ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2242/2022

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr. x/2018 din 16 aprilie 2018, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. Ploiești, prin Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Focșani, obligarea acesteia la plata sumei de 293.861,795 RON din care: suma de 68.411,795 RON reprezintă sume facturate nelegal de pârâtă și achitate de reclamantă, cu obligarea pârâtei la actualizarea sumelor de la data plații făcută de reclamanta și până la data restituirii efective; iar suma de 225.450 RON reprezintă beneficiul nerealizat ca urmare a rezilierii contractelor de închiriere datorită costului nelegal facturat de pârâtă pentru energia electrică. A solicitat obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 26 septembrie 2018, Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal a admis cererea reclamantei de completare a acțiunii și a dispus introducerea în cauză a pârâtei S.C. C. S.A. prin Agenția de Furnizare a Energiei Electrice Focșani.

Prin sentința civilă nr. 1 din 8 ianuarie 2020 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal a fost admisă excepția invocată din oficiu, respectiv lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Filiala de Distribuție a Energiei Electrice "B." S.A. SDEE Focșani.

S-a constatat că pârâta B. S.A nu are calitate procesuală pasivă.

S-a respins față de această pârâtă acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost admisă acțiunea civilă intentată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA C. S.A. București și în consecință a fost obligată această pârâtă la plata către reclamantă a următoarelor sume: 72.659,97 RON - sumă ce a fost facturată și plătită de reclamantă fără a fi datorată și 6.408,23 RON - sumă ce reprezintă actualizarea cu indicele de inflație, socotită până la 31 mai 2019.

A fost obligată pârâta la plata actualizărilor la suma de 72.659,97 și în continuare până la achitarea integrală a acesteia.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei și suma de 26.010 Euro, la cursul BNR din ziua plății, sumă ce reprezintă beneficiul nerealizat de reclamantă, ca urmare a rezilierii contractelor de închiriere datorită costului nelegal facturat de pârâtă pentru energia electrică.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei și suma de 23.491 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel S.C. C. S.A. prin Agenția de Furnizare a Energiei Electrice Focșani, criticând sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 323/2020 din 16 decembrie 2020, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de către pârâta societatea C. S.A., împotriva sentinței civile nr. 1 din 8 ianuarie 2020 a Tribunalului Vrancea, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că admite numai în parte acțiunea, respectiv a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei C. S.A. la plata sumei de 26.010 euro, reprezentând beneficiu nerealizat și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate; a redus cheltuielile de judecată în prima instanță, a compensat cheltuielile de judecată avansate de părți și a obligat pârâta la plata către reclamanta A. S.R.L. a sumei de 10.000 RON cu titlul de cheltuieli de judecată în prima instanță și în apel.

Recurenta-reclamantă A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului formulat de pârâtă și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cu referire la art. 22 alin. (6), art. 9 alin. (2), art. 478 alin. (2), (3) C. proc. civ., recurenta susține, în esență, următoarele:

Arată că instanța de apel a dispus admiterea cererii de apel, reținând în considerentele sale argumente care nu au fost niciodată invocate de vreuna din părți.

Astfel, prin apărările făcute în ceea ce privește capătul doi de cerere privind plata beneficiului nerealizat, pârâta a susținut doar faptul că acest capăt de cerere nu ar fi fost întemeiat întrucât nu s-ar fi făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre faptul ilicit și prejudiciul invocat de reclamantă.

Susține că acestea au fost limitele devoluțiunii apelului cu care Curtea de Apel Galați a fost învestită, însă instanța de apel a reținut cu totul alte motive decât cele invocate.

