ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1463/2025

Pretenția dedusă judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 08.05.2023, sub nr. de dosar x/2023, reclamanta A. - Sucursala Focșani a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., obligarea pârâtei la plata integrală și imediată a prejudiciului creat din culpa sa, în cuantum de 213.332,10 RON reprezentând consum de energie electrică neînregistrat.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 32/27.05.2024 Tribunalul Vrancea a respins, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, invocată de pârâtă prin întâmpinare și a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. - Sucursala Focșani, obligând reclamanta să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 5.950 RON, reprezentând onorariu avocat.

Hotărârea pronunțată în apel Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamanta A. - Sucursala Focșani, considerând-o netemeinică și nelegală și solicitând admiterea cererii de apel, anularea sentinței civile atacate, iar judecând pe fond, să se dispună obligarea pârâtei la plata prejudiciului creat, în cuantum de 213.332,10 RON reprezentând consum de energie electrică neînregistrat. Prin decizia civilă nr. 278 din 23.10.2024 Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a admis excepția netimbrării, invocată de instanță din oficiu și a anulat apelul declarat de reclamanta A.-Sucursala Focșani, împotriva sentinței civile nr. 32/27.05.2024 pronunțate de Tribunalul Vrancea, ca netimbrat.

Recursul formulat în cauză Împotriva acestei decizii civile, la data de 12.03.2025, a declarat recurs reclamanta A.-Sucursala Focșani, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată Curții de apel Galați. Totodată, recurenta a formulat cerere de repunere în termenul de declarare a recursului, în temeiul art. 186 C. proc. civ. În susținerea cererii de repunere în termen, recurenta a precizat că împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, în considerarea mențiunii cuprinse în dispozitivul acesteia, în sensul că hotărea este definitivă, a formulat contestație în anulare, în temeiul dispozițiilor art. 503 alin. (3) pct. 2 și alin. (3) C. proc. civ., ce a fost respinsă ca inadmisibilă de către Curtea de Apel Galați. Recurenta a apreciat că mențiunea inexactă din cuprinsul deciziei atacate, reprezintă un motiv temeinic și justificat pentru încuviințarea cererii de repunere în termenul pentru exercitarea recursului, în sensul art. 186 C. proc. civ. și în spiritul prevederilor art. 457 alin. (2) și (3) C. proc. civ. În susținerea motivelor de recurs au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. și art. 457 alin. (1) C. proc. civ. Recurenta a arătat că soluția de anulare a apelului ca netimbrat este rezultatul unui incident cauzat de depunerea taxei judiciare de timbru la o altă instanță, decât cea investită cu soluționarea apelului, taxa de timbru fiind achitată și depusă în termenul legal prevăzut de art. 470 alin. (3) teza finală C. proc. civ., la Judecătoria Focșani, în loc de Curtea de Apel Galați. S-a solicitat de către recurentă să se constate că scopul legii care instituie în sarcina părții care a pierdut procesul obligația de a achita taxa de timbru aferentă cererii de apel a fost atins, prin achitarea taxei de timbru în termenul defipt de lege, iar menținerea deciziei de anulare a apelului este de natură să afecteze dreptul la o cale efectivă de atac, la un proces echitabil și la o judecată pe fond a apelului, în mod just și inechitabil.

