ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4948/2005

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 1833/2003

la Tribunalul Vrancea, reclamanta S.D.F.E.E. Focșani a solicitat obligarea

pârâtei P.A., la plata sumelor de 1.198.767.991 lei, reprezentând

contravaloarea energiei electrice consumate în perioada 26 august 2002 – 26 mai

2003, 355.620.487 lei penalități de întârziere și 3.200.000 lei, reprezentând

taxă radio și tv.

Tribunalul Vrancea prin sentința nr.

1911 din 11 noiembrie 2003 a admis în parte acțiunea reclamantei obligând

pârâta la plata sumei de 506.571.461 lei preț, 256.017.099 lei penalități de

întârziere și 3.200.000 lei taxă radio și tv.

Instanța de fond a reținut în

motivare că, în timpul judecății pârâta a achitat o parte din suma solicitată,

respectiv 692.196.530 lei, costul energiei electrice și 99.603.388 lei

penalități de întârziere.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta P.A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate,

întrucât au fost ignorate dispozițiile art. 720

7

C. proc. civ.,

instanța refuzând să ia act prin hotărâre irevocabilă de înțelegerea

intervenită între părți.

Prin decizia civilă nr. 17 din 28

ianuarie 2004, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins apelul pârâtei, reținând în esență că procesul verbal

de eșalonare a datoriilor din 22 septembrie 2003, cuprinde o serie de clauze

speciale de a căror îndeplinire depinde recunoașterea în viitor a eșalonării

plății datoriei, ceea ce nu echivalează cu o înțelegere a părților, pe baza

căreia instanța să pronunțe o hotărâre irevocabilă.

În ceea ce privește cererea

referitoare la suspendarea executării sentinței până la soluționarea apelului,

s-a reținut că a rămas fără obiect ca urmare a faptului că apelul a fost

soluționat la primul termen.

Împotriva deciziei a declarat recurs

pârâta, în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., susținând că în mod greșit

instanța nu a pronunțat o hotărâre care să ateste înțelegerea părților din

procesul verbal de eșalonare, conform art. 720

7

C. proc. civ.

Prin concluziile scrise depuse la

dosar la data de 31 ianuarie 2005 recurenta completează motivele de recurs cu

motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 6 și pct. 10 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția comercială, prin decizia nr. 1496 din 3 martie 2005 a respins ca

nefondat recursul pârâtei, reținând că procesul verbal de eșalonare a

datoriilor nu echivalează cu o înțelegere a părților de stingere a litigiului

la completarea motivelor de recurs din 31 ianuarie 2005 a fost făcută tardiv,

după expirarea termenului de recurs prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii pârâta a

formulat la data de 13 iunie 2005 contestație în anulare întemeiată în drept pe

dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

Prin motivele contestației în

anulare contestatoarea a criticat decizia atacată pentru încălcarea

principiilor disponibilității și al aflării adevărului întrucât instanța a omis

să analizeze motivele de recurs cu încălcarea dispozițiilor art. 306 alin. (3) C.

proc. civ., limitându-se să constate că s-a făcut o completare tardivă a acestora

cu toate că au fost dezvoltate prin însăși cererea de recurs.

Contestatoarea arată că atât prin

cererea de recurs cât și în apel s-a precizat că unele dintre înscrisurile

depuse de creditoare nu au făcut obiectul vreunei convenții și nici nu

demonstrează caracterul cert și exigibil al creanței.

Mai susține contestatoarea că nici

una dintre instanțe nu a dezbătut această chestiune, omițând în mod injust a

respecta principiul aflării adevărului.

Contestatoarea a solicitat admiterea

contestației în anulare și anularea deciziei nr. 1496 din 3 martie 2005,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.

Examinând contestația de față Curtea

constată cu aceasta nu este întemeiată.

Contestația în anulare este o cale

extraordinară de atac admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de

dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ., iar motivele invocate de

contestatoare nu se regăsesc printre acestea.

Potrivit art. 318 C. proc. civ.,

invocat de contestatoare „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate

cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau

când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din

greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

Față de aceste prevederi legale,

rezultă că se are în vedere o eroare materială evidentă în legătură cu

aspectele formulate judecării recursului, nu greșeli de judecată așa cum a

susținut contestatoarea în cererea sa.

Pentru toate aceste considerente, în

speță nu sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 318 C. proc.

civ. și urmează a se respinge contestația în anulare formulată de P.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de P.A., împotriva deciziei nr. 1496 din 3 martie 2005 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 21 octombrie 2005.