Consideră că, procedând în acest mod, instanța de apel i-a încălcat dreptul la apărare, a depășit limitele învestirii sale, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 9 alin. (2), art. 22 alin. (6) și art. 478 alin. (2) și (3) din C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., anume hotărârea cuprinde motive contradictorii, recurenta consideră că și acest motiv de casare este întemeiat, astfel:

Arată că instanța de apel a reținut în cuprinsul pag. 9 paragrafele 3,4,5 faptul că reclamanta a plătit apelantei un preț mai mare al energiei electrice, deși nu îl datora, și că apelanta este totuși ținută să răspundă pentru acest fapt, indiferent dacă aceasta a fost de bună sau de rea-credință Cu toate acestea, instanța de apel a considerat că apelanta este ținută doar a restitui sumele încasate în plus și nu poate fi ținută a plăti și beneficiul nerealizat.

Așadar, recurenta susține că raționamentul instanței de apel este contradictoriu.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anume hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, mai exact a dispozițiilor art. 1523 alin. (2) lit. e), art. 1341, art. 1645 alin. (2) din C. civ., art. 1531 C. civ., recurenta susține că acesta este de asemenea fondat.

Având în vedere temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, recurenta consideră că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1523 C. civ., mai precis sunt aplicabile prevederile lit. e) din alin. (2) ale acestui articol, deoarece fapta pârâtei de a emite facturi nelegale prin nerespectarea clauzelor contractuale (cu un cost dublu) și implicit de a accepta o plată care nu era datorată, echivalează cu săvârșirea unei fapte ilicite extracontractuale, ceea ce îndreptățește reclamanta atât la a solicita restituirea sumelor nedatorate, dar și la repararea integrală a prejudiciului creat.

Totodată, susține că instanța de apel trebuia să facă o corectă aplicare și a dispozițiilor art. 1645 alin. (2) C. civ., deoarece s-a dovedit că pârâta a fost de rea-credință atunci când a încasat plata nedatorată, restituirea fiindu-i, deci, imputabilă, fiind de asemenea cea care trebuie să repare în totalitate prejudiciul cauzat prin acest ilicit extracontractual.

Arată că dublarea valorii facturilor prin inserarea unei constante dublă de facturare, a atras o serie de consecințe negative, anume rezilierea contractelor de închiriere pe care recurenta le-a avut cu chiriașii, acesta fiind unicul motiv care a dus la pierderea acestor chiriași, având în vedere că pârâtele își desfășoară activitatea în baza unui contract de colaborare, fiind împărțite atribuțiile.

Astfel, B. S.A. transmite datele exclusiv tehnice ale locurilor de consum, mai exact arata cantitatea de energie de facturat către S.C. C., aceasta din urma emițând facturile și încasând efectiv contravaloarea facturilor astfel emise.

Astfel, în baza contractului de furnizare energie electrică încheiat între reclamantă și pârâta S.C. C. nr. x/23.11.2012, aceasta din urma emite factura fiscală și încasează contravaloarea facturilor.

În temeiul acestui contract de furnizare, pârâta C. are obligația respectării clauzelor contractuale asumate, între reclamantă și această pârâtă născându-se un raport juridic de natură contractuală ce trasează în sarcina acestei pârâte obligația respectării clauzelor contractuale.

Susține că, potrivit art. 14.1 din contract, într-adevăr, aceasta pârâtă este direct responsabilă de prejudiciile create recurentei, atât ca urmare a facturării nelegale (prin dublarea constantei de facturare de la 40 K la 80 K, fără nicio justificare), dar și ca urmare a lezării recurentei prin beneficiile nerealizate ca urmare a facturării nelegale cu încălcarea clauzelor contractuale.

Totodată, având în vedere faptul că plata nedatorată este plasată în sfera ilicitului extracontractual, consideră că sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 1531 C. civ. privind plata integrală a prejudiciului efectiv creat, dar și a beneficiului nerealizat de reclamantă, având în vedere faptul că ilicitul extracontractual este dovedit prin emiterea de către pârâtă a unor facturi fiscale cu un cost dublu (față de clauzele contractuale) și de încasare a unor sume la care aceasta nu era îndreptățită.

Astfel, consideră că prejudiciul total produs de pârâtă se compune atât din sumele încasate în plus nelegal de către apelantă (a căror restituire se impune de drept), dar și din beneficiul nerealizat, deoarece punctul de consum contorizat astfel nu a putut fi închiriat ofertanților întrucât aceștia au criticat existența facturilor extrem de ridicate la consumul de energie electrică.