Apărările formulate în cauză Prin notele de concluzii scrise, înaintate la dosarul cauzei, intimata pârâtă Administrația Piețelor Focșani S.A. a solicitat, pe cale de excepție, anularea recursului, apreciind că nu au fost indicate motive de nelegalitate ale sentinței atacate. De asemenea, a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, față de faptul că recursul vizează o încheiere de anulare pentru netimbrare, față de care calea procedurală legală este cererea de reexaminare. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 04.04.2025 și a fost repartizat aleatoriu Completului nr. 3, astfel cum reiese din fișa Ecris. În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 27.05.2025, s-a fixat termen de judecată la data de 16.10.2025, în ședință publică, cu citarea părților. La termenul din 16.10.2025, după dezbateri contradictorii, instanța a rămas în pronunțare asupra solicitării de repunere în termen și asupra excepțiilor invocate. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul, din perspectiva excepției inadmisibilității și a excepției nulității, a căror analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 129 din Constituția României, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei". În raport cu dispozițiile constituționale și legale citate, admisibilitatea unei căi de atac și provocarea controlului judiciar al unei hotărârii judecătorești sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii. În cauză, Înalta Curte reține că obiectul recursului principal îl constituie decizia civilă nr. 278 din 28 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, maritimă și fluvială în dosarul nr. x/2023, obiectul cauzei vizând pretenții, respectiv obligarea pârâtei la plata sumei de 213.332,10 RON. Având în vedere dispozițiile art. 457 alin. (2) C. proc. civ. și art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora, "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", Înalta Curte va respinge excepția inadmisibilității recursului, ca neîntemeiată. Cu privire la excepția nulității recursului, Înalta Curte reține următoarele: Recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulțumită numai pentru motive de nelegalitate și în condițiile prevăzute de lege. Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, printre altele, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Conform alin. (3) al aceluiași articol, mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Art. 489 alin. (1) din același act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiași articol dispune "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Având în vedere aceste prevederi legale, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, apreciind că recurenta a formulat critici de nelegalitate ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Prealabil analizării motivelor de recurs invocate, Înalta Curte, examinând, în temeiul art. 186 din C. proc. civ., cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de recurenta - reclamantă A. - Sucursala Focșani împotriva deciziei civile nr. 278/2024 din 23 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, reține următoarele: Conform art. 186 C. proc. civ.: "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen". Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) și (2) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege". Mențiunea "Definitivă" din decizia recurată nu poate afecta exercitarea căii de atac a recursului, aceasta fiind statuată de legiuitor, însă, în speța pendinte, există posibilitatea să fi influențat percepția recurentei cu privire la regimul căilor de atac, dovadă fiind și faptul că nu a stat în pasivitate, ci a formulat o altă cale extraordinară de atac. Înalta Curte apreciază că motivele invocate de către recurenta reclamantă A. - Sucursala Focșani sunt întemeiate, sens în care va încuviința cererea de repunere în termen formulată de aceasta. Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de casare invocate în cuprinsul cererii de recurs, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta reclamantă A. - Sucursala Focșani este nefondat, pentru următoarele considerente: Prin decizia recurată a fost admisă excepția netimbrării și a fost anulat apelul declarat de reclamanta A. - Sucursala Focșani, fiind astfel menținută soluția dispusă de prima instanță, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată. În esență, instanța de apel a reținut că apelanta nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de plată a taxei judiciare de timbru până la termenul stabilit, în raport cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 cu privire la taxele judiciare de timbru. Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație în anulare invocând dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. Prin decizia nr. 6 din 22 ianuarie 2025, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată. În data de 12.03.2025, reclamanta a depus cerere de recurs și repunere în termen cu privire la formularea recursului, invocând încălcarea unor dispoziții de drept procesual și a unor dispoziții de drept material, urmărind să obțină casarea hotărârii atacate și constatarea temeiniciei pretențiilor deduse judecății. Cu titlu prealabil, trebuie subliniat că decizia instanței de apel poate fi atacată cu recurs numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nefiind posibilă reaprecierea probatoriului sau reformarea hotărârii pentru alte argumente decât cele care privesc legalitatea deciziei recurate. Motivele de