ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1496/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința civilă nr. 9857 din 19 decembrie 2002 a Judecătoriei Ploiești a fost respinsă acțiunea formulată de P.Ș. împotriva pârâtei I.M. prin care a solicitat să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 155 din 28 ianuarie 1999 la B.N.P. B.F., cu privire la apartamentul nr. 33 situat în Ploiești, pentru neexecutare. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere că pârâta și-a respectat obligațiile asumate prin contract, a acordat întreținerea soției reclamantului, care între timp a decedat, apoi acestuia. În ultimul timp, fiind sub influența sorei sale, reclamantul s-a mutat la domiciliul acesteia și a refuzat îngrijirea acordată de pârâta.

S-a reținut astfel culpa reclamantului pentru neexecutarea obligațiilor contractuale asumate de pârâtă și ca urmare neîntemeinicia acțiunii în rezoluțiune. Apelul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1369 din 29 aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recursul de față, fără a-l motiva în drept, susținând că în mod greșit s-a reținut culpa sa în neîndeplinirea obligației de întreținere și că probele administrate în dovedirea acțiunii au fost nesocotite. Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează: În primul rând se constată că motivele de recurs formulate pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ., ce vizează pronunțarea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, precum și nepronunțarea asupra unor dovezi administrate și care erau hotărâtoare pentru dezbaterea pricinii. Rezoluțiunea contractului de întreținere se poate dispune, în temeiul prevederilor art. 1020 și art. 1021 C. civ., în caz de neexecutarea culpabilă a obligației de întreținere, în situația în care creditorul nu optează pentru a cere executarea întocmai a contractului. În speță, instanța de apel, ca și cea de fond de altfel, a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale redate. Astfel a respins acțiunea în rezoluțiune, întrucât nu s-a făcut dovada că pârâta este culpabilă de neexecutarea obligației de întreținere în ultima perioadă de vreme.

Dimpotrivă s-a evidențiat că neexecutarea este determinată de culpa creditorului, care a refuzat nejustificat primirea întreținerii și din motive personale fără culpă din partea debitorului și-a stabilit domiciliul în altă localitate, la sora sa, sub influența căreia a promovat acțiunea de față. Plecarea reclamantului din spațiul de locuit ce formează obiectul litigiului, rezultă din ansamblul probelor administrate, este confirmată și de martorii audiați la propunerea reclamantului astfel că nu este de primit motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. Așa fiind, recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.Ș. împotriva deciziei nr. 1369 din 29 aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2005.