În ceea ce privește reducerea cheltuielilor de judecată, recurenta susține că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu referire la art. 1357 C. civ., partea care a căzut în pretenții fiind obligată și la plata cheltuielilor de judecată.

Arată că, în cauză, cheltuielile efectuate au constat în taxa judiciară de timbru și onorariul achitat expertului, cheltuieli care erau necesare soluționării cauzei deduse judecății; raportul de expertiză efectuat a fost necesar soluționării primului capăt de cerere, astfel că, ținând cont de faptul că instanța de apel a considerat că acest capăt de cerere a fost admis în mod corect de instanța de fond, era imperios necesar a fi acordate și toate cheltuielile de judecată generate de acest litigiu.

Recurenta-pârâtă Societatea C. S.A. prin Agenția Focșani a declarat recurs arătând că a formulat apel având în vedere că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a B. S.A.

Prin decizia recurată, curtea de apel a omis să analizeze și să se pronunțe asupra criticii din apel referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SDEE Focșani.

Consideră că este întemeiată critica și din perspectiva faptului că prin soluția pronunțată a fost obligată la suma de 72.659,97 RON - sumă ce a fost facturată și plătită de reclamantă, fără a fi datorată și 6.408,23 RON - sumă ce reprezintă actualizarea cu indicele de inflație, socotită până la 31 mai 2019, dar și a cheltuielilor de judecată, fără ca recurentei-reclamante să-i poată fi imputată vreo culpă pentru faptele care au dus la pronunțarea soluției.

În opinia recurentei calitatea procesuală pasivă a pârâtei SDEE Focșani este evidentă, deoarece a fost recunoscută expres chiar de pârâta SDEE Focșani (pagina 2 alin. (1) din sentința civilă nr. 1 a Tribunalului Vrancea) și de reclamantă în data de 08.01.2020.

În acest sens a precizat că relația contractuală între părți (reclamant - Distribuitor SDEE Focșani - Furnizor C.) este una tripartită și că între C. și SDEE Focșani există încheiat Contractul pentru Serviciul de Distribuție a Energiei Electrice la Consumatorii Eligibili nr. x/2012 care reglementează expres activitatea de "prestare a serviciului de distribuție a energiei electrice active și asigurarea energiei electrice reactive de către distribuitor către toți utilizatorii rețelei electrice de distribuție, clienți ai furnizorului, captivi și eligibili, locuri de consum care sunt amplasate în zona licenței de distribuție a distribuitorului".

Astfel, s-a precizat că deși reclamanta a depus la dosar toată corespondența purtată între aceasta și SDEE Focșani prin care SDEE Focșani a recunoscut expres culpa cu privire la stabilirea eronată a constantei, instanța de fond a trecut peste aceste probe și a admis excepția din oficiu, deși atât reclamanta cât și SDEE Focșani au solicitat respingerea excepției ca fiind neîntemeiată.

Având în vedere legătura strânsă - dependentă între Furnizor, Distribuitor și Client, răspunderea contractuală, conform art. 23 alin. (1) lit. v), anexele 11 și 12 din Contractul x dar și delictuală a SDEE Focșani, calitatea procesuală evidentă a SDEE Focșani motivat de situația de facto dar și de relația contractuală tripartită între părți, precum și calitatea procesuală pasivă confirmată tocmai de SDEE Focșani dar și de reclamantă, s-a solicitat admiterea apelului și în rejudecare respingerea excepției ca fiind neîntemeiată.

În consecință, recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului motivat de faptul că prin decizia nr. 323 din 16 decembrie 2020, Curtea de Apel Galați a omis să analizeze și să se pronunțe asupra criticii referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SDEE Focșani.

Cu privire la fondul cauzei, susține că a respectat procedurile de facturare și datele tehnice furnizate de S.D.E.E. Focșani, astfel că nu se poate reține o culpă în sarcina sa.

Astfel, în temeiul unui contract de prestări servicii încheiat între recurenta Societatea C. și Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Focșani, recurenta emite facturile în conformitate cu datele (indexul contorului -cantitatea de energie înregistrată pe contor) furnizate de către S.C. FILIALA DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE "B." S.A. - S.D.E.E. FOCȘANI.

Societatea recurentă are calitatea de beneficiar al acestui contract de prestări servicii care prevede expres faptul că activitățile de montare, citire a contorilor sunt efectuate de prestator (S.D.E.E. FOCȘANI).

Mai mult între C. și S.D.E.E. Focșani există încheiat Contractul pentru Serviciul de Distribuție a Energiei Electrice la Consumatorii Eligibili nr. x/2012 care reglementează expres activitatea de "prestare a serviciului de distribuție a energiei electrice active și asigurarea energiei electrice reactive de către distribuitor către toți utilizatorii rețelei electrice de distribuție, clienți ai furnizorului, captivi și eligibili, locuri de consum care sunt amplasate în zona licenței de distribuție a distribuitorului."

Arată că acest litigiu a fost provocat tocmai de calcularea în mod eronat de către S.D.E.E. Focșani a "constantei" prevăzută expres la Anexa nr. 4 a Contractului de furnizare "Caracteristicile Echipamentului de măsurare".

În ceea ce privește relația comercială între recurenta C. S.A. și reclamantul A. precizează faptul că între părți există încheiat un contract de furnizare a energiei electrice din anul 2012 cu nr. x/23.11.2012 cu intrare în vigoare 01.12.2012.

Cantitățile de energie electrică facturate clientului pe parcursul derulării contractului au fost transmise lunar de către S.D.E.E. FOCȘANI către recurentă prin tranzacții electronice.

În urma acestei operațiuni făcute de distribuitorul SDEE Focșani, recurenta a întocmit facturile conform noii constante și le-a transmis clientului; arată că înscrisurile pe care își întemeiază acțiunea reclamantul provin tocmai de la pârâta Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Focșani.

Arată faptul că esența acestui litigiu o reprezintă activitatea pârâtei Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Focșani, motiv pentru care stabilirea calității procesuale a acesteia (omisă de instanța de apel) este esențială și decisivă la dezlegarea pricinii și la stabilirea culpei și a obligațiilor da plată.

Pentru toate aceste considerente, recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului și obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata-pârâtă S.C. B. S.A. Ploiești - Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Focșani a depus întâmpinare la recursul formulat de reclamanta A., prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Recurenta-pârâtă S.C. C. S.A. prin Agenția de Furnizare a Energiei Electrice Focșani a formulat întâmpinare la recursul reclamantei, solicitând respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat.

Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 6 aprilie 2022, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor.

La termenul de judecată din 8 iunie 2022, au fost admise în principiu recursurile, fiind acordat termen pentru judecarea acestora la 5 octombrie 2022.

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, ținând cont și de apărările expuse în cuprinsul întâmpinărilor constată că recursul reclamantei A. S.R.L. este nefondat pentru considerentele care urmează:

În mod prioritar, se cuvine menționat că potrivit art. 499 C. proc. civ. "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)".

Criticile recurentei din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. care vizează depășirea limitelor devoluțiunii apelului și existența în cuprinsul deciziei a unor motive contradictorii sunt nefondate.

Astfel, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cuprinde, cu excepția regulilor reglementate de alte motive de casare, încălcarea oricăror reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent dacă aceasta este condiționată sau nu de existența unei vătămări, iar celălat motiv de nelegalitate vizează prin conținutul său nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) pct. b C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătând atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Înalta Curte reține că instanța de apel respectând limitele devoluțiunii și-a exercitat atribuțiile de instanță de prim control judiciar, apreciind asupra caracterului fondat sau nefondat al criticilor pe care apelanta SOCIETATEA C. S.A. le-a adus judecății anterioare realizate de tribunal, demers analitic ce este în deplin acord cu exigențele ce se impun judecății în apel potrivit art. 477, art. 478 și art. 479 alin. (1) C. proc. civ. și respectă prevederile art. 22 alin. (6), art. 9 alin. (2) C. proc. civ.

Efectul devolutiv al apelului dă apelantei dreptul de a repune în discuție faptele, instanța de prim control judiciar fiind obligată la rândul său, în caz de reformare, să motiveze împrejurările ce au determinat-o să schimbe soluția primei instanțe, situație care se regăsește în cauză.

Verificând decizia recurată se constată că instanța de apel raportat la cuprinsul cererii de apel, al întâmpinărilor, dar și față de circumstanțele factuale ale speței și de principiul disponibilității care guvernează procesul civil a procedat la rejudecarea fondului în limitele a ceea ce s-a apelat și numai cu privire la ceea ce s-a judecat de către prima instanță.

Nu se poate reține existența unor contradicții și nici a unor considerente străine de natura pricinii, ci dimpotrivă argumentele instanței pe aspectele criticate și supuse judecății în apel se constituie într-o înlănțuire logică a faptelor și a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluția.

Critica prin care recurenta-reclamantă susține că raționamentul instanței de apel este contradictoriu din perspectiva menținerii dispozițiilor instanței de fond cu privire la plata actualizării cu indicele de inflație apare ca fiind lipsită de interes, în condițiile în care nu se justifică folosul practic urmărit de recurenta-reclamantă din această perspectivă.

Simpla nemulțumire a recurentei-reclamante cu privire la soluția pronunțată, la argumentele care au format convingerea instanței, neînsușirea de către instanța de control judiciar a apărărilor formulate de aceasta, sunt aspecte care nu pot fi asimilate unei motivări contradictorii în sensul textului legal anterior evocat.

Pe cale de consecință, nu se poate reține incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că instanța de apel a aplicat corect dispozițiilor art. 1523 alin. (2) lit. e), art. 1341, art. 1531 C. civ., nefiind incident nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din examinarea considerentelor deciziei recurate nu reiese că instanța de apel ar fi încălcat normele de drept care reglementează plata nedatorată, răspunderea civilă contractuală, principiul reparării integrale a prejudiciului.

Referitor la plata sumei facturate și nedatorate, curtea de apel în mod corect a apreciat că reclamanta și-a întemeiat petitul principal pe dispozițiile art. 1341 C. civ., referitoare la plata nedatorată și potrivit textului cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire și deci pârâta este ținută la a restitui ceea ce nu este datorat.

În ceea ce privește petitul reprezentând beneficiul nerealizat în sumă de 26.010 Euro, la cursul BNR din ziua plății, ca urmare a rezilierii contractelor de închiriere datorită costului nelegal facturat de pârâtă pentru energia electrică, solicitat de reclamantă în temeiul răspunderii civile contractuale, instanța de apel analizând apelul prin prisma celor două temeiuri diferite ale acțiunii a reținut în mod judicios că nu se poate acorda beneficiul nerealizat în temeiul răspunderii civile, întrucât instituția plății nedatorate este inclusă în categoria faptului juridic licit ca izvor de obligații, în vreme ce beneficiul nerealizat este o componentă a despăgubirii la care are dreptul o persoană în caz de incidență a răspunderii civile, iar aceasta este inclusă fie în categoria actului juridic ca izvor de obligații - cea contractuală, conform art. 1531 alin. (2) C. civ., fie în cea a faptului juridic ilicit ca izvor de obligații - cea delictuală, potrivit art. 1385 alin. (3)-(4) C. civ.

Înalta Curte concluzionează că, dacă în privința sumei facturate s-a reținut plata nedatorată nu se poate acorda beneficiul nerealizat în temeiul răspunderii civile contractuale, întrucât instituția plății nedatorate exclude ilicitul contractual.