recurs invocate de recurenta reclamantă, încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., sunt nefondate și nu pot conduce la admiterea prezentei căi de atac, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularități de ordin procedural ce sunt sancționate cu nulitatea de dispozițiile art. 174 C. proc. civ., dispoziții ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură și care vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale, ceea ce în cauză nu s-a confirmat. În concret, recurenta reclamantă a invocat faptul că soluția de anulare ca netimbrat a apelului este rezultatul unui incident cauzat de depunerea taxei judiciare de timbru la o altă instanță decât cea învestită cu soluționarea apelului, taxa judiciară de timbru fiind achitată în termenul prevăzut de art. 470 alin. (3) C. proc. civ. Întreaga motivare a recursului este circumscrisă acestei susțineri, recurenta depunând la dosarul cauzei și înscrisuri doveditoare, însă neprecizând în concret ce dispoziții legale au fost încălcate de către instanța de apel, susținerile acesteia reprezentând expunerea unei situații și nu veritabile critici ce se aduc hotărârii pronunțate în apel. Astfel, Înalta Curte reiterează caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, care conferă posibilitatea instanței de recurs să exercite un control strict de nelegalitate asupra hotărârii atacate, fără a putea primit spre examinare susțineri prin care se tinde la reaprecierea situației de fapt în recurs. Analizând decizia atacată, Înalta Curte apreciază că instanța de apel, în conformitate cu normele legale în vigoare, a procedat la anularea recursului ca netimbrat, aplicând în mod întemeiat dispozițiile art. 470 alin. (3) rap. la alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu prevederile O.U.G. nr. 80/2013, cu privire la taxele judiciare de timbru. Înalta Curte reține că în temeiul art. 1 și art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013, obligația de a achita taxa judiciară de timbru este o obligație legală care se impune, excepție făcând acele situații expres prevăzute, tuturor persoanelor fizice sau juridice care învestesc instanțele judecătorești cu soluționarea unei cereri ori, cum este cazul în speță, a unei căi de atac. Dispozițiile art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se achită anticipat și în cazul în care dovada achitării taxei judiciare de timbru nu este atașată cererii, părții i se acordă un termen de 10 zile în care are posibilitatea de a face dovada îndeplinirii acestei obligații, cu trimitere expresă la art. 200 alin. (3) C. proc. civ., care reglementează ipoteza regularizării cererii de chemare în judecată. Obligația achitării anticipate a taxei în apel este reglementată și de dispozițiile art. 470 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora la cererea de apel se atașează dovada achitării taxei judiciare de timbru, cerință prevăzută sub sancțiunea nulității, cu mențiunea că lipsa dovezii achitării taxei de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel. Spre deosebire de taxa judiciară de timbru datorată pentru judecata în primă instanță, în cazul acțiunilor evaluabile în bani, taxa judiciară de timbru aferentă apelului este datorată prin raportare la întreaga sumă contestată în cererea de apel, privită în ansamblu, în acest sens se cuvin menționate dispozițiile art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora "Cererile pentru exercitarea apelului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani, dar nu mai puțin de 20 RON." Mai mult, obligația de plată anticipată a taxei judiciare de timbru relevă că niciun act, excepție sau cerere nu poate fi pusă în discuția părților sau analizată de instanța de judecată anterior achitării acestei taxe, legala învestire a instanței realizându-se în momentul îndeplinirii acestei obligații. Faptul că recurenta, dintr-o lipsă de diligență, care îi este imputabilă, nu a depus taxa judiciară de timbru la instanța învestită cu soluționarea litigiului (curtea de apel), ci a comunicat-o unei instanțe total străine de acest dosar (judecătoria), nu este de natură să invalideze decizia atacată, A. - Sucursala Focșani neputând să-și invoce propria culpă, încălcare dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., pentru a obține casarea deciziei recurate. Așadar, în lipsa îndeplinirii obligației stabilite în sarcina sa în raport cu limitele și cadrul procesual stabilit chiar de autoarea căii de atac, măsura anulării apelului ca insuficient timbrat apare ca fiind legală, instanța de prim control judiciar pronunțând o decizie în conformitate cu dispozițiile legale mai sus indicate. Cel de-al doilea motiv de recurs invocat, raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează cazul în care hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Astfel, textul de lege are în vedere situațiile în care instanța recurge la textele de lege ce sunt de natură să ducă la soluționarea cauzei, însă fie le încalcă, în litera sau în spiritul lor, fie le aplică greșit, interpretarea pe care le-o dă fiind prea întinsă sau prea restrânsă ori cu totul eronată. Cum examinarea memoriului de recurs impune concluzia că nu există nicio critică aptă să poată fi încadrată în acest text de lege, controlul de legalitate nu poate fi exercitat, astfel că și acest motiv se cuvine a fi înlăturat. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. - Sucursala Focșani împotriva deciziei civile nr. 278/2024 din 23 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă.