedere atât construcțiile cât și terenul aferent (curtea).

Faptul că instanța nu a dispus efectuarea

în cauză a unei expertize tehnice topometrice nu poate în nici un caz conduce

la concluzia contrară, câtă vreme motivarea se referă pe larg la alte

probatorii, îndeosebi înscrisuri, care i-au format convingerea asupra

temeiniciei acțiunii.

Este de asemenea fără nici un suport

critica referitoare la pretinsa încălcare a autorității de lucru judecat, în

realitate admiterea contestației nu a făcut decât să expliciteze, cu referire

la dispozitivul sentinței, o soluție de admitere în totalitate a acțiunii a

cărei autoritate de lucru judecat nu este (și nu poate fi) pusă în discuție.

Pe de altă parte, este întemeiată

susținerea contestatorilor în sensul că, dacă instanța învestită cu acțiunea în

revendicare nu ar fi intenționat să le restituie și terenul, le-ar fi admis

cererea doar în parte iar în considerente s-ar fi referit la această problemă.

Or, dimpotrivă, și soluția și motivarea sunt concordante în a se referi la

întregul imobil.

În fine, susținerea privind tardivitatea

contestației este străină cauzei, din motivarea ei rezultând că nu se referă la

contestația la titlu ci la acte de executare propriu-zise.

Oricum, dosarul de executare este

anterior modificării Codului de procedură civilă prin O.U.G. nr. 138/2000.

Așa fiind, cum criticile aduse deciziei

sunt nefondate, recursurile vor fi respinse ca atare potrivit prevederilor art.

312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de pârâții

Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul local Craiova și Ministerul

Administrației și Internelor împotriva deciziei nr. 1058 din 5 mai 2004 a

Curții de Apel Craiova, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 februarie 2005.