Criticile care vizează aplicarea și interpretarea prevederilor art. 1645 alin. (2) din C. civ. nu pot forma obiectul unei analize în recurs în condițiile în care acestea nu au fost supuse cenzurii în cursul judecării apelului, fiind prezentate omisso medio.

Aceasta, întrucât, în considerarea dispozițiilor art. 488 alin. (2) C. proc. civ., instanței de recurs nu îi este permis să analizeze motive sau apărări care nu au fost susținute și în apel.

Critica referitoare la reducerea nelegală a cheltuielilor de judecată nu poate fi valorificată în recurs din perspectiva art. 488 C. proc. civ., deoarece presupune o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt ce țin de puterea de apreciere a circumstanțelor procesului de către instanța de fond nu pe o interpretare a normei juridice.

Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă.

Examinând decizia recurată, în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată că recursul pârâtei SOCIETATEA C. S.A. PRIN AGENȚIA FOCȘANI nu este fondat, motiv pentru care acesta va fi respins, pentru considerentele care succed:

Cu titlu prealabil se impune observația că, deși recursul nu a fost întemeiat în drept, poate fi încadrat în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. recurenta susținând că instanța de apel a omis să analizeze și să se pronunțe asupra criticii din apel referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SDEE Focșani, precum și greșita soluționare a acestei excepții de instanța de fond.

În ceea ce privește criticile ce vizează fondul cauzei, este necesar a fi subliniat că recursul reprezintă o cale de atac extraordinară a cărui trăsătură esențială este înscrisă în partea introductivă a art. 488 alin. (1) C. proc. civ., anume aceea că permite realizarea unui control judiciar limitat la aspectele de nelegalitate ale deciziei atacate, care sunt susceptibile de încadrare în cazurile de casare reglementate prin pct. 1 - 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere aceste rigori legale ce se impun în judecata recursului, Înalta Curte constată că nu pot forma obiectul unei analize, în această etapă procesuală, criticile expuse de recurentă cu privire la situația de fapt stabilită în urma analizei probatoriului administrat în etapele procesuale anterioare.

Astfel, prin criticile formulate, recursul aduce în dezbatere, în esență, problematica stabilirii culpei contractuale, modul de conduită a părților, aspecte stabilite de instanțele de fond, conform circumstanțelor particulare ale cauzei, și care reprezintă chestiuni de temeinicie, iar nu de nelegalitate, necenzurabile în recurs.

Potrivit motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. pe care Înalta Curte îl constată nefondat, hotărârea poate fi casată atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte constată că, în speță, critica din apel referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SOCIETATEA C. S.A., a fost cercetată de curtea de apel.

S-a reținut cu justețe lipsa calității procesuale pasive a pârâtei SOCIETATEA C. S.A., apreciindu-se în mod corect că, chiar dacă eroarea de măsurare a fost determinată nu de fapta acesteia, ci a pârâtei SDEE MUNTENIA NORD S.A., apelanta SOCIETATEA C. S.A. rămâne cea care a încasat (altfel spus, a profitat de eroare), deci va restitui.

Între pârâta SDEE MUNTENIA NORD S.A. și reclamantă nu există niciun raport juridic, această pârâtă neputând fi ținută să restituie o plată pe care nu a primit-o.

Eventuală răspundere a SDEE MUNTENIA NORD S.A. prin prisma contractului de prestări servicii încheiat cu C., putea fi analizată în cadrul unei cereri de chemare în garanție sau separat, pe calea unei acțiuni distincte.

Neexistând o asemenea cerere de chemare în garanție, neexistând niciun raport juridic între S.C. B. și reclamantă, Înalta Curte apreciază că această societate nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

Pentru considerentele expuse, reținând că aspectele de nelegalitate deduse judecății pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei Înalta Curte, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă SOCIETATEA C. S.A. PRIN AGENȚIA FOCȘANI împotriva deciziei nr. 323/16.12.2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta-reclamantă A. S.R.L. și de recurenta-pârâtă Societatea C. S.A. prin Agenția Focșani împotriva deciziei nr. 323/16.12.2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2022.