ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 404/2003

R O M Â N I A

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

SECȚIA CIVILĂ

D E C I Z I A  NR. 404                                                                                                                                                                            DOSAR

NR. 2292 / 2002

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr.1524 din 24 mai 2001 a Curții de Apel București – Secția

a III-a civilă.

La apelul nominal s-au

prezentat intimatele-reclamante P.Ș.și T.M., ambele personal și asistate de

avocat M.I.și intimații-pârâți P.N.și P.I. personal și asistați de avocat G.I.

Procedura completă.

Nefiind chestiuni prealabile,

curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului în anulare cu care a fost

investită.

Reprezentanta Ministerului

Public solicită admiterea recursului în anulare, așa cum a fost formulat.

Avocat M.I. solicită

respingerea recursului în anulare.

Avocat G.I. solicită admiterea

recursului în anulare.

C U R T E A

Asupra recursului în anulare

de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

22.07.1999, reclamantele P.Ș. și T.M. au chemat în judecată pârâții P.N.și

P.I., solicitând a se dispune rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat

între părți la 30.01.1997 pentru neexecutarea de către pârâți a obligațiilor contractuale

și repunerea părților în situația anterioară prin restituirea casei și

terenului predate în temeiul contractului de întreținere.

În termen legal, pârâții au

formulat cerere reconvențională, cerând obligarea reclamantelor la plata sumei

de 15.000.000 lei care reprezintă contravaloarea lucrărilor efectuate în

gospodărie: gard de metal, turnat beton, amenajat grădina și reparat căruța, cu

acordarea dreptului de retenție asupra imobilului până la plata sumei.

Prin sentința civilă nr.2100

din 09.06.2000, Judecătoria Giurgiu a admis acțiunea reclamantelor, s-a dispus

rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr.225 din 30.01.1997

și repunerea părților în situația anterioară.

Totodată, s-a respins cererea

reconvențională și pârâții au fost obligați să plătească reclamantei P.Ș. suma

de 1.537.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile

asumate prin contractul de întreținere, cheltuielile de înmormântare au fost

suportate de reclamantă, care avea bani depuși la CEC și i-a scos cu acel

prilej, iar , după moartea soțului ei, pârâții au izolat-o pe reclamantă într-o

încăpere din imobil, nu i-au acordat întreținere, ea a procurat lemne din

pensia ei și a fost ajutată de vecinii săi, pârâții dezinteresându-se de

reclamantă.

Cu referire la acțiunea

reconvențională, probele au dovedit că gardul metalic nu era necesar, cel anterior

se afla în stare bună, aleea betonată s-a făcut din materiale de calitate

îndoielnică, repararea căruței era necesară pârâților care au folosit-o în

exclusivitate, iar amenajarea grădinii a constat în scoaterea viei și apoi

cultivarea ei cu legume, în folosul pârâților.

Apelul declarat de pârâți

împotriva sentinței a fost admis prin decizia civilă nr.883 din 07.11.2000 a

Tribunalului Giurgiu, care a schimbat în totalitate sentința în sensul

respingerii acțiunii formulate de reclamante; s-a respins și cererea

reconvențională a pârâților, iar intimatele-reclamante au fost obligate să

plătească apelanților-pârâți suma de 2.000.000 lei cheltuieli de judecată în

apel. Instanța de apel, analizând probele administrate, a apreciat că ele

confirmă îndeplinirea obligațiilor contractuale de către apelanții-pârâți atât

față de intimata-reclamantă P.Ș. cât și față de soțul acesteia, P.G., decedat

ulterior încheierii contractului de întreținere.

Curtea de Apel București –

Secția a III-a civilă, prin decizia nr.1524 din 24.05.2001, a admis recursul

reclamantelor, a modificat în tot decizia pronunțată în apel, în sensul

respingerii apelului și a menținerii sentinței instanței de fond.

Pentru a decide astfel,

instanța de recurs a reținut că pârâții au pus la dispoziția reclamantei P.Ș. o

singură cameră din întregul imobil, restul încăperilor fiind încuiate de

pârâți, încălcând prevederile contractului de întreținere potrivit cărora

pârâții urmau să intre în stăpânirea de fapt a imobilului la decesul soților

P.G. și P.Ș.

Martorii audiați la cererea

reclamantelor au confirmat că P.Ș. a suportat cheltuielile de înmormântare ale

soțului ei cu banii personali, dovadă fiind carnetele CEC depuse în instanță

din care rezultă sumele scoase, ceea ce înlătură depoziția martorului P.G..

În baza dovezilor

administrate, curtea de apel a conchis că acțiunea reclamantelor este

întemeiată, admițând recursul și menținând soluția primei instanțe.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție a declarat recurs în anulare, în temeiul art.330 pct.2 C.proc.civ.,

susținând că hotărârea atacată este vădit netemeinică, situația de fapt

reținută de instanța de recurs este, în mod evident, în neconcordanță cu

probele administrate în cauză.

Obiectul litigiului îl

constituie contractul de întreținere cu pluralitate de părți, în care obligația

de întreținere este indivizibilă atât activ cât și pasiv. Drept urmare,

neexecutarea față de unul dintre creditori poate determina rezoluțiunea

întregului contract.

Reclamantele au încercat să

dovedească faptul că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile nici față de defunctul

P.G. și nici față de P.Ș.

Cu referire la P.G., decedat

la două zile de la încheierea contractului de întreținere, în sarcina pârâților

revenea doar obligația suportării cheltuielilor de înmormântare. Privitor la

acest aspect, depozițiile martorilor sunt contradictorii, iar din libretele CEC

depuse la dosar rezultă că la 3 februarie 1997 pârâtul P.N.a ridicat suma de

950.000 lei și reclamanta P.Ș.suma de 250.000 lei, deci nu se poate susține că

aceasta din urmă a suportat în întregime cheltuielile de înmormântare.

În ce privește întreținerea

datorată reclamantei P.Ș., instanța a apreciat eronat probele administrate

atunci când a considerat că acțiunea trebuie admisă.

În primul rând, aspectele

privind accesul reclamantei în camerele imobilului, lucrările de amenajare a

terenului, modul de valorificare a unor bunuri mobile nu au nici o legătură cu

obligația de întreținere, atâta timp cât reclamanta și-a păstrat dreptul de

uzufruct asupra acestora. Ele pot fi rezolvate pe calea unei acțiuni separate,

întemeiată pe acest drept, acțiune a cărei soluționare nu poate avea nici un

efect asupra contractului de întreținere.

Singurele probe concludente,

dintre cele administrate în cauză, sunt trei declarații de martori, dar numai

cea a martorului P.G.confirmă parțial susținerile reclamantei, fără a se

corobora cu alte probe, ceea ce impune concluzia că acțiunea în rezoluțiunea

contractului trebuia respinsă ca nefondată.

Interesul major în cauză și

implicit în admiterea acțiunii îl are reclamanta T.M., care urmărește

redobândirea dreptului său de proprietate asupra terenului, la care a renunțat

odată cu semnarea contractului de întreținere.

Criticile formulate împotriva

hotărârii atacate prin recursul în anulare sunt nefondate.

Prin contractul încheiat la 30

ianuarie 1997, soții P.G. și Ș. împreună cu T.M., coproprietară cu P.G. asupra

terenului de 2500 mp, au înstrăinat în favoarea pârâților P.N.și I., imobilul

constând în 2500 mp teren și casă de locuit compusă din două camere, antreu,

două verande, bucătărie cu dependințe, situat în comuna Copăceni satul Dărăști

Vlașca, județul Giurgiu, grevat cu dreptul de uzufruct în favoarea

înstrăinătorilor. Dobânditorii s-au obligat, prin același contract, să

întrețină pe soții P.G. și Ș. cu toate cele necesare traiului și să-i

înmormânteze.

La data de 2 februarie 1997 a

decedat P.G.. Suportarea cheltuielilor de înmormântare revenea pârâților P.N.și

I. și ei erau datori să își asume în exclusivitate această obligație la care

s-au angajat prin contract. Nepreluarea în întregime a sarcinii suportării cheltuielilor

de înmormântare prin acceptarea contribuției reclamantei P.Ș.echivalează cu

neîndeplinirea îndatoririi ce le incumba, de altfel singura, față de defunctul

P.G., decedat la două zile de la încheierea contractului de întreținere.

Cu referire la neexecutarea

obligațiilor contractuale față de reclamanta P.Ș., declarația martorului P.G.nu

este singulară. Ea se coroborează cu declarațiile lui I.G.și S.N., audiați ca

martori în dosarul nr.4581/2000 al Judecătoriei Giurgiu, într-un alt litigiu,

între aceleași părți (filele 19-21 din dosarul de recurs).

Din relatările acestora

rezultă că în luna februarie 1998, ca și în iernile următoare 1999 și 2000,

reclamanta nu avea lemne de foc, folosea cocenii de la vite, martorii i-au

procurat la cererea ei lemne din depozitul de la Singureni și le-au transportat

la domiciliu, plata fiind făcută de reclamantă. Cu acele ocazii reclamanta și-a

exprimat nemulțumirea față de  pârâți  care i-au lăsat în folosință o singură

cameră, celelalte fiind încuiate, ea se gospodărea singură, uneori era ajutată

cu mâncare de vecini și nu i se îngăduia accesul la grădina de legume.

Conținutul noțiunii de

întreținere trebuie să fie cuprinzător, interpretat în sens larg, care include

tot ceea ce este necesar traiului unei persoane, iar întreținerea este datorată

chiar dacă creditorul obligației de întreținere are mijloace materiale

suficiente pentru a se întreține.

În cauză, reclamanta este

beneficiara unei pensii și titulara dreptului de uzufruct asupra imobilului

înstrăinat, dar acestea nu îi exonerează pe pârâți de obligația de a-i asigura

mijloacele necesare de trai, cu atât mai mult condiții corespunzătoare de

locuit și să nu o oblige, cum rezultă din motivarea recursului în anulare, la

promovarea unei acțiuni confesorii împotriva pârâților pentru a-și apăra

dreptul de uzufruct.

Sunt într-adevăr străine

cauzei aspectele relativ la modul de valorificare a unor bunuri mobile și

amenajarea unui teren, dar probele administrate în instanță, coroborate cu

declarațiile martorilor evocați, chiar audiați într-un alt litigiu decât cel

prezent, conduc la concluzia neîndeplinirii de către pârâți a îndatoririlor

contractuale, celor deja amintite li se adaugă aceea că, potrivit specificării

exprese din contract, ei urmau „să intre în stăpânirea de fapt” a imobilului la

decesul înstrăinătorilor, iar ei ocupă imobilul încă din luna februarie 1997.

Interesul reclamantei T.M. în

admiterea acțiunii este pe deplin justificat față de calitatea ei de

coproprietară asupra 1/2 parte din teren, mai ales că ea nu a fost și nu este

beneficiara întreținerii.

În baza acestor considerente,

urmează a se respinge recursul în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr.1524 din 24 mai 2001 a Curții de Apel București – Secția

a III-a civilă

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2003.